793 matches
-
de ciclism mulați, ca de manechin. Gleznele lipsite de păr îi erau la fel de maronii și simetrice ca picioarele scaunelor din anii cincizeci, iar pieptul mic și tare îi era strâns în sutien sau brasieră. Peste tot în jurul ei, pe panourile pătate artistic care acopereau podeaua apartamentului său, era dispus și acel „rest“ despre care vorbea ea. Și ce mai resturi! Pantofi cu talpă ortopedică și rochii din lamé, pene de struț și poze din filme, sticle de parfum și portțigarete, insigne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
înălțam turnuri din bețe de chibrit, felul în care vorbea domnul ăla mă topea. Era aliatul nostru, al fraților Florian, în războiul rece din bucătărie. Odată s-a întâmplat însă ceva neașteptat. Pe scala aparatului Gloria, sub geamul mic și pătat, se agita un gândac roșu. Am țipat și am sărit de pe scaun, prilejuindu-i ofițerului, care avea și el aliații lui, un râs batjocoritor. Tremurând de neputință, m-am rugat ca mâna lui Neculai Constantin Munteanu să se ivească de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
încearcă pe orice cale micșorarea pedepsei sau suspendarea. A acuza direct pe cineva de asemenea lucruri este grav. Cert este că extrem de rar apar cazuri de corupție cu magistrați sau avocați. Justiția, din cauza unora nu foarte mulți are deja blazonul pătat iar oamenii nu au încredere în ea pe cât s ar cuveni. Reforma în Justiție a început prin înființarea Institutului de Magistratură, care să pregătească viitorii judecători și procurori. Numai perfecționarea acestora și ridicarea gradului de conștiință pot îmbunătăți situația existentă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
am rugat să-mi furnizeze numele unei agenții de detectivi. Mma Ramotswe zâmbi. — Mă bucur că m-au recomandat pe mine. Cu ce vă pot ajuta? Femeia își pusese mâinile în poală, iar acum se uită la ele. Avea pielea pătată, observă Mma Ramotswe, în felul în care se pătau mâinile albilor dacă erau expuse prea mult la soare. Probabil e o americancă stabilită de mult timp în Africa; erau mulți oameni asemenea ei. Ajungeau să iubească Africa și rămâneau aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
oftica-n vecini, să mor io! Măcar acolo pot să mă-mbăt, să cânt la acordeon, să mă piș din balcon, că n-au budă în toată căsoaia. Știu să cânt la acordeon... Și-s veseli oamenii... De pe un ziar pătat mă privește un candidat la președinție. - Da! zbiară-n mobil. Merge ca naiba, părinte! Exact așa. Să-ți silabisesc? Ce nu înțelegi, părinte? Vino să-ți încui șandramaua, că eu m-am dus... Ce? Nu vreau nici un ban, lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se ridicase În picioare anevoie, Îndepărtîndu-se, fără grabă, spre povîrnișurile dinspre apus. - Bravo! repeta acum cu voce tare, ca și cum ar fi vorbit cu cineva sau i-ar fi plăcut sunetul cuvintelor sale. E al naibii de bun păsăroiul ăsta afurisit cu penajul pătat... A măsurat Înălțimea și a făcut fiecare gest cu precizia unui chirurg care taie un braț... Și a frînat chiar În clipa În care trebuia să se oprească... Încă un metru și-și zdrobea țeasta... Îi plăcea să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de păstrat discreția. Ultimul caz, cel al consulului de la Alexandretta, clătinase serios nu doar subsolurile ministerului, dar și scaune mai înalte, încît șeful Direcției, domnul dr. Mardari, altfel un bonom și un jovial pîntecos, cu barbeți și o vestă mereu pătată, chiar dacă era nou-nouță, a trebuit să-și dea demisia. Cînd a aflat a zîmbit, atît de ciudată a fost întîmplarea, dar acum, cînd e preocupat de lipsa de timp, lucrurile, i se par puțin mai neliniștitoare decît fuseseră în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu alegeri libere, destul de libere, cunoștea foarte exact pînă unde se întinsese această libertate, mai mult decît fusese ea vreodată pînă atunci, după terminarea războiului și voiau să rămînă cu orice preț la putere chemîndu-l pe unul dintre cei mai pătați membri ai casei de Hohenzollern, un ins care a făcut de rușine nu doar amintirea regilor, ci chiar propria sa prezență. Un fustangiu, un dezechilibrat, un corupt. O păpușă, un papițoi la prima vedere, și multă vreme a fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îndreptându-se, încă o dată, spre largul oceanului. În sfârșit, o insulă înaltă! exclama Miti Matái, paisprezece zile mai tarziu. —Unde? se miră Tapú Tetuanúi, ai cărui excelenți ochi nu distingeau decât monotonia mării și a cerului, de un albastru uniform, pătat doar la orizont de câțiva nori albi. Maestrul sau îi arăta cu un gest plictisit unul dintre norii aceia îndepărtați, care se zăreau în partea stângă a vasului. —Acolo. — Dar eu nu văd decât un nor! protesta băiatul. Navigatorul-Căpitan îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
