357 matches
-
sursă de hrană, dar și pentru schimbul de produse. Dejecțiile animale s-au folosit ca îngrășământ natural, combustibil solid sau material de construcții. Pentru comunitățile în care creșterea animalelor a devenit ocupația preponderentă apar noi schimbări sociale ca urmare a păstoritului. Unele comunități, care se află în continuă mișcare cu turmele de animale, nu sunt atât de sedentare precum comunitățile a căror subzistență se bazează pe agricultură. Acest sistem de creștere a animalelor este cunoscut sub numele de transhumanță. La fel
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
istorice aflate la Muzeul de Istorie și Arheologie din județul Prahova, confirmă locuirea acestei comune în [[secolul IV]]. Atunci, oamenii trăiau în case și bordeie de lemn, cu pereții împletiți cu nuiele și lipiți cu lut și se ocupau cu păstoritul, cultivarea pământului sau ridicarea de turnuri, turnuri care datează în comuna Fulga din prima vârstă a fierului, și anume din [[Hallstatt]]. În plus, obștea sătească existentă în timpul stăpânirii romane s-a menținut și în perioada marilor migrații ale popoarelor, cât
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
varietate mare de prăjituri, torte și prăjiturele. Foarte răspândită este torta dobos, apreciată și în România. Deseori se întâlnesc în această bucătărie și pastele făinoase. Bucătăria românească a fost influențată favorabil de condițiile oferite de relieful prielnic pentru agricultură și păstorit. Din alimentația oamenilor de la sate făceau parte cerealele (mei, grâu, orz și mai târziu porumb), legumele și verdețurile (fasole, mazăre, varză, castraveți, ștevie, pătrunjel, ceapă, usturoi), carne și slănină de porc și pește, ouă și carne de oaie sau de
Bucătăriile lumii () [Corola-website/Science/302457_a_303786]
-
țările române. În cartea sa, „Călătoria de la Potsdam la Constantinopol” amintește și de Petroșani. La recensământul din 1818 apare cu denumirea de Petroșani, iar întreaga Vale a Jiului cuprindea 2550 locuitori. În această perioadă, ocupația de bază a populației era păstoritul. În 1840 încep primele exploatări în suprafață ale zăcămintelor de cărbuni simultan la Vulcan, Petroșani și Petrila, iar în 1845, apar migrații masive ce vizează mineri germani în mare parte din Bucovina, dar și din restul Transilvaniei. Pe 25 august
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
din 1983. Din 1990, Mongolia și-a deschis relații cu SUA, Japonia, U.E., rămâne însă dependentă de Rusia și China. "Articol principal: Economia Mongoliei" Economia Mongoliei este centrată pe agricultură și minerit. Cea mai mare parte a populației trăiește de pe urma păstoritului, cuprinzănd, în special, bovine, ovine, caprine, cabaline și cămile (bactriene). Multe instalații industriale au fost închise cu tranziția spre capitalism și sfârșitul Uniunii Sovietice, stat care menținea fabricile, în mare parte deficitare. Mineritul are ca principale produse: petrolul, cărbunele și
Mongolia () [Corola-website/Science/297682_a_299011]
-
La capătul deceniilor de economie de stat, a avut loc tranziția - de multe ori, dureroasă - către capitalism. Astăzi, Mongolia are peste 30 000 de întreprinderi independente, situate, în special, în și în jurul capitalei. În afara orașelor, cei mai mulți mongoli se ocupă cu păstoritul de subszistență. PIB este de cca. 420$ per capita. Deși PIB este în creștere din 2002, statul este încă angajat în surclasarea unui deficit bugetar major. Guvernul mongol a remediat o imensă datorie externă către Rusia (11 miliarde $) în anul
Mongolia () [Corola-website/Science/297682_a_299011]
-
sau chiar să și le sporească. Odată cu fenomenul de roire a satelor din urmă cu două-trei secole, nevoia tot mai acută de pământ a dus și aici la defrișarea unor mari suprafețe de păduri pentru a fi redate agriculturii și păstoritului. Lemnul uneori l-au transformat în cărbune, pe care o parte l-au comercializat în orașele în curs de industrializare. De aici a rezultat numele de Cărbunări. Satul se conducea după cutume proprii, puterea decizională a obștii manifestându-se prin
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
a constituit o dinastie regală. În anii 420 , unchiul lui Attila, Rua, a preluat puterea și a ucis alți regi, punând bazele imperiului hun. Această schimbare politică a rezultat creșterea tributului și plăților mercenarilor huni de către români, scăzând dependența față de păstorit. Romă i-a plătit pe hunii lui Rua să se luptă între ei. El a primit, de asemenea, 350 de kg de aur că tribut anual din partea Imperiului Român de Răsărit. În această economie nouă, bazată pe aur, oamenii nu
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
a Dobrogei (cu atât mai mult cu cât Serbia figurează aparte, la locul ei), cuvântul "Syrfia" însemnând în limba greacă "muscărie", lesne de înțeles pentru oricine cunoaște roiurile estivale de diptere din jurul limanelor dobrogene, probabil favorizate de dominanta ovină a păstoritului din ținut sub stăpânirea otomană. Sub dominația otomană, Dobrogea, pe lângă Turcii și Tătarii musulmani așezați aici din ce în ce mai numeroși, cuprinde în continuare o populație de "Ghiauri" printre care administrația otomană îi deosebește pe "Ladinlar" (Evrei de limbă spaniolă, veniți în Imperiul
