140 matches
-
mare parte a cărții este dedicată statutului internațional al Principatelor , problemele reorganizării interne ocupă totuși un loc suficient de larg pentru ca lucrarea să poată fi definită ca un veritabil manifest reformator. În aparență, este vorba despre un text descendent al pașoptismului muntean. Tratarea problemei rurale, căreia autorul Îi acordă o atenție deosebită, Îi este tributară Întru totul: teoria asupra dreptului ab antiquo al sătenilor asupra pământului și a continuității acestuia (cota „pământului de hrană” acordată lor prin Regulamentul Organic și-ar
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
privind evoluția politică și culturală a societății românești. Din 1878 se desprinde și politic de junimiști, pentru a adera la gruparea liberalilor moderați, împreună cu Vasile Conta, iar ceva mai târziu la Partidul Liberal. Convingerile sale sociale își au rădăcina în pașoptism. Ca orientare politică, mai ales în chestiunea națională și în cea țărănească, îl precedă pe N. Iorga. Cu deosebire creator se arată X. pe terenul studiilor istorice și filosofice. Istoria românilor din Dacia Traiană, operă monumentală, de o deplină obiectivitate
XENOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
Academia Română, literatura de inspirație istorică etc. - și, în 1994, la alcătuirea unor captivante „glose istorico-culturale” cu privire la Mihai Eminescu; mai multe volume, începând din 1986, au în centru problema identității, „căutarea”, „dilemele” și „perspectivele” acesteia, inclusiv în Basarabia; istoriografia urmărită în pașoptism, în postpașoptism, în etapa sintezei și la cumpăna secolelor („sub semnul modernității”), e studiată, pentru prima dată, și „sub dictatură” - Orizont închis (2000). O constantă a metodei de cercetare a lui Z. se dovedește aceea a arcului peste timp în
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
Biografiei puțin spectaculoase a lui S. îi corespund coordonate la fel de obișnuite pentru activitatea sa literară. În noiembrie 1935-octombrie 1936 scoate la Mediaș, împreună cu poetul Gheorghe Munteanu, revista ,,Darul”. Editorialul îi exprimă crezul cu privire la sentimentul național, cantonat cam desuet într-un ,,pașoptism” declarativ. Publicistul creionează portretul scriitorului ,,din provincie”, dezavantajat de poziția geografică și de inaccesibilitatea la viața culturală bucureșteană. Transplantat destul de timpuriu în Transilvania, S. rămâne veșnicul nostalgic al Bucovinei natale, imaginea codrilor și poveștile de aici intrând cu prisosință în
SUCEVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
, publicație apărută la București, lunar, de la 15 ianuarie până în iunie 1891. S-au editat cinci numere, dintre care ultimul dublu. Țelul redactorilor era acela de a urma „școala curat românească”, adică o direcție socială și culturală situată în continuarea pașoptismului. Redactor al revistei pare să fie N.D. Georgian, încercat de ambiția de a iniția un cerc și chiar o mișcare literară, dar lipsit de talent. Tot el, sub inițiala G., publică în fiecare număr note bibliografice, atent și informat scrise
REVISTA ALEXANDRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289182_a_290511]
-
se manifestă firesc, netensionat, având un resort înnăscut. Frumosul preexistă, înscris în fibra ființei lui, primatul esteticului căpătând ulterior o legitimitate aparte prin cultul clasicismului. Se stabilește astfel, în cultura română, o punte între Mihail Kogălniceanu și Titu Maiorescu, între pașoptism și junimism. Fără a fi teoretician sau critic literar propriu-zis, O. face de multe ori dovada unui spirit critic apt să țină cumpăna între însuflețire și severitate. În ideile despre limbă, artistul, dar și filologul minuțios și competent, evitând orice
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
carte de discuții, câteodată cu puncte de vedere surprinzătoare, propice polemicilor. Fermitatea în susținerea unor opinii adeseori extrem de personale, care au suscitat riposte vehemente, caracterizează majoritatea contribuțiilor sale de istorie literară, consacrate în general unor probleme controversate (de eminescologie, cu privire la pașoptism, romantism, poporanism, simbolism, la romanul românesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea, la paternitatea Cântării României etc.). Cele mai multe dintre acestea i-au fost strânse postum în volumele Studii și articole despre Eminescu (1968) și Structură și continuitate (1970). N. este
NICOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288444_a_289773]
-
PAȘOPTISM, Curent ideologic exprimând starea de spirit și situarea politică a participanților la revoluția din 1848 în Țările Române, configurat în deceniul al cincilea din secolul al XIX-lea, p. își are premisele în mișcarea de înnoire de după 1821, intensificată începând
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