furiș la domnul Whittier, organizatorul atelierului. Profesorul nostru. Sub cele câteva fire cărunte pieptănate de-a curmezișul i se zărește țeasta lucioasă cu scalpul acoperit de pete. Gulerul cămășii apretat, ridicat ca un gard alb în jurul gâtului său subțire și pătat. — Oamenii de care vă ascundeți, va spune domnul Whittier, nu vă vor iluminați. Ei vor să știe la ce să se aștepte. Domnul Whittier va spune: Nu puteți fi omul pe care-l știu ei și omul extraordinar, măreț, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
viața lui Lenny arată și mai rău. Închis aici în mansarda lui, îmbrăcat într-un halat alb de flotir cât e ziua de lungă, își numără banii și vorbește la telefon. Singura piesă de mobilier e un scaun de birou, pătat, jegos. Lângă pereții de sticlă prin care se vede tot orașul zace o saltea. Pe ecranul unui computer defilează fără încetare prețurile acțiunilor de la bursă. Lenny se apropie de voi două cu halatul desfăcut, poartă pe dedesubt boxeri boțiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și toarnă pe gât chili sau plăcintă cu mere sau plăcintă cu carne dintr-o pungă argintie Mylar. Mărul lui Adam îi zvâcnește la fiecare înghițitură, limba îi împinge amestecul călduț în spatele dinților. Mestecându-și tutunul, Pețitorul scuipă pe covorul pătat și spuse că imobilul ăsta igrasios, încăperile întunecoase în care apa se scurge pe pereți nu au nimic în comun cu felul în care-și imaginase colonia scriitorilor: oameni scriind tihnit de mână, fără prescurtări, privind în lungul unor pajiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
albastru închis, vezi că se potrivesc perfect. Rozul îi încălzește tonurile pielii. Albastrul îi pune în evidență culoarea ochilor. Înainte să deschizi gura, spune el, trebuie să fii prezentabil. Material mediatic prezentabil, îngrijit. Dacă porți o cămașă boțită, o cravată pătată, tu vei fi invitatul pe care-l taie dacă nu mai au timp. Orice post de televiziune vrea material curat, îngrijit, fermecător. Un material cu vino-ncoa’ la cameră. O față drăguță, pentru că o perie de scos pete sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
că nu e pornit, spilcuitul spune: — E moartă. Moartă și-ngropată, și nu spune unde. Ori dacă spune, va minți în care oraș. Și pleosc. Părul și fața îi sunt leoarcă. Cafea din cap până-n picioare. Cafea rece. Cămașa și cravata, pătate. Părul dat pe spate îi cade pe față. Și blonda noastră se întinde să-i ia microfonul, și spune: — Mulțumesc de sfaturi. Spune: Cred că eu urmez... Și, la naiba, cu mult mai rău decât faptul că e prea blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
așezați un bețivan și o zdrențăroasă pe care toți ceilalți încearcă de zor să nu-i observe. Sau să-i miroasă. Ăștia doi nu-s tineri și poartă haine de-aruncat. Curg ațele din bulendrele lor întărite de jeg și pătate. Zdrențăroasa are în picioare teniși prea largi, fără șireturi. I se zărește părul încâlcit, strivit sub plasa unei peruci ale cărei fire de plastic sunt cenușii și dure ca sârma de oțel. Bețivul poartă o cagulă maro tricotată, trasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
locuiam în caverne, spune domnul Whittier, le facem și azi. Așa că poate ne e dat să ne batem și urâm și torturăm unii pe alții... Domnul Whittier își apropie scaunul cu rotile de marginea scenei, domnul Whittier cu mâinile lui pătate, cu țeasta lui pleșuvă. Cutele feței lăsate par să-i atârne de cei doi ochi prea mari, de ochii lui încețoșați, umezi cenușii. Cu cercelul vârât printr-o nară, căștile CD player-ului încolăcite în jurul ridurilor și cutelor gâtului uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
