183 matches
-
a acestei elite, manifestată la nivelul practicii sale, era aceea de a fi mărturisitoare a adevărului Ecclesiei. Reprezentările acestui tip specific de intelectualitate se subsumau unor principii ecleziologice fundamentale: Pravile; Predania; Învățăturile lor, în prelungirea tradiției patristice - această elită devenea păstrătoarea și continuatoarea tradiției inaugurate de Sfântul Vasile cel Mare care, tâlcuind pe Sfântul Apostol Pavel, sfătuia comunitatea creștină că: tot ce este de demult, de la Sfinții Părinți predanisit, cinstei este vrednic. Iară adăosăturile cele nouă sunt foarte fără de cale și
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pe care voia să-i favorizeze. În plus, nu exista nici un acord internațional, iar privilegiile nu erau respectate în afara frontierelor țărilor unde fuseseră stabilite. Ideile vehiculate de cărți au neliniștit repede autoritățile. Dacă biserica favorizase adesea introducerea tiparului, ea era păstrătoarea ortodoxiei și trebuia să împiedice difuzarea ideilor eretice. Chiar din 1479, universitatea din Köln primea de la Sixt al IV-lea autorizația de a interveni împotriva cărților eretice; se iau măsuri asemănătoare la Mainz în 1484, la Valencia în 1487, la
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
AGRICULTURA IV. 1.1. Premise social-organizatorice ale dezvoltării agriculturii comunei Șipote Agricultura reprezintă una din cele mai vechi ramuri economice nu numai din zona comunei Șipote, ci și din țară și din întreaga lume . Această ramură e considerată ca fiind păstrătoarea datinilor și a ființei de neam a românilor. Spațiul comunei Șipote a beneficiat de condiții naturale favorabile pentru agricultură, atât din punct de vedere climatic, hidrologic, cât și al resurselor solice. Așadar, economia comunei are un caracter preponderent agricol, principalele
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
ne tragă ciubotele". Mama lui Nică este o mater genitrix a universului mitic al copilăriei (Mircea Tomșa). Prin calitățile ei, Smaranda face legătura dintre existența fenomenală (spațiul familial) și infinitul cosmic, știind să facă tot felul de minunății. Ea este păstrătoarea unor credințe și ritualuri străvechi, de care se folosește pentru a asigura binele familiei. Ea lua "colb de pe încălțări" sau funingine de la gura sobei zicând: "Cum nu se dioache călcâiul sau gura sobei, așa să nu mi se dioache copilașul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lumină. Națiunile își reclamă drepturi și valori care le aparțin, își revendică locul pe arena mondială. De ce nu ar putea și diplomația noastră să își revendice locul pe care l-a avut în politica mondială în toți acești ani, ca păstrătoare a unor principii, valori și concepte, izvorând din filonul național propriu poporului român. Ca unul care, în cei 50 de ani de activitate în Ministerul Afacerilor Externe, am reprezentat, împreună cu colegii de generație, o punte între perioade distincte ale diplomației
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
petrecea și acum ca și anul trecut. Mutarea la Moara cu noroc se făcuse în toiul sărbătorii de Paște, într-o zi neobișnuită pentru a fi petrecută într-un mod atât de impropriu. Aceasta este clar resimțită de bătrână ca păstrătoarea tradiției (în sensul unei relații permanente cu sacrul) și reprezintă pentru ea sursa unei tulburări profunde și a unei neliniști aducătoare de furtună asupra familiei și a începutului de drum. Principala deosebire dintre cei doi aici apare în modul antagonic
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și cea a lui Lică; [...] în al treilea rând, nuvela aduce în dezbatere două concepții opuse cu privire la dragoste: aceea totală și pasională a Anei [...] și aceea a lui Ghiță care o sacrifică..." iar Elisabeta Lăsconi vede în batrână fie "adevărata păstrătoare a sacrului", fie "strămoșul mitic pe linie feminină care pare să vegheze fecunditatea, dar și stingerea...". Situat, din această ultimă perspectivă critică, într-un punct de interferență a două scenarii mitice, personajul bătrânei trimite chiar la o "zeitate de tipul
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
tipul noroc, naștere, moarte, nuntă, ghinion, ursită etc. Monografia Ștefaniei Cristescu-Golopenția, Gospodăria În credințele și riturile magice ale femeilor din Drăguș (Făgăraș), Începe cu o serie de considerații asupra rolului funcțional Îndeplinit de membrii casei pentru sporul gospodăriei . Femeia este păstrătoarea tradiției, interpreta credințelor și riturilor magice care aduc sănătate celor din casă, spor muncii lor și norocul pe curte , adică binele animalelor și al păsărilor gospodăriei. Unele obiecte furate aduc În casă chiar sporul casei de unde sunt furate. Mihail Canianu
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
