350 matches
-
sudul Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sofian-Trubaiovca a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, populația era formată din ucraineni și ruși, în proporții aproximativ egale. La recensământul
Sofian-Trubaiovca, Ismail () [Corola-website/Science/318393_a_319722]
-
din urmă, adversarii persistenți ai regimului, mulți de stânga, au fost supuși unor îndelungate procese și condamnați, sau închiși în lagăre de deținuți politici. Țăranii răsculați, muncitorii greviști din industrie și naționaliștii ucraineni au devenit ținte ale acțiunilor militare de pacificare, și alte minorități au fost supuse hărțuirilor. Piłsudski, conștient de poziția precară a Poloniei pe plan internațional, a semnat pacte de neagresiune cu Uniunea Sovietică în 1932 și cu Germania Nazistă în 1934. Mainstreamul societății poloneze nu a fost însă
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Galiția și Cantabria în noua provincie Transduriana. Acest lucru a fost urmat de stabilirea garnizoanelor militare de la Castra Legio VII Gemina (León) și Petavonium (Rosinos de Vidriales - Zamora), împreună cu coloniile de la Asturica Augusta (Astorga) și Lucus Asturum. În ciuda politicilor de pacificare dure puse în aplicare de către Augustus, țara asturilor a rămas o regiune instabilă, supusă la revolte sporadice, de multe ori efectuate în complicitate cu cantabrii, iar activitățile persistente de gherilă au ținut forțele de ocupație romană ocupate, până la mijlocul secolului
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
în Africa. Ulterior, Amedeo a reintrat în forțele armate italiene și a devenit pilot. În 1932, el s-a alăturat Forțelor Aeriene Regale Italiene ("Regia Aeronautica"). A servit sub mareșalul Rodolfo Graziani și guvernatorul libian Pietro Badoglio în timpul etapelor de pacificare din Libia (1911-1932). Când ostilitățile din Libia au ajuns la final, la începutul anului 1932, el a devenit comandant al aviatorilor care l-au forțat pe Senussi să fugă din Libia și să caute ajutor în Egipt. La 4 iulie
Amedeo, Duce de Aosta () [Corola-website/Science/336651_a_337980]
-
a devenit unul dintre cei mai importanți principi, punând bazele teritoriale ale puterii familiei de Habsburg în Europa. În 1291, Rudolf moare, iar imperiul și-a regăsit stabilitatea, iar autoritatea imperială și-a dobândit un conținut dens, grație măsurilor de pacificare și reînceput la fel de violent ca și înainte, din cauza competiției pentru tron și a instabilității guvernării.Tendințele centrifuge domolite pentru scurt timpp în perioada domniei lui Rudolf au reînceput și cu mai multă intensitate. După moartea lui Rudolf și scurta domnie
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Tratatul pentru pacificarea Greciei a fost semnat pe 6 iulie 1827 de către reprezentanții Regatului Unit, Regatului Franței și Imperiului Rus la Londra. Au mai fost invitați la negocieri și Imperiul Austriac și Regatul Prusiei, dar guvernele acestor puteri europene au refuzat să-și
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
de mediatori între părțile aflate în conflict. Prevederile tratului au fost acceptate de greci, dar a fost respins se Poarta Otomană. Această respingerea a fost un motiv suficient de bun pentru trimiterea în apele teritoriale elene a unei „misiuni de pacificare” formate din vase militare din Regatul Unit, Franța și Rusia. Operațiunea navală din răsăritul Peloponezului pentru punerea în aplicare a tratatului a dus în cele din urmă de confruntarea din Golful Navarino. Pentru completarea punerii în aplicare a tratatului, a
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
păreau sortite eșecului dar, în septembrie 1826, regele francez Carol al X-lea a început să se arate interesat de cauza elenă. Regele și amiralul Henri de Rigny au căzut de acord că puterile europene sunt datoare să intervină pentru pacificarea Greciei. La sfârșitul lunii septembrie, George Canning, (ministrul de externe britanic) a venit la Paris într-o vizită privată. În ciuda caracterului privat la vizitei, ministrul britanic a avut discuții ample cu premierul francez Jean-Baptiste de Villèle. De asemenea, Canning a
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
oficial supus al sultanului. Flota egipteană s-a alăturat forțelor terestre ale lui Ibrahim, după ce a ancorat în baza navală de la Navarino. Pe 9 iunie, Imperiul Otoman trimis semnale clare că nu va accepta medierea, interpunerea unei forțe străine de pacificare sau semnarea unui armistițiu. Tratatul de la Londra nu a schimbat cu nimic situația de pe teren. În plus, flotele franceză și britanică din estul Mediteranei nu erau suficient de puternice pentru ca Poarta să se teamă de represaliile occidentalilor și să accepte
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
Manchukuo și l-au instalat pe fostul împărat al Chinei, Puyi, ca șef oficial al statului. Jehol, teritoriul Chinei de la granița cu Manciuria, a fost ocupat în 1933. Regimul marionetă manciurian a fost nevoit să înceapă o campanie îndelungată de „pacificare” împotriva armatelor de voluntari antijaponezi din regiune. În 1936, Japonia a creat un regim marionetă similar mongol în Mongolia Interioară, așa-numitul Mengjiang. Japonia a invadat China în 1937, având de luptat atât cu forțele regulate chineze conduse de Chiang
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
sosit în India la scurtă vreme după înfrângerea răscoalelor de la frontiere din 1897-1898 și și-a concentrat atenția asupra triburilor de la granița de nord-vest. El a înființat o nouă provincie - Provincia Frontierei Nord-Vestice - și a inaugurat o nouă politică de pacificare a zonei, bazată pe un amestec de forță și concesiuni. În timpul administrației sale a avut loc o singură rebeliune importantă în 1901. În contextul „Marelui Joc” geostrategic dintre Regatul Unit și Imperiul Rus pentru controlul Asia Centrală, Curzon s-a remarcat
