148 matches
-
coborât cu efort dintr-o mașină albastră și probabil că a fost primul bucureștean care a venit să-l cerceteze de aproape. Pe o tăbliță metalică era scris numele artistului și titlul lucrării: Tezaur. S-a uitat îndelung la piatra pătrățoasă, care părea rămasă de la lucrările de amenajare a unei băi de lux. De ce era pusă acolo, ce eveniment însemnat trebuia să amintească? Nu putea să-și dea seama. I-a mai aruncat apoi câte o privire, de la fereastra apartamentului său
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
de agentul uman. Această ordine robotică este întreruptă de apariția celuilalt, Eva, desigur o Éve Future mult mai avansată tehnologic decît cea a lui Villiers de l'Isle Adam și posedînd o personalitate cu marca ei temperamentală. Dacă Wall-E este pătrățos și stîngaci, cu binoclul care-i ține loc de cap, Eva este asemeni unui ou, asemeni unui cocon plutind cu grație în spațiu a cărui "față", cu "trăsăturile" schematice ale unui emoticon, afișează niște "ochi" violeți și violenți. Pentru Wall-E
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
goblenurile care, odinioară, îi împodobeau pereții, e decorat cu scaune roccoco, de pe care clienții puteau mirosi în voie flacoanele etalate pe măsuțe joase. Flacoane de argint, de sticlă și de porțelan, de care sînt pline încăperile muzeului. Unele dintre ele, pătrățoase, parcă împrăștiind lumina în tonuri de albastru-vernil - reprezentarea clasică, în mintea noastră, a sticlei de colonie - au fost concepute de Kandinsky. Alți artiști ai avangardei au creat afișe pentru mica afacere, care a mers din generație în generație, cucerind curți
Cînd viața avea stil by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8366_a_9691]
-
de gheață/ pufăi privind absent tavanul/ din norul fumului coboară o sirenă/ cu solzi din coji de portocală/ are coada dublă părul ei/ e desfăcut de răsuflarea mea precipitată// ridic în stânga și în dreapta alți nori/ mai violeți mai verzi mai pătrățoși// un pachebot mă poartă spre insula pe care/ zodiacul meu se încrucișează cu un șarpe/ unde nesperata glorie se intersectează/ cu epuizarea nesfârșitelor orgasme// acolo unde laba leului despică meridiane// coboară înserarea jarului tutunului/ se preface în cenușă pulverizarea ei
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
superbă spirală pe care proprietara, poate curtezană de lux, o purta pe antebrațul stâng, și o pereche de cercei, tot de aur, de o eleganță infailibilă. De prin secolele XII-XI î.Hr., prima epocă a fierului, se află în tezaur brățări pătrățoase, de o aparte modernitate. Din Evul Mediu, tezaurul include brățări cu miez de fier. Mai aproape de noi, epoca dominației turcești vine cu un om răsfățat al bijuteriilor: încărcate, pline de modele, senzuale, ele pun în evidență gâtul, sânii, gleznele. „Ochiul
Agenda2004-38-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282880_a_284209]
-
de facto în chip zeflemisitor: "Din norul fumului coboară o sirenă/ cu solzi din coji de portocală/ are coada dublă părul ei/ e desfăcut de răsuflarea mea precipitată// ridic în stînga și în dreapta alți nori/ mai violeți mai verzi mai pătrățoși/ un pachebot mă poartă spre insula pe care/ zodiacul meu se încrucișează cu un șarpe/ unde nesperata glorie se intersectează/ cu epuizarea nesfîrșitelor orgasme// acolo unde laba leului despică meridiane" (Realitate și duioșie). Nimic nou, prin urmare, pînă aci. Ceea ce
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
sac decât ale fostului arhitect al lui Ceaușescu, acesta la un post mai pe margine. Și miza era alta. Iar ca să vezi, nonagenarul pișicher care se mai trăgea de nas când și când, arăta cu mult mai bine decât grasul pătrățos ce nu se dezlipea de Gh. Gh. Dej - pe la toate cumetriile.
