140 matches
-
forța de penetrare în mase a lui Mircea Dinescu! Numai această imagine, și tot era nevoie de un astfel de "Manifest". Nu-mi rămâne decât să sper ca "Idei în dialog" să se ridice, prin autorii săi, la înălțimea noului pașoptism spre care ne invită H.-R. Patapievici și la înălțimea intelectuală a strălucitului ei întemeietor.
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
grupurilor de prestigiu din România" (26); "grupurile de prestigiu nu sînt, prin definiție, rele (....) însă... " (p. 30). Modalizatorul din păcate indică cu claritate de care parte stă răul: "reacția lor (...) vine, din păcate, dintr-un trecut intelectual românesc moștenit de la pașoptism și primul junimism" (p. 33). Dacă nu e cumva autoironic, titlul de capitol "Secretul sănătății sociale" are caracterul involuntar comic al ghidurilor practice din colecții populare (adică esențialmente pozitive!). Ideologia personală transpare în mărcile distanțării de alte opinii - de exemplu
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]
-
patriotică și națională de tip iluminist care face din romanitatea poporului nostru și din latinitatea limbii argumente pentru emanciparea socială și națională a românilor din Transilvania. Și ca o prelungire a acesteia, într-o a doua generație a Școlii Ardelene - pașoptismul blăjean, cu atâtea inițiative politice, sociale și culturale, înnoitoare; nu există moment important din istoria Transilvaniei (și a țării) în care să nu găsim contribuția Școlilor Blajului, de la Supplex Libellus Valachorum (1791) și până la Marea Unire de la 1Decembrie 1918 de la
Școlile Blajului în literatură by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2818_a_4143]
-
și-l cîștigă prin decizii mărunte, prin renunțări semnificative, prin alegeri, de cîte ori zice (v. Camil Petrescu), "onorul și cinstea mea nu-mi permit altfel". Îmblînzirea romantismului a însemnat, în chip necesar, și îmblînzirea onorului. Dincolo de secularizarea, pe care pașoptismul și, deopotrivă, junimismul greu puteau s-o priceapă, a unui sentiment înalt pe care ajung, cu timpul, să și-l asume oameni care, fără să fie bărbați ai țării în sensul tare (și vag melodramatic) nu-și refuză, asemeni vechilor
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
încă apt de regenerări, el nu mai poate totuși însufleți un curent nou, o direcție cu adevarat nouă în cultura românească. Și nu o poate face dintr-un motiv prea simplu: este vechi, istoric vorbind. A fost mai întâi obsesia pașoptismului, lucru firesc în plin veac al naționalităților, revenind periodic apoi în atenție sub diferite forme. De un secol și jumătate trudim la identificarea acelor trăsături de comportament și mentalitate ce ne disting de alte popoare. Vom publica în paginile marile
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
oricare nuvelă sau roman, nuvelele lui Slavici marchează o nouă etapă, în care spiritul prozei românești devine consonant cu cel european. Obiectivarea perspectivei prozastice înseamnă apariția unei noi stilistici și ruperea legăturii cu prima noastră proză modernă, născută în zorii pașoptismului. Biografia lui Slavici se prezintă, aparent, ca o existență lipsită de strălucire. Dacă școlaritatea primă, trăită în Ardeal, ca și micile slujbe adminsitrative nu-l anunțau pe viitorul scriitor, în schimb studiile la Universitățile din Budapesta și din Viena îl
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
-lea până la 23 August 1944, în viziunea proletcultistă. Istoria literară a lui Emil Boldan își etalează fără nici o ezitare dogmatismul ideologic. Din tot romantismul românesc, "curent literar activ, militant, social, legat mai ales de revoluția pașoptistă" (p. 98), rămâne valabil pașoptismul, punând în valoare, din punct de vedere literar, "inspirația istorică, folclorică și social-umanitară", dincolo de care nu merită reținut nimic altceva. Mersul înainte al literaturii române este asigurat de apariția realismului critic, căruia Emil Boldan îi subsumează a doua jumătate a
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
în literatura noastră - și anume până la impunerea noii metode de creație, cea mai desăvârșită din câte au existat, realismul socialist" (p. 104). Cu alte cuvinte, așa cum istoria noastră a mers inevitabil și triumfător spre comunism, avându-și izvorul principal în pașoptism, istoria literaturii române a curs, cu unele meandre (rătăciri decadente), spre realismul socialist, derivat și dezvoltat din realismul critic antiburghez. Emil Boldan săvârșește a doua manipulare flagrantă când pune istoria noastră sub o influență rusească de la începutul secolului al XIX
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