rămas strâns legată de identitatea națională, un garant al acesteia (Franklin Lytle, 1998; Gheorghe, 2004; Gillet, 2001). În acest context, oamenii s-au îndepărtat în mai mică măsură de biserică decât în cazul Cehiei sau Germaniei de Est, Biserica fiind păstrătoarea identității naționale. Așa cum arată și Pollack (2001), legătura dintre religiozitate și ideea de națiune a ferit într-o oarecare măsură religiozitatea de efectele persecuției și ale modernizării. Același lucru este valabil și în cazul unor națiuni predominant catolice, precum Polonia
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
Apelul la credința religioasă tradițională i-a ajutat pe români să își pareze identitatea în contextul unei încercări de uniformizare impusă de regimul comunist pretutindeni în regiune. Spre deosebire de cazul Poloniei, în care suportul crescut al populației pentru tradiția ortodoxă, în calitate de păstrătoarea a culturii și identității naționale, a găsit sprijin în interiorul Bisericii Catolice, în România, Biserica Ortodoxă nu a putut să acorde un astfel de sprijin. În timp ce în Polonia Biserica s-a constituit în spațiu de dezbatere publică și de manifestare pentru
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
avut nici un rol în reforma economică și în scăderea standardului de viață și a capitalizat încrederea pe care actorii politici și economici implicați în reformă au pierdut-o (Stan, Turcescu, 2000). Pe de altă parte, Biserica Ortodoxă a fost mereu păstrătoarea identității naționale și a tradițiilor naționale, ea reprezentând garanția continuității și a tradiției într-o lume aflată în plină schimbare. După 1989, ridicarea restricțiilor impuse practicii religioase și liberalizarea religioasă este de așteptat să determine o creștere a practicii religioase
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
Evans, 2001; Froese, 2004a; Stark, 2001; Bruce, 2001). Pe lângă dimensiunile represiunii religioase și tipul de religie dominantă, apropierea dintre religie și ideile naționale a contribuit mult la menținerea unui grad crescut de religiozitate în rândul populației, religia fiind percepută ca păstrătoarea identității naționale și protectoarea națiunii în fața pericolului bolșevic. Așa s-a întâmplat în Polonia, Lituania sau România țări în care religia dominantă a jucat un rol important în crearea identității naționale (Franklin Lytle, 1998; Gheorghe, 2004; Gillet, 2001; Bruce, 1999
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
religioasă este și ea importantă și se bucură de credibilitate. În al doilea rând, biserica preia capitalul de încredere pierdut de către instituțiile implicate în guvernare. Biserica este cea care oferă continuitate și stabilitate într-o lume care se schimbă, fiind păstrătoarea tradiției și a "spiritului" național al românilor. Nu în ultimul rând, vulnerabilitatea socială crescută, într-o perioadă de transformări profunde, îi face pe români să își întoarcă privirea către biserică așteptând de acolo o promisiune de mai bine pentru viitor
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
și împotriva acesteia. Dincolo de afirmațiile lui Huntington, o serie de alți cercetători au abordat tema relației dintre cultura Ortodoxă, pe de o parte, și democrație și capitalism, pe de altă parte. Din punct de vedere teologic și ritualic, ortodoxia este păstrătoarea tradiției Bisericii Creștine de la începuturi. Ritualul religios s-a pătrat neschimbat, sau cu schimbări minore din 318 de la Sinodul din Niceea. Clement (1996) arată că respingerea schimbării și păstrarea cu strictețe a tradiției a constituit una dintre strategiile ce au
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
apasă peste Europa de Răsărit. Totuși, pentru a se integra în istorie și în modernitate, ortodoxia oficială a găsit un mijloc foarte la îndemînă, care nici în Occident nu se demodase pe deplin. Ea s-a înfățișat cu dreptate ca păstrătoare, vreme de secole, a identității diferitelor comunități est europene, care, în secolul al XIX-lea, s-au transformat în națiuni. însă, în trecerea de la vîrsta premodernă la modernitate, raportul dintre religie și identitate s-a răsturnat. Biserica a fost etatizată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
spună că eu voi avea grijă de el când va fi bătrân, că fetele sunt mai "sufletiste" și că eu mă voi achita cu bine de sarcinile ce trebuiau îndeplinite la înmormântare. Mi se predefinea rolul de bocitoare și de păstrătoare a tradițiilor, în special cele legate de practica religioasă. Bunica și mătușa o fericeau pe mama pentru relația apropiată pe care o aveam, pentru că îi aranjam părul înainte de vreo petrecere sau nuntă, pentru că o ajutam la curățenie sau la pregătitul
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
răsărit-miazăzi, culmile Făgărașului cu cele trei căciuli uriașe, aruncate în cer: Omul, Negoiul și Moldoveanul, o trinitate materială a pământului românesc, închinându-se aproape totdeauna, în haina curatei zăpezi, Trinității imateriale veșnice. La apus-miazănoapte, zidurile crenelate ale Apusenilor, fortărețe inexpugnabile, păstrătoare ale celei mai pure ființe daco-romane, umilită trupește, dar neînvinsă niciodată spiritualicește, împrospătătoare de minte și inimă a întregului neam. La începutul lui August începură să se coacă strugurii timpurii. Prin regiune mai bântuiau bande de dezertori sovietici, care fie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
