138,898 matches
-
multe unghiuri. Cine vede așa? Autorul?... Sau Dumnezeu? De ce n-ar cădea atunci și bucăți epice din toate părțile ca o vînătoare de vulpi, sau ca o ploaie a memoriei plurale, anonimă, din noosfera unde unii cred că amintirile se păstrează pentru alte vieți, mai norocoase?". Tocmai aici intervine voluptatea literaturii pentru că poți înscena sau pur și simplu interpreta o astfel de filmare dintr-un singur unghi. Si, dacă în arta cinematografică o astfel de încercare ar fi clasificată imediat drept
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
a impus tendința fonetica. Spre binele scrierii, zic eu. E nepractic să scriem în două feluri același sunet. Tocmai partizanii lui a din a ne silesc, indefinitiv, la asta: căci și ei sînt de acord că i din i trebuie păstrat atunci cînd vocală este cea dinții litera a unui cuvînt; vom scrie, așadar, înțeles și chiar subînțeles. De ce atunci aruncă vina "schizofreniei" asupra noastră? Cît despre revenirea la adevăratul etimologism, nimeni n-are curajul s-o ceară, deși ar fi
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
în schimb un postament jalnic, mai înalt cu o șchioapă decît peluza înconjurătoare. Cine a avizat năstrușnicia? Cine își asumă răspunderea? Ignorînd întrebările insistente ale presei, Ministerul Culturii și Cultelor, Primăria Generală a Capitalei și coducerea Teatrului Național din București păstrează obstinat tăcerea. O tăcere sonoră ca bronzul. Dintr-un articol apărut recent (Pavel Șușară, Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989, în România literară, n-rele 34 și 35) aflăm că, în locul statuii lui Lenin din fața Casei Scînteii, va fi
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
candidate la NATO, ziarele centrale au înțeles diferit mesajul referitor la România. ROMÂNIA LIBERĂ titrează explicit: "NATO nu dorește în serviciile secrete românești ofițeri de Securitate care au făcut poliție politică"; ADEVĂRUL e de părere că " Foștii securiști pot fi păstrați în SRI, dar nu în posturi de comandă"; ZIUA afirmă că "NATO ne cere să scăpăm de securiștii implicați în represiuni". Asta în vreme ce INDEPENDENT trage concluzia: "NATO acceptă profesioniștii Securității". Interesant pentru cititorul de ziare care are răbdarea să treacă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14738_a_16063]
-
trăsături și fenomene asemănătoare, care se repetă aproape în toate limbile luate în considerare: în primul rînd cele legate de distribuția stilistica a anglicismelor moderne - în registrele tehnic și colocvial. E aproape generală în momentul de față tendința de a păstra integritatea cuvintelor engleze, mai ales in scriere și - pe cît e posibil - în pronunție. Posibilitatea de a confrunta evoluții paralele demostreaza, de exemplu, că nu numai în română sînt refăcute formele originare ale unor cuvinte care păreau total adaptate grafic
Din nou despre anglicisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14774_a_16099]
-
atribuirea altor desinențe de plural decît cele engleze. Fenomenul e foarte evident în română, mai ales datorită alternantelor fonetice produse inevitabil de desinența -i: bos / boși, steward / stewarzi, racket / rackeți. Se produc astfel forme hibride, în care tendința de a păstra scrierea și pronunția din limba de origine intra în conflict cu necesitatea de a accepta regularitățile morfologice ale sistemului. Compararea secțiunilor din volum dedicate morfologiei substantivului da rezultate interesante: anglicismele primesc plurale noi în limbile cu flexiune - rusă, poloneză - sau
Din nou despre anglicisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14774_a_16099]
-
hotărît nu se poate adaugă, la plural, decît unui substantiv care are deja una dintre terminațiile normale (i, e, le, uri). într-o limbă că italiană, care are desinențe de plural asemănătoare cu ale romanei, substantivele preluate din engleză se păstrează în genere invariabile (i leader - față de liderii), pentru că articolul e antepus iar relațiile sintactice se exprimă nu prin flexiune, ci analitic. Desigur, există în toate limbile tendințe culte de păstrare a pluralului englez: favorizate în limbile fără flexiune și cu
Din nou despre anglicisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14774_a_16099]
-
de școală primară, vecini, rude, colegi de facultate și de muncă din cîteva județe, acuzîndu-l și exonerindu-l succesiv, fără ca aceasta intensă corespondență birocratica să pară a avea vreun efect asupra să - pînă în momentul în care notele încetează, inginerul își păstrează funcția și nu e nici macar atenționat că se fac investigații asupra trecutului sau (totuși i se cere o completare la autobiografie care să lămurească starea materială a părinților și în ce condiții a fost arestat). De fapt, chestiunea dosarelor de
Fetele ascunse ale documentelor de partid by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14765_a_16090]