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
populare, au adunat franci destui ca să treacă drept bogați atunci când s-au întors pe meleagul lor, în țara leului flămând. O dată cu întoarcerea primului val de „ziariști” au început să răsară în Certeze vilele sau, mai degrabă, un soi de castelușe pătrățoase cu trei și patru caturi. Dacă odinioară vila era o construcție voit rustică, acestea sunt voit suburbane: termopane și colonade, plastic ca marmura neagră sau roșu ca țigla, garaje și terase nesfârșite, lifturi sau scări interioare care duc spre nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vînez niște cărți. Asistentele care îi aduceau prînzul, veniră cu o carte cu benzi desenate, Anuarul lui Oor Wullie pe 1938, un roman polițist căruia îi lipseau coperțile, Nu mai sînt orhidee pentru domnișoara Blandish și o carte groasă și pătrățoasă, dar în stare bună, The Holy War, în care s-urile erau tipărite ca f-urile și jumătate din pagini nu erau tăiate. Lanark începu cu Oor Wullulie. Anumite pasaje îl făceau să zîmbească, dar multe pagini fuseseră distruse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lumea dacă nu doar ca pedeapsă? Pedeapsă pentru ce? în seara aceea, domnișoara Maclaglan chemă un doctor. Acesta intră în camera lui Thaw și se așeză lîngă pat - nu tocmai între două vîrste, cu o mustață neagră și un cap pătrățos, într-atît de vîrît între umeri încît părea că nu și-l poate mișca independent de corp. îi luă lui Thaw pulsul și temperatura, îl întrebă de cînd era în starea asta și mormăi cu gravitate. Domnișoara Maclaglan aduse o cratiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rămas e imaginea tatălui meu cu mine în brațe, pe când să tot fi avut aproape doi ani și port faimoasele codițe blonzii. Totuși nu sânt în rochiță, ci în "spielhosen" de material înflorat. Tata se uită zâmbind, cu fălcile lui pătrățoase și ochii tăioși, în obiectiv, pe când eu îi râd cuiva din stânga mea, și care trebuie să se fi aflat în partea lipsă a pozei. Acolo se vede doar un cot dezgolit de femeie. Tot interiorul genții, în care mai scotocisem
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Pe partea stângă a străzii erau case ce nu se deosebeau mult de cele de pe Silistra: scunde, cu frumoase curți pline de flori în față, cu câinele priponit lângă cușca lui. În schimb, de cealaltă parte se ridicau clădiri înalte, pătrățoase, de cărămidă sau tencuite, cu câte două etaje, arătând, mai mult sau mai puțin pure, urme de art-nouveau și chiar de cubism, căci fuseseră ridicate, mai toate, între cele două războaie. Ferestrele rotunde ale casei scărilor le dădeau un aer
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
v. p. 184) SHAPE \* MERGEFORMAT În vagon erau doar cei doi. Nimeni altcineva. Bărbatul căzut, pe partea opusă, femeia și două pungi de plastic în fața ușii din apropiere. Cum am intrat în vagon mi-au sărit în ochi. Patru pungi pătrățoase de treizeci de centimetri, cu un lichid în ele. Una nu era desfăcută, din cealaltă curgea un lichid. Avea un miros specific, dar nu pot să-l descriu în cuvinte. Prima oară m-am gândit că miroase a diluant, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
8:53. Dar la Shin-kōenji l-au scos din circuit. După ce i-am scos pe cei doi călători, am apucat cu degetele pungile cu gaz sarin și le-am scos pe peron. Am făcut lucrul acesta singur. Pungile aveau formă pătrățoasă și în jur de treizeci de centimetri. Arătau ca pungile de plastic în care se pun perfuziile. Erau pline cu lichid. Atunci purtam mănuși albe de nailon. Când patrulez, port întotdeauna mănușile astea. Am încercat să evit să ating lichidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lucrează cu jumătate de normă. Aceștia nu poartă uniforma verde, ci o vestă cu Regia Autonomă a Metroului. Pentru că eram în vagonul din față, am văzut foarte bine scena. În colțul de pe partea stângă, chiar în fața mea, era un pachet pătrățos, de vreo treizeci de centimetri, înfășurat în hârtie. Cam atât de mare (îmi arată cu mâinile). L-am văzut cu ochii mei. «Ce-o fi asta?» m-am întrebat. Dar angajatul din stație a poftit călătorii în metrou fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a informat pe conductor că se întâmpla ceva ciudat. Pachetele cu sarin fuseseră puse în primul vagon, la a treia ușă. Exact locul pe unde mă urcasem eu mereu. Le-am văzut după ce toată lumea a coborât din metrou. Niște pachete pătrățoase. Un lichid se scurgea din ele și băltea pe podea. Îmi aduc aminte că mă întrebam dacă nu cumva aceea era cauza. Până nu au coborât toți călătorii din metrou, nu le-am observat. Înăuntru era aglomerat și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Am ridicat modest din umeri. Avea dreptate, Însă. Când l-am prins pe Gormann, am fost celebru