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
unde se face focul în stână”, kóšar „coșarul oilor”, dzer „zăr”, húrda „urdă” etc. Nandriș prezintă 31 de hărți, analizându-le și propunând corespondent românesc pentru lexemele polone. Autorul articolului intră apoi în polemică cu cercetătorii unguri, care susțineau că păstoritul românesc în Carpații Nordici este de dată târzie, acolo fiind prezente numai turmele maghiare. G. Nandriș arată că zona este bogată în toponimie românească (vezi satul rutean Królik Włoski), în schimb nu există nici o urmă fino-ugrică. Concluzia de bază a
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
fiind prezente numai turmele maghiare. G. Nandriș arată că zona este bogată în toponimie românească (vezi satul rutean Królik Włoski), în schimb nu există nici o urmă fino-ugrică. Concluzia de bază a autorului este următoarea: „Termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt [în această zonă] de origine românească”. În Carpații Nordici „termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt românești, pe când termenii ungurești se referă (...) la organizarea păstoritului sau la altă formă de viață economică...” , făcând apoi corelație cu „situația terminologiei
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
rutean Królik Włoski), în schimb nu există nici o urmă fino-ugrică. Concluzia de bază a autorului este următoarea: „Termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt [în această zonă] de origine românească”. În Carpații Nordici „termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt românești, pe când termenii ungurești se referă (...) la organizarea păstoritului sau la altă formă de viață economică...” , făcând apoi corelație cu „situația terminologiei religioase românești, unde pe un fond de origine latină s-a suprapus un strat de termeni religioși
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
Concluzia de bază a autorului este următoarea: „Termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt [în această zonă] de origine românească”. În Carpații Nordici „termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt românești, pe când termenii ungurești se referă (...) la organizarea păstoritului sau la altă formă de viață economică...” , făcând apoi corelație cu „situația terminologiei religioase românești, unde pe un fond de origine latină s-a suprapus un strat de termeni religioși de origine slavă, referitori la organizarea bisericii în general”. Grigore
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
Dobreanu și Secu. Vegetația aparține etajului pădurilor de fag în amestec cu conifere, iar molidul domină începând de la altitudinea de 1200 m. Partea superioară a culmilor muntoase este domeniul pajiștilor montane, secundare, care au favorizat de-a lungul timpului dezvoltarea păstoritului, ocupație de la care derivă însăși denumirea acestor munți. Animalele sălbatice frecvente sunt cerbul, căpriorul, țapul, ciuta, porcul mistreț, ursul, pisica sălbatică, lupul, vulpea, bursucul, iar dintre animalele mai mărunte veverița, vidra, nevăstuica, dihorul, heldia; dintre răpitoarele cu pene mai numeroase
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
ul este o ocupație care constă în creșterea oilor. Din punct de vedere biologic și ecologic, păstoritul tradițional, înmulțirea ovinelor și obținerea prin ele de produse lactate, de carne și lână este un mod de exploatare ne-invaziv, ne-destructiv și ne-toxic al mediului natural. Această îndeletnicire este efectuată de păstori sau ciobani. Păstorii tradiționali trăiesc
Păstorit () [Corola-website/Science/315168_a_316497]
-
tradiționali trăiesc o viață nomadă păzind, cu ajutorul câinilor ciobănești, turma de oi care, în timpul verii, urcă în căutare de hrană până în regiunile de munte (vezi Transhumanță). În trecutul îndepărtat au existat popoare nomade care s-au ocupat aproape exclusiv cu păstoritul. A fost o ocupație predominantă și a Proto-Românilor în primul lor mileniu de existență, ceeace explică raritatea surselor scrise și lipsa unor cetăți sau regate strict românești în acea perioadă, denumită de Nicolae Iorga „perioada pastorală”. În țările industrializate moderne
Păstorit () [Corola-website/Science/315168_a_316497]
-
raritatea surselor scrise și lipsa unor cetăți sau regate strict românești în acea perioadă, denumită de Nicolae Iorga „perioada pastorală”. În țările industrializate moderne, au apărut în ultima parte a sec. XX și mai ales în sec. XXI forme de păstorit mecanizate, unde turmele sunt cipsate, urmărite prin GPS și supravegheate de la distanță prin drone, elicoptere sau chiar sateliți, în timp ce păstorii își gestionează turmele prin ordinator, mergând pe teren numai în caz de probleme.