-
apelat, paradox!, nu la limba galeză,- cum ar fi fost normal avînd în vedere mesajul, ci tot la limba engleză!... Globalizarea reprezintă, desigur, un pericol pentru culturile naționale. Avem toată admirația față de acești bravi galezi care au reușit să-și păstreze identitatea și sub ocupația romană și sub cea britanică. Dar acum trăim în epoca informațiilor în care e mult mai greu să reziști influențelor din afară decît în trecut. Soarta culturilor mici e în pericol. Și nu numai a lor
Globalizare și culturi naționale by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/14788_a_16113]
-
s-o ferim de "poceala" - este una dintre cele mai bogate, măi maleabile și totodată plastic-pitoresti sisteme vocale din tezaurul umanității. Iar poporul căruia i-a fost hărăzita, desi adesea își bate joc de ea, impanând-o cu slut-inutile "împrumuturi", îi păstrează și folosește, între altele, un tezaur de zicale, proverbe "formule de politețe" - dar sí sudalme, blesteme, înjurături cum rar se mai întâlnesc la alte neamuri, adăugând, cu mare verva - evitând prea tocite clișee -, creații ad hoc că, printre altele, cumplite
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
poate fi bănuit de mistificare. Povestitorul, s-ar zice, îl acuză indirect, din moment ce l-a avertizat pe cititor în secvența anticipativă de zvonul care îi atribuia veneticului ajuns în patul domniței Ralu o origine joasă, asupra căreia, pare-se, acesta păstra tăcerea. Cum istoria plăcintarului levantin, malițioasă invenție a tatălui, și a pretențiilor nobiliare pe care le avea Mateiu Caragiale e la fel de cunoscută ca romanul, lectura personajelor se așează imediat pentru ochii oricărui cititor atent la contradicțiile dintre cele două fragmente
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
decît ezoterice. Dar sînt bine jucate. Străbunicul devine apusean. E trucul pe care, de această dată mărturisit deschis în spovedania către Povestitor, tot ca să păcălească o soartă potrivnică, îl joacă alt crai care își schimbă numele: Pantazi. Și totuși Pașadia păstrează portretul acesta balcanic cu venerație, singură amintire pe care nu vrea să o ardă în foc. Gesturi simultane, profund contradictorii. E, dintre toate, definiția cea mai "reușită" a Balcanilor, scăpată de clișeizare, deși Europa a folosit-o de la bun început
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
din prezidiu, să arunce bezele "excelențelor" ce populau, de face și de profil sala. Evident că-i recunoștea pe toți, că doar sunt aceiași de pe vremea când conducea el însuși ministerul de externe și când s-a încăpățânat să-i păstreze pe "profesioniștii" lui Pingelică în dauna sângelui diplomatic proaspăt. Dar de ce să fi arătat lumii un alt chip decât cel crispat, semidoct și depersonalizat al șefilor de misiune pe umerii cărora străluceau stelele securismului comunist?! I-ar mai fi recunoscut
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
entuziast, într-o neobosită verificare de valori. Demistificări, opțiuni lipsite de echivoc, accentuat subiective ale unui om despre care nu știu cât era de sociabil decât după cum descria felul de a suporta viața istoricește determinată. În schimb, reiese fără echivoc, după hârtiile păstrate în dosarul său de epocă, scrisori, invitații la colaborări, apeluri telefonice, înregistrate atent pentru pitorescul persoanelor de la celălalt capăt al firului, pentru gândurile sale așternute de îndată pe hârtie în fraze memorabile, cât de căutat și cât de frecventat fusese
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
de o parte poetul își găsește compensația în fervoarea estetizării, pe de altă parte aceasta din urmă e pusă în chestiune de postura meditativă, chestionată, măcar în subsidiar, de conștiința critică. Țesătura estetă nu se asumă integral, cochetînd cu existențialul, păstrînd un prag zero, declarativ, sub chipul unui inventar, de baudelariană inspirație, al elementelor vieții perdante: "Tusea, pojarul, febra, coșmarul/ cu un om negru care îmi leagă picioarele,/ doctorul cu o seringă în mînă/ mă face să plîng - îmi înfige în
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
veritabile tablouri de epocă, tablouri ale târgurilor, ale iarmaroacelor noastre de odinioară prezentate, însă, publicului contemporan. Prin ochii acestui public coregraful Ion Tugearu a știut să privească, a știut să înțeleagă muzica, a știut să creeze echivalențe scenice, coregrafice; se păstrează savoarea locală, momentele dispun de o fluență scenică atent condusă, dispun de o culminație construită prin acumulări succesive. În mod salutar, evoluția coregrafică este eliberată de pantomimă, relația dintre personaje definindu-se în baza limbajului coregrafic specific. Este, după părerea
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