dintre ultimii mari cărturari ai României noastre de astăzi. P.S. În ziarul "Ziua" din 19 martie 2005, articolul în care Adrian Marino este denumit un "don Quijote în armură de pașoptist", considerîndu-l a fi avut "obnubilări ideologice tîrzii" și "un pașoptism tîrziu și ridicol", că el ar fi fost, chipurile, un "halterofil de categorie grea" etc. - constituie nu numai o inepție insolentă, ci și o înfumurată pretenție neghioabă de a crede că măreția unui uriaș ar putea fi înțeleasă de un
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
Mihai Zamfir Figură aurorală a pașoptismului, Heliade este cel dintîi scriitor român care a avut ideea apartenenței la o „generație a începutului“ al cărei șef să fie el însuși. Psihologia inaugură rii, a lansării unui plan pentru dezvoltarea ulterioară a culturii naționale, îl definește pe acest
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
poemului, traducătorul român căuta o cadență interioară, întruchipare a stării de melancolie dominantă în text. Odată cu noua poezie, alexandrinul românesc (de 14 silabe, sub formă catalectică și acatalectică) își face apariția, aproape obligatoriu în ritm iambic: versul de bază al pașoptismului se născuse și el urma să domine pentru multă vreme poezia românească, mai ales pe cea din Muntenia. S-a afirmat deseori despre Heliade că ar fi fost doar în tinerețe un autor interesant și rezonabil, pentru ca - din clipa cînd
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
mistificțiune gestul critic de a considera recentul volum al lui Mircea Anghelescu drept prima - sau singura - lucrare autohtonă de istorie literară perfect accesibilă publicului lipsit de pregătire filologică. Ba mai mult decât atât, o mistificțiune tributară, ca atâtea altele de la pașoptism încoace, unei uluitoare iluzii a vocației de întemeiere. Să deconstruim, așadar, povestea, fără a știrbi cu vreo fărâmă certa importanță a cărții purtând un asemenea titlu, deopotrivă neobișnuit și captivant. În chestiunea - destul de mal-formată, ce e drept, de calapodul exigențelor
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
cunoască înainte să adere sau să evite, care vrea să amestece în fel și chip plicticoase lucruri vechi cu scandaloase nebunii noi, să se maturizeze și să dea înapoi, în irezistibile, bosumflate copilăreli. De aici, scăderile (oare?) prin comparație cu pașoptismul, revendicat, deseori, ca model: ezitarea la start, estetismul (nonșalant și subversiv) preferat activismului, antifraza de salon din care, la un secol și jumătate distanță, n-are cum mai ieși o revoluție. Optzecismul e, așadar, un trend cultural cu premise, trădate
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
de judecată, mai mult englezește evoluționar decît franțuzește revoluționar (un rol hotărîtor l-a exercitat cartea lui Th. Buckle, Istoria civilizației în Anglia) nu acordau momentului 1848 rolul pe care i-l acordau oamenii politici munteni, mai toți legatari ai pașoptismului. Dar nu se poate contesta că aici au exercitat un rol hotărîtor influențe culturale ale mediului germanic, în care s-au format intelectual nu numai Maiorescu, dar toți ceilalți patru cofondatori ai Junimii (P.P. Carp, Th. Rosetti, V. Pogor, Iacob
Un studiu imagologic by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18165_a_19490]
-
radical diferită: ,Urmele secolului al XIX-lea sunt încă puternice la 1920. La începutul interbelicului, Iacob Negruzzi, secretarul Junimii, este încă martor al schimbărilor literare și apucă, la bătrânețe, mai bine de jumătate din perioadă, după ce prinsese, în fragedă tinerețe, pașoptismul, iar la maturitate junimismul. Este aproape neverosimil că ochii lui, de om născut în 1842, au parcurs pe viu cele mai importante etape ale literaturii române, strângând anii și evenimentele ca o istorie literară și că în anii '30 ai
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
unui sistem politic modern. După ce se evidențiază scopurile și tendințele celor două aripi politice (liberalii și conservatorii), se precizează că liberalismul era moștenitorul contestării de dinainte a structurilor socio-politico-economice existente ce a dobîndit coeziune în perioada Regulamentelor Organice și a pașoptismului, el fiind mai bine reprezentat în Muntenia, unde exponenții săi, în frunte cu radicalii I.C. Brătianu și C.A. Rosetti, erau denumiți "roșii". Însă moderații liberali erau, și aici, deocamdată, mai puternici. Dar amîndouă aceste aripi liberale aveau privirea ațintita
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