din arhive (în special scrisori), din presă, din lucrări diverse, privesc legăturile lui Michelet cu spațiul românesc. Adnotate și comentate, ele reprezintă, împreună cu iconografia și indicele de nume, o sursă substanțială și un instrument de lucru, pe baza cărora cunoașterea pașoptismului românesc se nuanțează și îmbogățește. Prevalentă, în activitatea lui B., se vădește orientarea căre lucrările de erudiție istorico-literară. Numele lui rămâne legat de „un prim panoramic al istoriei literare românești”, realizat în Istoriografia literară românească de la origini până la G. Călinescu
BUCUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
maghiar, reforme care, la rândul lor, erau menite să lămurească problema națională. Pentru spațiul grecesc, conexiunile cu Herder au fost observate de C.Th. Dimaras, anume, prezența ideilor lui în dezvoltarea și afirmarea ideologiei și culturii neogrecești. Paul Cornea a analizat pașoptismul românesc și cultura germană, acordând importanță convergențelor dintre conținutul operelor istorico-literare romantice și preceptele herderiene. De asemenea, Iosif Wolf a studiat componenta herderiană a ideologiei române de la 1848, cu aplecare specială asupra reprezentanților transilvăneni. Aceluiași fenomen i-a acordat atenție
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
încercat să dezvăluim câteva aspecte importante ale receptării lui Herder de către intelectualul maghiar; cf. capitolul „Széchenyi Istvăn și relațiile româno-maghiare”, pp. 84-103. C.Th. Dimaras, Neoellinikos diafotismos, Atena, 1977, capitolul „J.G. Herder și prezența sa în formarea spiritului neogrecesc”. Paul Cornea, „Pașoptismul și cultura germană”, în Revista de istorie și teorie literară, nr. 3-4, 1984. Iosif Wolf, „Herderianismul - componentă a ideologiei generației române de la 1848”, în Marisia (Studii și materiale), VIII, 1978, pp. 146-156. Iosif Wolf, „Die rumänische Herderrezepzion im Vormärz und
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ocupat de băiatul ăsta!") Din această concepție fundamentală derivă un nou drept, pe care, de voi avea condiții prielnice, îl voi formula în calitate de jurist: dreptul corporației celei mai tari, celei mai tinere. Întemeiat pe vaga doctrină a drepturilor omului, detestabilul pașoptism interzice orice atingere a individului numai pentru motivul că are aparență de om, fără a se întreba dacă aparține unei corporații tinere. Astfel, a arunca de pe Tayget un infirm devine delict. O sumă de instituții perimate dăinuie în jurul acestei erori
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
europenizare) culturală care la noi nu a fost niciodată dus până la capăt, ci doar reluat, ca un blestem, mereu de la început. Noi eram încă așezați pe această orbită când am fost surprinși de ceea ce ni se părea a fi un pașoptism anacronic. Când nu puteam afla ce e cu noi decât făcând până la capăt ocolul prin cultura bimilenară a Europei, Noica a început să vorbească despre "sentimentul românesc al ființei" și despre "spiritul românesc în cumpătul vremii", după ce, prin Eminescu sau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
controlată de străini prin alogeni periculoși, care pune în pericol recent-definitul specific național. În fine, această serie de modernizări mai mult sau mai puțin eșuate se încheie violent și tragic în perioada interbelică, prin ceea ce eu consider pandantul sumbru al pașoptismului, Legiunea. V. N.: Aici am să spun un lucru care știu că îl va șoca pe aproape oricare cititor din România. Anume: există și o parte neagră a unificării naționale de după Primul Război Mondial. Vechiul Regat începuse într-adevăr, cum
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
pentru crearea unei literaturi cu specific național, inspirată din istoria na țională, folclorul românesc, frumusețea naturii Țărilor Române. Etapele roman tismului românesc sunt: - Romantismul pașoptist (1830-1866) este „vizionar și apocaliptic cu Heliade, mesianic și exaltat cu literatura de exil a pașoptismului, epic și solar cu Alecsandri, declamator și gotic cu Bolintineanu, dezamăgit și fantastic cu pașoptiștii, titanic și sar castic cu Hasdeu“ (Paul Cornea). Această primă etapă, care are ca element de specifi citate și elanul patriotic, aspirația spre independență și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a acestor înnoitori nu reprezintă o exagerare gratuită, de ordin bombastic, ci dimpotrivă, corespunde pe deplin meritelor fundamentale ale pașoptiștilor, care au avut dorința și puterea de a înlătura prăpastia culturală, politică, socială etc. ce despărțea Țările Române de Occident. Pașoptismul trebuie perceput astfel drept o mișcare amplă, de o complexitate aparte, ce a vizat, până la urmă, toate domeniile definitorii ale nației, schimbându-le radical și înscriindu-le pe făgașul unei dezvoltări accelerate, subsumate reorganizării burghezo-democratice a statului și luptei pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
programul românilor ardeleni sunt rodul tulburărilor cunoscute drept Revoluția de la 1848 punct central al perioadei, dând de altfel și numele acesteia. Luând drept criteriu idealurile politice și maniera de transpunere a acestora, Paul Cornea distingea două componente majore ale mișcării pașoptismul luminist și cel revoluționar.191 Aparent, moldovenii par a ține de categoria luminiștilor prin moderație, prin dorința realizării unei reforme culturale și prin intuiția direcțiilor de parcurs, pe când muntenii par a fi revoluționari prin extremismul mijloacelor de luptă și prin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