un timp. Eram un bun polițist pe vremea aia. Tânărul Anwärter Își scoase chipiul Înalt și se scărpină În vârful capului său oarecum pătrățos: — Măi, să fie, zise el, apoi adăugă: O să intru În Kripo. Adică, dacă mă vor accepta. Pari a fi un tip destul de inteligent, o să faci sigur față. — Mulțumesc. Ei, ce-ar fi să-mi dați un pont? — Încearcă să pariezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și pozează pentru fotografii. Romantismul din compozițiile lui Yu mă mișcă. Să fiu cu el e ca într-un vis. Nu este foarte atrăgător ca înfățișare: nu e nici înalt, nici puternic, are o frunte lată și o bărbie prea pătrățoasă. Însă sub sprâncenele dese se află doi ochi strălucitori. Mă inspiră ca un mare artist. Cum amândoi suntem din aceeași provincie, Shan-dong, putem să reflectăm la melodiile din copilăria noastră. Îl invit la ceai în fiecare zi. Este umil până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
La anul pe vremea asta nu va mai fi aici, se va prăbuși sau va fi dărâmată cu buldozerul, ca și cum n-ar fi existat niciodată. Acoperișul ca o carte deschisă, ușa piezișă a pivniței, proptită în fundația de cărămidă, ciotul pătrățos în formă de cutie, ițindu-se la orizontul pustiu. Adăpost pentru nimic. —Mai ții minte când tu și tati ați încercat să curățați rezervorul ăla înfundat? El se lovi peste cap, de parcă s-ar fi întâmplat o catastrofă. — Nu-mi aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că designul avea menirea să reasigure clienții băncii că banii lor se află în siguranță înăuntru. Să mai și ieși de acolo putea deveni o problemă de altă natură. Știam că e o bancă, pentru că pe ușă scria cu litere pătrățoase numele companiei. Foarte interesant. Era clădirea Wallenstein Trust. Unde, dacă îmi aminteam bine, noua mea cunoștință Clifford Hammond era marele șef. Ușa avea aproape un metru grosime și arăta de parcă era făcută toată din oțel armat. Speram să fie ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
punctat de copaci brumați cu chiciură și grămezi de gheață, iar peste apă, dincolo de parcul înzăpezit și încețoșat, se contura în zarea fumegoasă cazemata Casei Poporului, un al treilea reper al poziției strategice în care își făceau de lucru. Clădirea pătrățoasă cu alură de penitenciar de maximă siguranță, durată să răzbată prin veacuri, cocoțată în vârful dealului și unduind ca o fantomă în ger și în ceață. În local era cald, o atmosferă plăcută, familiară, străbătută de aburii de la bucătărie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cireș încărcat cu rod copt, plin de arome. Sub coroana enormă, un câine jigărit, plin de scaieți, picotește toropit de căldura puternică a soarelui. Își pendulează leneș coada încercând fără succes să alunge niște muște insistente. Intrarea în casa scundă, pătrățoasă, a postului de jandarmi, este pe două trepte de beton. Ușa cu geam are perdeluță ce fusese odată albă, dar acum, decolorată, bate către ruginiul frunzelor de toamnă. Holul strâmt, în penumbră, îl întâmpină cu aer răcoros în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
întrerupte dintr-o conversație pe care o vor relua de îndată ce fotograful va ridica degetul de pe buton. Mama Mare locuia într-un imobil construit de Mercader, care devenise curiozitatea cartierului. Intrând din stradă, nimereai într-un hol cenușiu, cu o scară pătrățoasă în mijloc ce ducea la apartamentul fiecărei familii din bloc. Toate apartamentele erau supraetajate și aveau curți generoase, iar camerele propriu-zise se aflau dincolo de grădini, ascunse de vegetație. Pentru ca fiecare grădină să primească partea cuvenită de soare, fuseseră construite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care mă chinuiam să-i agăț de pe covor cocoțată în pat, un titirez dement cu care nu reușeam să punctez niciodată, fiindcă îmi arunca biluța de plumb hăt-colo prin cameră, niște cartoane pe care coseam după indicații punctate un nene pătrățos care păștea o oaie asemenea, un leagăn de lemn, „războiul de țesut“ cu benzi de hârtie și preferatul meu, o tablă albă de plastic perforat, în care înfigeam cuișoare strălucitoare transparente, făcând flori fantastice și fluturi curcubeici. Țin minte că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Întărească Desdemonei certitudinea că de data aceasta mânia judecății avea s-o lovească greu. Dar, din nou, temerile ei se dovediră nefondate. În primăvara următoare, pe 27 aprilie 1928, se născu Zoë Stephanides, o fetiță mare, sănătoasă, cu un cap pătrățos, ca al bunicii ei, cu un plânset puternic și fără nici o problemă. Pe Milton nu-l prea interesa sora lui. Prefera să tragă cu praștia, Împreună cu prietenii. Theodora era exact invers. Era fermecată de Zoë. Ducea bebelușul În brațe peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]