254 matches
-
înaintașilor lor paleolitici (Huntley 1996; Mueller-White & Dickson 1991), ocupând nișe ecologice foarte diferite, în mare măsură apărute în Holocen. Cu puține excepții (Porter & Marlowe 2006), aceste populațiile ocupă zone ecologice marginale, majoritatea celorlalte fiind ocupate de societăți industriale, agricole sau păstorești. O altă diferență majoră o constituie dimensiunea populației, cu multe ordine de magnitudine mai numeroasă astăzi. Ea a determinat încapsularea efectivă a comunităților cu o economie de tip prădător - retezându-le, printre altele, posibilitatea „votului cu picioarele” (Boyd & Richerson 2009
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
trombonul și trompetele scoteau țipete agonice, dar nu se lăsaseră, până În sat, până la poalele costișei care ducea la cimitir. De câtva timp Annibale Catalamessa și Pio Bo doar se prefăceau a cânta, Însă Jacopo Își onorase rolul lui de câine păstoresc, sub ochiul plin de binecuvântări al lui don Tico. Cot la cot cu fanfara primăriei, nu se făcuseră de râs, și spuseseră asta și Terzi și ceilalți comandanți de brigăzi: bravo, copii, a fost ceva superb. Un comandant cu eșarfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
administrație e mai rea decât nici una. Înainte cel puțin nu exista această ramură a activității statului; individ și comunități erau avizate a înlătura singure pe cât puteau piedecele ce se opuneau dezvoltării simple a unui popor pe jumătate agricol, pe jumătate păstoresc. Dar administrația actuală, cu elementele din care e compusă, constituie ea însăși o piedecă permanentă a dezvoltării noastre, cu atât mai mare cu cât, în loc de-a moraliza, corupe. Pentru a se vedea în ce stare sunt județele noastre extragem
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
suplantat în multe părți pe cea autohtonă. Astfel lângă Arta superioară, mai cu seamă în partea de nord - vest a regatului elin. Albanezul îl numește pe român cioban, căci majoritatea românilor locuitori în Albania de nord și de sud e păstorească și pururea în migrațiune. În timpul verei mai nu rămâne suflet de om pentru păzirea caselor neîncuiate, a căror prădare ar și fi cam ingrată. Satele bine construite se populează abia în noiemvrie, când nomazii se-ntorc de la munte cu turmele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
determină însuși soarta statului și, fiindcă principiile ce le invocă asemenea mari personaje sânt în genere pretexte pentru a parveni, iar nicidecum credințe înrădăcinate, comedia începe a costa foarte scump. În scurta viață parlamentară de patrusprezece ani bietul nostru popor păstoresc, plugar abia de patruzeci de ani încoace, a trebuit să plătească comedia ambițiilor patriotico-democratice c-o datorie publică de 600 de milioane și mai bine. Foarte tragic ia "Romînul" întîmplările din Italia. Destul credem atât pentru astăzi pentru ca să înțelegem cu toții
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dedau agriculturei (ca acum două mii de ani). (Cf. Scrisoarea a II-a). E destul nu ca cineva să-și cunoască țara, ci să fi îmbătrînit în ea pentru a ști că poporul nostru a fost până mai alaltăieri un popor păstoresc, că agricultura nu datează, propriu vorbind, decât de la Regulament încoace. Dar, se-nțelege, de vreme ce romanii sânt strămoșii noștri, cată să fi fost și noi popor agricol. Dar să lăsăm aceste semne de profundă știință despre lucruri elementare și să cităm
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și recoltele ratate. Noile sate au fost, aproape În toate cazurile, un eșec, atât ca și comunități umane, cât și ca unități de producție alimentară. Procesul de strămutare masivă Însuși a distrus o moștenire prețioasă, aceea a tradiției agricole și păstorești locale, și, o dată cu ea, În jur de treizeci-patruzeci de mii de comunități funcționale, majoritatea din regiuni care produceau În mod regulat un surplus de alimente. Un cultivator obișnuit din Tigray, zonă unde măsurile aplicate au fost deosebit de dure, avea În
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
pământ). În același grai, folosindu-se de o traducere a lui H. G. Lecca, a transpuns poemul Enoh Arden al lui Alfred Tennyson. Creionând, cu stângăcii și asperități, pasteluri în care încearcă să dea contur unor crâmpeie senine, idilice din viața păstorească, punând, răzleț, câte un accent satiric, A. nu uită nici o clipă că „armânescu sândzi strigî”. Biruindu-și deprimarea, el își asprește glasul, vrând să se exprime cât mai energic, mai răspicat. Numai că, temperamental, gesticulația combativă nu i se prea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