coerent și echilibrat. Această absență a omogenității se datorează, pe de altă parte, și stadiului incipient în care se afla cultura română, după cum sesiza P. Cornea: "Nefiind obligat să-și pledeze dreptul la existență și să se definească prin negație, pașoptismul nu-și structurează deplin personalitatea, manifestând o anumită predilecție spre polimorfism și elasticitate conceptuală."192 Având în vedere aceste observații, concluzia pe care o trage P. Cornea este că pașoptismul nu trebuie privit drept o ideologie în sensul strict al
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pledeze dreptul la existență și să se definească prin negație, pașoptismul nu-și structurează deplin personalitatea, manifestând o anumită predilecție spre polimorfism și elasticitate conceptuală."192 Având în vedere aceste observații, concluzia pe care o trage P. Cornea este că pașoptismul nu trebuie privit drept o ideologie în sensul strict al cuvântului, ci drept "o îmbinare de ideologii care nu a dobândit organicitatea unui sistem." De aceeași părere este și Nicolae Manolescu, sugerând că inexistența radicalismului ideologic duce în final la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o ideologie unitară. La acest critic întâlnim formularea "direcție clasică" cu privire la manifestările din epoca pașoptistă. Este, de altfel, unul dintre puținii autori care analizează această epocă din perspectiva clasicismului, restul exegeților preferând unghiul de vedere romantic. Astfel, majoritatea lucrărilor dedicate pașoptismului subsumează această etapă romantismului românesc, atrăgându-se totuși atenția asupra interferențelor clasice. Sintetizând, se vorbește despre un romantism românesc însă nu și despre un clasicism românesc, deși mărturisirile de credință la nivel teoretic ar înclina balanța net în favoarea folosirii și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al actului dramatic, care au exprimat ambiția atingerii marilor modele își au importanța lor în dezvoltarea miraculoasă pe care a avut-o teatrul românesc în epoca pașoptistă. IV.8. Alte prezențe notabile Pentru a accentua complexitatea intruziunii ideilor clasice în cadrul pașoptismului românesc se cuvine a fi luate în considerație încă două mărturii teoretice și anume Câteva cugetări asupra poeziei prefața lui G. Baronzi la volumul său, Cugetările singurătății, și, mai ales, interesantul articol Principiile criticei al lui Radu Ionescu. În ceea ce privește primul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
dominat viața politică românească în perioada antebelică, dar și interbelică. A devenit, în timp, reper inclusiv pentru elitele actuale. Eșecul rus nu a fost de moment, și nici măcar de etapă, ci unul pe termen lung. Acești lupi tineri, purtând flamura pașoptismului, sub care au revendicat origini daco romane, au implementat un proiect etatic de durată cu vădite reflexe negative față de Rusia. Paradoxal, dar perfect explicabil la o privire atentă, rusofobia avea să înregistreze cote alarmante pentru Moscova inclusiv în perioada regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pentru crearea unei literaturi cu specific național, inspirată din istoria na țională, folclorul românesc, frumusețea naturii Țărilor Române. Etapele roman tismului românesc sunt: - Romantismul pașoptist (1830-1866) este „vizionar și apocaliptic cu Heliade, mesianic și exaltat cu literatura de exil a pașoptismului, epic și solar cu Alecsandri, declamator și gotic cu Bolintineanu, dezamăgit și fantastic cu pașoptiștii, titanic și sar castic cu Hasdeu“ (Paul Cornea). Această primă etapă, care are ca element de specifi citate și elanul patriotic, aspirația spre independență și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
europeană". Regăsim aici un îndemn oportun și pentru clipa de față, căci el obligă la o lectură atentă a faptelor, una care să fie luminată, după expresia istoricului însuși, de o "filosofie" a devenirii. Dincolo de aparențe derutante, el descoperea în pașoptismul nostru realizarea unui principiu de "dreptate și frăție" ce venea din adâncul istoriei. Citind Mersul revoluției în istoria românilor, înțelegem mai bine că autorul dădea o replică celor înclinați să-și adjudece, elitar sau conspirativ, meritele ei. Ca și acum
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
liberale în Est s-a definit tot în raport cu modelul apusean. Kogălniceanu și Anagnosti subliniau importanța istoriei noastre pentru Europa (1837), iar I. Ghica caută să pună în lumină "ponderea Moldovalahiei în problema Orientală" (1838). Ideea de martiraj în numele libertății domină pașoptismul și va fi readusă mereu în actualitate, cu accente revendicative, uneori și resentimentare. Misia de care vorbiseră Aaron, Kogălniceanu, Bălcescu, pe seama poporului român, devine o temă curentă la I. Ghica (Misiunea românilor, 1862), V. Maniu (La mission de l'Occident
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]