În mod salutar, evoluția coregrafică este eliberată de pantomimă, relația dintre personaje definindu-se în baza limbajului coregrafic specific. Este, după părerea mea, o posibilă interpretare a unei partituri muzicale atât de puternic legată de tradiția balcanică a locului. Sunt păstrate personajele indicate de compozitor; mă refer la evoluția pitoresc stilizată a mișcărilor dansului academic în cazul episodicului rol Chiva, admirabil susținut de Simona Șomăcescu; ...la evoluția în forță, definind caracterul personajului, realizată de Antonel Oprescu în rolul plutonierului; ...în rolul
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
a simfonismului acestui temeinic creator, acestui temeinic gânditor în domeniul formelor, a mijloacelor; este un gânditor ce evaluează eficiența acestor mijloace în scopul definirii unei comunicări ce se așează în buna tradiție a simfonismului european de secol XX, simfonism ce păstrează în egală măsură datele unei inconfundabile spiritualități ce aparține locului. Compozitor și conducător artistic, excelent pedagog, constructor de evenimente în domeniul muzicii contemporane, Cornel Țăranu ni se dezvăluie drept un autentic creator de vocație europeană, creator atașat mișcării ideilor și
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
a iubirii pentru România trecea de la una la alta, de la o românistă în vârstă la una tânără, generoasă, entuziastă. Trecea? Le ilumina vorba și privirea? Când am îndrăznit să ofer Jiřinei Smrčková un neînsemnat dar bănesc, răspunsul i-a fost: "Păstrez acești bani pentru a-i dărui copiilor nevoiași din România"!
O pasiune pentru România by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14835_a_16160]
-
rimează, dar nu se confundă, conform cu Sloterdjik. Dacă vom reuși să evidențiem aspecte vulgare în influxurile ciberneticii victoria este asigurată. Asta nu va fi prea greu fiindcă deși are consecințe formidabile în epistemologie și deși e plină de trofee tehnologice păstrează totuși ceva din sincretismul și infatuarea parvenitului. Sindromul de alienare sub aproape toate aspectele lui (privind omul, cunoașterea în general și chiar tehnologiile) i se datorează în mare parte. Mai întâi ar fi vorba de aplicația numită informatică. Dincolo de beneficiile
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
din gură în gură, au nevoie de un canal mediatic. Introducînd sistematic zvonuri, împotriva informațiilor din mass-media mai mult sau mai putin credibile, avortonii de presă care fac asta muncesc la ruinarea presei care se luptă din greu să-și păstreze și cinstea și existența.
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
lux, șefii partidului de guvernământ vor fi măturați la viitoarele alegeri cu viteza cu care au fost aruncați la lada de gunoaie și foștii algoritmici din C.D.R. Pe de altă parte, ca prin miracol, Ion Iliescu a reușit să-și păstreze - cel puțin pentru bizonul majoritar, incult, dezinformat, rudimentar, dar cu drept de vot - imaginea de incoruptibil, de "tătuc" al nației. în ciuda evidenței, în ciuda logicii, în ciuda instinctului de conservare, mulți români continuă să-i fie fideli lui Ion Iliescu. Un straniu
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
vor înghiți din clipă în clipă. Elucubrația ieșită din gura premierului nu e chiar atât de surprinzătoare. încă de anul trecut am emis ipoteza că neocomuniștii nu se vor da în lături chiar de la o lovitură de stat, numai să păstreze puterea. Anticipam chiar (martoră mi-e colecția României literare!) lansarea propunerii ca Ion Iliescu să preia șefia statului pentru încă și încă un mandat - ba chiar pe viață! Pe ce mă bazam? Mai întâi, pe totala lipsă de rușine și
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
încă un mandat - ba chiar pe viață! Pe ce mă bazam? Mai întâi, pe totala lipsă de rușine și pe cinismul partidului de guvernământ. Am simțit că se coace o porcărie din momentul în care am observat obstinația de a păstra, în sondajele de opinie, numele lui Ion Iliescu, deși părea o axiomă imposibilitatea ca acesta să mai candideze la președinție. Ca dovadă că pentru comunisto-securiștii de la putere legea nu e decât întâmplătoarea bucată de hârtie igienică cu care își mângâie
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
răfuiește" doar cu vîrfurile: "vom reține edificiile durabile, relevîndu-le frumusețea, dar nu vom întîrzia în preajma venerabilelor grămezi de moloz, cu ingenioase căutări de crîmpeie de versuri sau de proză citabile, ca acele cartușe de pe cărămizile ruinelor romane, din care se păstrează inscripția." într-un astfel de spirit analizează Cioculescu începutul literaturii române (Văcărescu și Conachi sînt "pe drept necitiți"). Asachi este "omul regimului", Grigore Alexandrescu trebuie tolerat de cititorul contemporan (a se înțelege "cititorul interbelic") pentru unele ieșiri lirice. Alecsandri observă
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]