fără să fi scris literatură propriu-zisă, fără a fi meditat la sensul actului creator, fără să fi fost participant la mișcarea literară a epocii, Bălcescu intră în literatura română ca personaj, ca prezență literară; întruchipînd, prin propria sa existență, idealurile pașoptismului la modul eroic, Bălcescu a devenit referință națională. Nu a fost literar, ci mai degrabă subiect de literatură, cu destin exemplar, construit pe modelul sacrificiului individual. Atunci cînd un tînăr strălucit și fascinant, cum a fost Bălcescu, se sacrifică fără
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
punct de plecare o misiune politică extrem de importantă la Constantinopol, încredințată de Domnitor și îndeplinită pînă la urmă cu succes, împreună cu prietenul său, Costache Negri. Tot ceea ce Ralet scrisese pînă la Suvenire și impresii de călătorie se încadrează în linia pașoptismului mediu. Biografia sa este cea a fiilor de mari boieri, a bonjuriștilor angrenați în pregătirea Revoluției. Astfel, după terminarea studiilor particulare și după întoarcerea de la studiile universitare (efectuate, probabil, în Polonia), posesor al unor lecturi întinse și variate, vorbitor al
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
care deschide volumul său de debut (bucata Eu de mine), Ralet își schița autoportretul fără mare complezență, dar în același timp intuia cu exactitate genul în care ar avea ceva de spus. Autoscopia lucidă nu fusese prea mult cultivată în pașoptism; în generația sa, scriitorul face figură aparte. După cum tot figură aparte făcea și prin micul exercițiu de proză poetică (O primăvară ca toate, 1842), ce se încadra unei specii ilustrate de foarte puțini contemporani (Asachi, Bolliac) și aceasta doar cu
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
Mihai Zamfir Viața acestui poet emblematic al pașoptismului acoperă o bună parte a secolului al XIX-lea (născut cîndva în jurul lui 1810, s-a sfîrșit în plină belle époque, în anii domniei regelui Carol I); prin datele personalității sale, a fost însă mai degrabă om al secolului al
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
rar realizată în critica noastră. El anticipă, intuiește, de altfel, o apropiere extraordinară a criticii românești postbelice de această perioadă. Studii extraordinare, de la Paul Cornea și Mihai Zamfir pînă la Liviu Papadima, au fost dedicate acestei perioade. Versiunea critică asupra pașoptismului a lui Cioculescu este încă vie în ciuda evoluției extraordinare a studiilor în această direcție. Biograficul este bineînțeles pe primul loc. însă, e loc destul și pentru ipoteze incredibil de novatoare și care au făcut tradiție. Amestecul pașoptist între literatură și
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
permite comunității să interiorizeze grefa operată. În caz contrar, sincronizarea este una epidermică. ŤFormele fără fondť desemnează această patologie a tranziției. În numele adevărului, junimiștii vor acuza decalajul dramatic dintre ambițiile generoase și realitatea mediocră, pe cale de a se naște. Critica pașoptismului reflectă opoziția generală a conservatorilor europeni față de cataclismul revoluționar. Adamismul raționalist este justificat de credința în posibilitatea rațiunii umane de a reîn-temeia comunitatea civică, indiferent de context. Fideli ai experienței și prudenței, conservatorii vor refuza la 1848, ca și la
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
perioada ceaușistă s-au mai tradus Problemele metaforei și Sensul metaforei ale lui Vianu, la o editură universitară sud-americană. Eu nu am văzut acest volum, dar l-am văzut citat. Operațiile acestea sunt de pionierat, de început de drum, de pașoptism întârziat, de iluminism, cum vreți să-i spuneți. M.I. : Din E. Lovinescu s-ar fi putut însă traduce, dacă ar fi avut și în țară mai multă susținere, s-ar fi putut traduce nu cărțile de literatură sau de critică
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
Mihai Zamfir Ca Și Asachi ori Heliade, și Costache Negruzzi face parte integrantă din pașoptism, cu toată diferența sensibilă de vîrstă dintre el și colegii săi de grup literar; mai bătrîn cu aproximativ un deceniu decît majoritatea pașoptiștilor, Negruzzi a trăit însă în cercul lor, a scris o literatură în spirit comun și a publicat
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
logica unei atari extinderi a comportării abuzive a unui singur individ asupra semnificației spiritualității in integrum, asimilate pripit și, desigur, nedrept unui "totalitarism"... Oricît unele din obiectivele de odinioară pot fi considerate că sînt și ale noastre, iluminismul ca și pașoptismul datează! Să menționăm că, în gîndirea contemporană, există o critică a iluminismului, care indică, în spectrul acestuia, o sorginte spirituală. În Dialectica iluminismului, Max Horkheimer și Theodor W. Adorno au crezut de cuviință a releva sîmburele religios al dorinței de
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]