au urmat. Se spune că o generație se formează din oamenii care au citit aceleași cărți; aș adăuga că și din cei care au trecut prin aceleași evenimente și s-au aflat în fața acelorași comandamente. Fiecare generație este purtătoarea și păstrătoarea unei experiențe pe care o transmite celor care vor urma după ea. Pentru că există un interes național (peren), trebuie să existe și o diplomație perenă, căreia să-i dea conținut fiecare generație care se petrece. Și mai afirm că, pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
refuzau să mai intre în Biserică, la propriu, să-și mai boteze copiii sau să mai procedeze la cununii religioase. În același timp, din casele oamenilor nu au lipsit niciodată icoanele, iar comunitățile umane au rămas grupate în jurul Bisericii ca păstrătoare de tradiție, de istorie, de neam și de limbă. Temerile lui Engels s-au adeverit la peste o sută de ani, când socialismul etic s-a retras în liniște, fără nicio urmă de regret în urma loviturilor pe care le-a
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
fiind, În epoca modernă, după cum se știe, cea mai puternică ideologie, cea mai eficientă metodă prin care o realitate socială oarecare poate fi Îngropată În giulgiul solemn al unei retorici justificative. Arhivele noastre sunt subordonate, așadar, interesului național. Ele sunt păstrătoarele patrimoniului națiunii, ale acelor tainice adevăruri sacre care trebuie ferite cu gelozie, care trebuie ascunse chiar, ca Într-un harem, de ochii răuvoitorilor dispuși oricând să le pângărească. Nu cred că arhivele trebuie să fie - prin definiție și la modul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
au obligația să trimită marilor biblioteci ale țării tot ce se tipărește (carte, periodice, afișe etc.) După 1851, după reorganizarea Academiei Mihăilene se primesc câte cinci exemplare din fiecare volum tipărit și un exemplar din periodicele din Moldova, biblioteca fiind păstrătoarea patrimoniului tipărit al Principatului, apoi, după Unire, extinzându-se prevederile legii și asupra tipografiilor din Muntenia. Numărul mare de exemplare primite din partea autorilor și editorilor fac ca o parte din documente să intre în fondul bibliotecii, iar a doua, în
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
de tipuri și de publicații: manuale și cursuri universitare, enciclopedii, dicționare lingvistice și de specialitate, bibliografii, teze de doctorat, ziare, reviste, anuare, standarde, publicații de grup, microfilme, etc., documente din cele mai variate domenii ale științei și culturii. Biblioteca este păstrătoarea unui fond valoros de publicații aparținând patrimoniului cultural național.”(<footnote POPESCU, Nicoleta; PAPUC, Liviu; TĂTĂRUCĂ, Radu: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”. BCU, Iași, 1989, p.102 footnote>) Sistemul de cataloage Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași avea la data
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
fapt. Nu a fost singurul. Robertson Smith, de exemplu, este unul dintre sociologii foarte importanți care a pus „în lumină ambiguitatea noțiunii de sacru”. Există o ambiguitate clară și a forțelor religioase. În termenii lui Durkheim, avem forțe religioase „binefăcătoare, păstrătoare ale ordinii fizice și morale, dătătoare de viață, de sănătate, distribuind toate calitățile respectate de oameni...”. Exemplele sociologului francez sunt cele la modă în jurul anului 1917. Este vorba despre principiul totemic, cel care inspiră iubirea și recunoștința. Există însă și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
judecății, dar și una a imaginației, care impun o educație estetică, pe deplin umană, precum și o educație "fantastică la scara tuturor fantasmelor umanității", opera de artă fiind "hormon și suport al speranței omenești": "odinioară marile sisteme religioase jucau rolul de păstrătoare ale regimurilor simbolice și curentelor mitice. În prezent, pentru o elită cultivată beletristica, iar pentru mase presa, benzile ilustrate și cinematograful vehiculează inalienabilul repertoriu al unei întregi fantastici".195 În aceste "constelații" mitice, consideră Raoul Girardet, trebuie "pusă în lumină
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
acte criminale ci considerate eforturi de civilizare, ulterior se resimte nevoia aportului maselor și al localnicilor: "creație a modernității, creație a unei elite, națiunea își renegă originile recente și elitiste, ancorându-se în trecut și în straturile profunde de cultură, păstrătoare ale unui fond peren".331 Această ideologie burgheză a națiunii a fost concurată de către cea socialistă, care depășea cadrele naționale în virtutea principiului unității de clasă, însă a învins-o, chiar și în forma sa extremă comunistă, care la rândul ei
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]