Noul Testament impune paradigma pentru această relație: Fiul Omului ajunge să fie identificat cu mielul. Ceea ce până acum s-a spus mai puțin subliniat despre Miorița este deci că prestigiul enorm al baladei printre români nu se datorează exclusiv universului mental păstoresc și precreștin moștenit de acest popor, ci și enormei capacități de resemantizare simbolică a mioarei. În noile circumstanțe creștine, departe de a-și pierde valoarea mitologică, oaia urma să și-l consolideze. Dar Miorița nu este un miel, ci o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și de neclintit. Înfruntarea putea duce la amînarea, nu și la îndepărtarea definitivă a ei. Discursul mitologic își păstrează liniile mai pronunțate în cele două secvențe sumero-babiloniene; dincoace, scenariul narativ este transferat în lumea personajelor de basm și în viața păstorească, de unde și mutațiile aparente de ordin domestic și nuvelistic. Pe scurt, comportamentul mioritic, așa cum rezultă din poema folclorică, varianta Alecsandri, ca și din complexul de texte agro-păstorești asociate, înseamnă actualizarea unui act mitic, îndelung experimentat din generație în generație. Este
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
morții. Adoratorii lui Dumuzi concepeau realitatea dramatică a morții actualizînd-o iar și iar, prin tehnici ritualice. Oricînd se poate demonstra că sumerienii, egiptenii, grecii, geto-dacii au promovat concepții funerare izvorîte și timbrate din/de rituri ale fertilității. În schimb, sacrificiul păstoresc din Vrancea își asumă un cod de înțelesuri sensibil evoluat și de interes filosofic, atîta timp cît se ridică spre înțelegerea antropologică a omului. Să nu uităm că dacii deveniseră celebri în lumea antică pentru gîndirea lor îndrăzneață asupra vieții
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fiecare poartă, Iștar este deposedată, ca și Inanna, de însemnele divine. Probabil că trecerea timpului, de la o variantă la alta, de la Inanna la Iștar, le-a opacizat simbolismul, pentru ca unele să dispară cu desăvîrșire. Dumuzi semnalează cu durere deposedarea însemnelor păstorești, de aceea dă impresia că se află chiar în interiorul mitului, înconjurat de personaje - simbol, benefice și malefice; păstorul carpatic ne apare și el însingurat, înstrăinat în imensitatea cosmică. Pierderea însemnelor lasă loc unui pasaj dramatic, în care zeița intrusă suportă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ale dezvoltării poemei, pînă să devină o metafizică a existenței. D. Miorița și Caloianul Studiile lui Densusianu și Caracostea au stopat preocupările, anunțate deja, de situare a mioritismului într-un context mai larg, mitologic și comparatist. Nimic de zis, viața păstorească este puternic reprezentată în complexul de texte pe tema morții mioritice. Indiferent de apartenența la regimul poetic, baladă, colindă, legendă, cîntec, elementul etnografic, în forme autohtone, iese pregnant în evidență, punînd surdină la rămășițele premioritice incifrate la nivelul substratului de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
arheologice”, pentru a se ajunge, prudent și cu măsură, la judecăți de valoare, de natură comportamentală în înțeles mai general. Altele erau cerințele pe timpul lui Densusianu-Caracostea. Cercetarea viza cu precădere formele vii și palpabile ale etnicului. De aici supraevaluarea elementului păstoresc în creație (Ovid Densusianu); complexul de texte mioritice ar configura un motiv tipic de circulație națională, strict delimitat („moartea nuntă”), de „geografie folclorică” (D. Caracostea). Astăzi se poate beneficia, mai mult decît sperau Odobescu-Sperantia, de importante și chiar decisive cercetări
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
jelește Medeea, dar nu-l auzim pe Iason. O excepție, ca să confirme regula, o constituie Dumuzi. Frica și „necunoașterea” îl coboară. Paralelismul poate continua pe teren românesc: bocește mama Caloianului, dar acesta tace; o auzim pe „maica bătrînă” din poema păstorească și din balade de curte feudală, în rest, tăcere. „În decursul desfășurării tuturor misteriilor, ni se spune într-o lucrare de specialitate, Osiris, spre deosebire de Horus, nu scoate nici un sunet, ceea ce, alături de alte fapte, ne face să presupunem că în rolul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ortomănesc, pe placul lui Nechifor Lipan, ci una ideală, în scopul într-ajutorării partenerilor cosmici: Dumnezeu este sfătuit să-și cumpere un covor, dar nu să-l întindă pe vreun perete pentru împodobirea casei, ci să-l transforme în port păstoresc. Așa indică versurile: De-nalt cît e statul Tău, De larg cît e brațul Tău. Să ne imaginăm că Dumnezeu a dat ascultare îndemnului înțeleptei mioare: a vîndut (-sacrificat) oile și și-a cumpărat o îmbrăcăminte pe măsură și trebuință
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