șapca pusă invers, cu cozorocul la spate. Ca un puști de liceu. O versiune îmbătrânită a propriilor lor copii. Nu se pot abține să nu-i răspundă la flirt. N-au cum să nu-l placă puțintel, cu țeasta lui pătată și acoperită de șapca inversată, cu căștile în urechi, ascultând heavy metal atât de tare încât se aude și în încăpere. Pe hol, parcat în scaunul lui cu rotile, domnul Whittier ridică mâna cu palma în sus și zice: — Bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aia, cu lacrimile prelingându-se din ochii lui roșii de drogat, va spune: — Te rog... Puștiul ăsta bătrân și ridat, se va smiorcăi și va zice: — Te rog, nu-mi mai spune domnule. Îngerului care-i mângâie țeasta cheală și pătată îi va spune: — Mă cheamă Brandon. Și apoi va aștepta. Și ea îl va rosti: Brandon. După care, desigur, se fut. Ea, răbdătoare și delicată. Madonă și târfă. Cu picioarele ei lungi, antrenate la yoga, desfăcute în fața acestei aschimodii despuiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
desigur, se fut. Ea, răbdătoare și delicată. Madonă și târfă. Cu picioarele ei lungi, antrenate la yoga, desfăcute în fața acestei aschimodii despuiate și ridate. Ea, altarul și ofranda. N-a arătat niciodată la fel de frumoasă ca atunci, lângă pielea lui îmbătrânită, pătată, brăzdată de vene. La fel de puternică nu s-a simțit niciodată ca atunci, în timp ce el saliva și tremura deasupra ei. Și să fie a naibii dacă, pentru un virgin, n-a durat surprinzător de mult. El începuse în poziția misionarului, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
russe din lume, sentiment care a lăsat-o goală pe dinăuntru. Doar un tub de piele cu găuri strâmte la fiecare capăt. Un obiect. Trigrișorii ăia jegoși, din care curgeau ațele. Renii de pluș striviți. Ursuleții panda ferfenițiți, micile bufnițe pătate, și Betty Suflătoarea, toate i-au umplut apartamentul. Un alt soi de încăpere pentru probe. Asta fac oamenii... Cora, săraca de ea. Acum încearcă să le taie limba unora. Să-i infecteze cu paraziți. Să obstrucționeze justiția. Fură din avutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
țeapăn. și-a aruncat o privire În jur, Însă nu se vedea nici un străin. O tânără a sosit să ia comanda. Așa cum era Îmbrăcată, cu haine bărbătești lăbărțate, cu un cămeșoi lălâi Încheiat până la guler și cu pantaloni cu dungă pătați, putea să fie și băiat. Cum privirea Îi era dezaprobatoare, Margaret a simțit că decolteul rochiei ei, oricât era de modest, arăta dintr-odată prea mare și agresiv. Spune-mi ceva despre lucrarea pe care-ai Început-o În Olanda
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Cele mai multe rafturi erau goale, iar celelalte, În loc de cărți, erau Încărcate cu niște cutii de carton fără inscripții. Jos nu erau ferestre, În schimb, deasupra era o galerie Îngustă, cu ferestre mari și arcuite, ale căror geamuri erau pline de praf, pătate ori sparte. Galeria era Împodobită cu picturi modeste, Înfățișând lupte de cocoși, bizoni și lanuri de orez. Tot ce se găsește acolo vă stă la dispoziție, a spus femeia arâtând un fel de firidă la celălalt capăt al Încăperii. — Dar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pământ. și-a amintit o reproducere pe care o văzuse cu ani În urmă, desen ori acuarelă, nu mai știa dacă era una sau alta. Dăduse peste ea Într-o carte veche care fusese udată și avea pagini friabile și pătate. Înfățișa un personaj atât de jalnic, Încât nu și dăduse bine seama nici măcar dacă era bărbat, femeie ori copil. Acela nu făcea decât să se holbeze, părăsit și singuratic, la decorul din jur, Încât lui Johan i se făcuse rău
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
deci pactul trebuia respectat. Se privi în oglindă, o babă stafidită, oh, și etajera murdară, plină de tuburi de pastă de dinți, de ras, golite de conținut și răsucite, chinuite, ambalajele de la lamele de bărbierit, oglinda era și ea murdară, pătată, înnegrită pe alocuri. Zâmbi și luă buretele, hai să curăț și oglinda și etajera și chiuveta și pe urmă, gata, nu mă mai uit nicăieri cu ochi de mahalagioaică, dacă perdeaua de la bucătărie e înnecată în fum, fie, eu rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se gîndească trecînd în revistă dezordinea care i se desfășura înaintea ochilor. Își dădu seama că nimic din ce se găsea între cei patru pereți nu mai era sănătos, totul era bolnav, viciat, putred. Tablourile scorojite de pe pereți, covoarele pătate, furnirul crăpat, rafturile și cărțile din bibliotecă acoperite de un strat gros de praf. Delăsare? Dezinteres? Atunci de ce n-ai avut curaj să i-o ceri pur și simplu în față, n-ar fi avut nici un motiv să te refuze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]