Păstorit () [Corola-website/Science/315168_a_316497]
-
1968. Ulterior, în 1980, s-a înființat și Parcul Național Carpatic, zona făcând parte dintr-un sit natural în patrimoniul UNESCO, numită „Pădurile primare de mesteceni din Carpați și pădurile bătrâne de fagi din Germania”. În Muntele Negru, se practică păstoritul, într-un sezon de 5 luni pe an. Aici este cea mai mare rețea turistică din Carpații Ucraineni (trasee pornind de la: Rahău, Frasin, Vorohta, Bîstreț, Verhovîna și altele).
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
ar fi zis locului "Dealul babei", ceea ce în limba maghiară ar corespunde cu Bobohalma. Era un sat de pastori și de lucrători ai pământului, cu terenuri puțin fertile. Locuitorii erau săraci și își agonisau cele necesare traiului, mai ales din păstorit, slujind la bogătașii din satele vecine și chiar până departe pe Mureș în Lechinta, iar pe Tarnava Mică până în ținuturile Praidului. Cei rămași acasă lucrau pe moșiile grofilor, iar mai tarziu pe cele ale boierului Pop Emil. Trăiau în case
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
procentul populației romanice printre celelalte în diferitele teritorii, dar Theodor Capidan, Constantin Daicoviciu, Constantin C. Giurescu, Nicolae Iorga și Alexandru Xenopol au presupus-o majoritară în jurul marilor masive muntoase, unde se putea refugia în caz de primejdie și unde practica păstoritul, aceasta atât în sudul cât și în nordul Dunării de jos. Fenomene similare de supraviețuire a unor populații romanice în jurul unor masive muntoase-refugiu s-au produs în aceeași epocă și în apus (masivele Ardeni și Vosges, munții Alpi), unde populațiile
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
Din 1817 consemnează pentru Horilcanii din ocolul Nistruluide Sus 87 de gospodării, moșia aparținînd de asemenia Mănăstirii “Sf. Sava” din Iași. În lunca Nistrului erau multe grădini și livezi. Locuitorii posedau semamaturi de cereale, cultivau tutunul, pescuiau, se ocupau cu păstoritul și creșterea vitelor. Aici era o biserică (veche de lemn), avînd icoane și cărți bisericești rare. Registrul localităților din Basarabia de la 1859 (1961) indică pentru Holercani: sat mănăstiresc, cu 174 de ogrăzi și 872 de locuitori, din care 429 bărbați
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
declarat sat și avea ”42 de fumuri” (case). Numele de Viile Jacului l-a luat de la Țâclul Viilor, dealul pe care s-au plantat primele vii din localitatea Jac. Locuitorii, în majoritatea lor foarte săraci se ocupau mai ales cu păstoritul. Creșteau oi și bivoli și din trăiau din vânzarea produselor obținute de la acestea. Pământ arabil aveau foarte puțin, ei neprimind teren nici măcar la reforma agrara pentru că nu era de unde, așa că au fost nevoiți să-și ducă traiul fiecare așa cum putea
Viile Jacului, Sălaj () [Corola-website/Science/301852_a_303181]
-
-lea, Brebu este continuă vatră de locuire ale cărei origini se pierd în negura istoriei. Vorbind de vechimea acesteia, bătrânii satului o plasează undeva în vremea geților și a dacilor, pentru că și "ei se ocupau cu creșterea vitelor, adică cu păstoritul montan, ca și brebenii". Strâns legată de evoluția în timp ne apare și denumirea de Brebu, asupra originii căreia părerile sunt împărțite. Mulți, printre care vom include pe moșii așezării - cândva "un mic cătunel" - consideră că denumirea provine de la "Lacul
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
baza lor permanentă. Numele de iuruc vine de la turcescul "yürümek" care înseamnă "a peregrina", a "hoinari", desi aceștia nu vagabondează propriu-zis ci doar își conduc turmele spre a le proteja de intemperii și hrăni în acele zone care sunt favorablile păstoritului în diferitle cicluri climaterice ale anului. În Evul Mediu iurucii nu erau doar pastori inofensivi ci purtau arme fiind rebeli și uneori având un caracter belicos, războinic. Dinastiile lor princiare au reușit ocazional să se impună local devenind emiri sau
Iuruci () [Corola-website/Science/304773_a_306102]
-
Bălăușeri - Acățari. Tirimia se învecinează cu satele: Văidăcuța, Satu-Nou, Cerghid, Cerghizel, Leordeni și Ilieni. După recensământul din 2002, satul are o populație de 801 locuitori Structură etnică: Este una predominant agricolă bazată pe cultura plantelor și creșterea animalelor. Se practică păstoritul.
Tirimia, Mureș () [Corola-website/Science/300597_a_301926]