selectat patru) în care Maica Domnului își caută Fiul prin lume cu disperare de moarte. Adrian Fochi nu le include în marele său corpus de variante, pe motivul, plauzibil pentru unii, că sfera religiosului nu ar îngădui extindere spre lumea păstorească. Dar dacă l-am întîlnit pe Dumnezeu în chip de cioban, de personaj prototip în breaslă, ne putem aștepta ca și Sfînta Fecioară să rescrie secenariul Maicii Bătrîne. Este o lege mai presus de toate legile. Schema peregrinării, formulele de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
vară, Fulgerul de seară».... Cum spuneam, avem la dispoziție un complex mutant de imagini care ni se dezvăluie în întindere și în mișcare. Mama își caută înlăcrimată Fiul și în seria de variante mariologice de mai sus, și în textele păstorești. Acestea din urmă se învecinează cu bocetele. Colindele mariologice se mențin mai sobre. Maica Domnului nu apare înaintea cetașilor mîndri, “pe cai pogonici”, cu daruri de ceremonial sărbătoresc și în același timp cuprinsă de hohote de plîns, fără stăpînire de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Plimbă-mi-se, poartă D-o babă bătrînă, Cu iia dă sîrmă, Cu brăul dă lînă, Cu păr dă cămilă. Din cărji cîrjîind, Din ochi ea plîngînd, Din gură-ntrebînd. Dar și într-o variantă la Ovid Densusianu, de data aceasta păstorească: O babă bătrînă, Cu rochie de lînă, Cu brîu de cămilă, Cu zeghe de mițe, Cusute-n trei ițe. La fel: ... babă bătrînă, Cu brîu de cămilă, Cu doi dinți în gură, Lucrați în pe sîrmă. Înfățișarea ciudată, robustă și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
inițiativa celui care preia conducerea dialogului. Cerbul fabulos, stăpîn pe cîmpuri și livezi, lansează provocarea cu adresă la Făt-Frumos „Dar voinicul Voinea/Pe cerb l-auzea...”), considerat, în limbaj mitic, de aceeași statură eroică. În colindele cu tematică marină și păstorească, de tipul celor care interesează aici, ciobanul declanșează ostilitățile cu marea. El se întrece în cuvinte și în laude, pentru că se simte sub ocrotirea celor doi (berbeci năzdrăvani de data asta), care-i sar în ajutor la consemnul știut. Iată
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
al stînii, al oamenilor. El trebuie să fie curat în vestimentație, ca și în cuget, să se mențină, cu perseverență, la distanță față de obiceiurile lumești. Romulus Vulcănescu supune comentariului pertinent și credibil, în Etnologie juridică, un bogat material de viață păstorească privind statutul sever de viață de stînă. Orice nesocotire se pedepsește aspru chiar în interiorul breslei. În mod paradoxal, oaia pare a fi stăpîna locului, nu păstorul. Laptele, se pare, era elementul magic destinat să întrețină atmosferă mitică, să-i unească
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Deși dă impresia de uniformitate, corpusul de texte alcătuit de Adrian Fochi se pretează, totuși, la comentarii interesante și mai poate dezvălui surprize. O pistă promițătoare de discuții (cum am și făcut-o cu alt prilej) o constituie tema obiectelor păstorești, fluierul, gluga, bota. Banalități, s-ar crede, utilități din inventarul gospodăresc. Dar și Dumuzi avea asemenea lucruri în dotare, în stîna sa de pe plaiurile cerești ale lui Anù, regele zeilor sumerieni. „Nuditatea zeițelor, observă un autor avizat, este un instrument
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
un poet deosebit de înzestrat, cu bună intuiție, care, în anumite momente și numai în anumite momente, nu s-a deosebit de marii săi înaintași, anonimii. Pe această cale a reușit să salveze frumoasa „baladă” Miorița. Altfel, ar fi rămas un cîntec păstoresc oarecare, asemenea multora din colecțiile folclorice. Am putea spune că i-a asigurat o nouă și glorioasă tinerețe. Într-un cuvînt, problema „intervențiilor” este pe deplin lămurită astăzi. Dacă poetul patruzecioptist s-a lăudat că poate oricînd fabrica un text
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
întristare Cezar Ivănescu în multe dintre elegiile sale. Petru Caraman constata (în baza unui masiv material documentar aparținînd etnograficului, de data aceasta, și nu miticului), că alegoria moartea-nuntă, esență a mioritismului adaug eu, nu aparține numai românilor, în special textelor păstorești. Ea are o răspîndire destul de întinsă la polonezi, la slavi în general, precum și la alte popoare. Ca și motivul „jertfa zidirii”, alegoria „moartea-nuntă” are rădăcini adînci în istoria multor popoare și ține, ni se spune, „de domeniul folclorului omenirii întregi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
infinit aceleași gesturi disperate și scheme ritualice, pînă se umple un cimitir întreg. Miorița (baladă, colind) s-a desprins de bocet, ca să devină un tip de meditație asupra morții. C. Imaginar mioritic în Baltagul Se face adesea apropiere între „epopeea păstorească” Miorița, și opera sadoveniană Baltagul, înrudite cel puțin tematic, adică inspirate din același mediu de viață păstorească. Romanul ar fi o variantă în proză a cîntecului folcloric. Lucrurile nu stau departe de adevăr. Se pare că, în această privință, s-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]