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
sudul Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Broasca a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși-lipoveni, existând și o comunitate de români. La
Broasca, Ismail () [Corola-website/Science/318384_a_319713]
-
directe cu Italia, țară devenită un paria internațional din cauza invadării și cuceririi Etiopiei. La ședința cabinetului din 8 septembrie 1937, Chamberlain a indicat că el consideră „reducerea tensiunilor dintre țara noastră și Italia ca o contribuție foarte valoroasă în sensul pacificării Europei” care avea să „slăbească axa Roma-Berlin”. Primul ministru a înființat și o linie directă de comunicație cu "Ducele" italian Benito Mussolini prin intermediul ambasadorului Italiei, contele Dino Grandi. În februarie 1938, Hitler a început să insiste pe lângă guvernul austriac să
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
politica și demisie. Cabinetul a ascultat părerile ambilor și a decis în unanimitate în favoarea lui Chamberlain. În ciuda eforturilor altor membri ai guvernului, Eden a demisionat. În anii ulteriori, Eden a încercat să-și explice demisia ca pe o atitudine împotriva pacificării (Churchill l-a descris în "The Second World War" ca „unica figură tânără și puternică ce se opunea îndelungatelor valuri de derivă și cedare”) dar mulți miniștri și parlamentari considerau că la mijloc nu există o dispută care să merite
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
pe francezi să-și grăbească reînarmarea și de a-l convinge pe Mussolini să aibă o influență pozitivă asupra lui Hitler. Mai mulți miniștri, însă, conduși de ministrul de externe Lord Halifax, au început să se îndepărteze de politica de pacificare. Halifax era acum convins că acordul de la München, deși „mai bun decât un război european”, fusese „o afacere neplăcută și umilitoare”. Revolta opiniei publice trezită de pogromul "Kristallnacht" din 9 noiembrie a făcut inacceptabilă orice încercare de apropiere de Hitler
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
reputației sale. "We Were Not All Wrong" ("Nu ne-am înșelat cu toții"), publicată în 1941, a avut un efect similar cu "Vinovații". În ea se arăta că mai mulți parlamentari liberali și laburiști, și câțiva conservatori, luptaseră împotriva politicilor de pacificare ale lui Chamberlain. Autorul cărții, parlamentarul liberal Geoffrey Mander, votase împotriva legii recrutării din 1939. O altă polemică împotriva politicilor conservatorilor a fost "Why Not Trust the Tories" ("De ce să n-avem încredere în [conserva]tori", 1944, sub semnătura „Gracchus
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
1938, și ar fi putut începe o politică de izolare a Germaniei sub auspiciile Ligii Națiunilor. Deși numeroși autori revizioniști au sugerat că nu avusese de ales în acțiunile sale, Parker a arătat că Chamberlain și colegii săi au ales pacificarea în locul altor politici viabile. În cele două volume ale sale, "Chamberlain and Appeasement" (1993) și "Churchill and Appeasement" (2000), Parker a scris că, din cauza „personalității sale puternice, încăpățânate” și cu ajutorul elocvenței sale în dezbateri, Chamberlain a determinat îmbrățișarea pacificării în locul
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
ales pacificarea în locul altor politici viabile. În cele două volume ale sale, "Chamberlain and Appeasement" (1993) și "Churchill and Appeasement" (2000), Parker a scris că, din cauza „personalității sale puternice, încăpățânate” și cu ajutorul elocvenței sale în dezbateri, Chamberlain a determinat îmbrățișarea pacificării în locul unei mai eficiente politici ferme. Parker a sugerat și că dacă Churchill ar fi fost lider în a doua jumătate a anilor 1930, ar fi construit o serie de alianțe ce l-ar fi împiedicat pe Hitler, și probabil
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
sau rea, va fi probabil întotdeauna legată de evaluarea politicilor față de Germania: Orice altceva s-ar fi putut spune despre viața publică a lui Chamberlain, reputația sa va depinde, finalmente, de evaluarea acestui moment <nowiki>[München] și a acestei politici [pacificarea].</nowiki> Aceasta era situația când a demisionat în 1940 și la fel rămâne după șaizeci de ani. A aștepta altceva este ca și cum ai spera ca Pilat din Pont să fie vreodată considerat un bun administrator de provincie a Imperiului Roman
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
teritoriul în dispută. Problema a fost adusă în fața Consiliului Ligii Națiunilor. Înțelegerile dintre germanii și polonezii silezieni, apelurile la calm ale liderilor celor două comuități etnice, dar și sosirea a șase batalioane aliate și dezarmarea gărzilor locale, au contribuit la pacificarea provinciei. În întreaga Germanie, ca și în zonele locuite majoritar de germani din Silezia Superioară, emoțiile au crescut foarte mult după ce Consiliul Ligii Națiunilor a anunțat că a predat spre studiu aprofundat problema unei comisiii formate din patru experți, din
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
țării a rămas nemijlocit sub controlul noblilor etiopieni. Italienii nu au făcut nimic pentru a câștiga simpatia etiopienilor. Pe 22 mai 1936, generalul Rodolfo Graziani a fost numit vicerege al Etiopiei. Italienii au ales pe cel mai nepotrivit personaj pentru pacificarea țării. Pe 6 iunie, Mussolini i-a telgrafiat lui Graziani cerându-i ca toți „rebelii” capturați să fie executați. Dictatorul italian i-a dat subordonatului său, care avea deja o reputație cumplită pentru modul în care „pacificase” Libia, toate puterile
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
Mastný afirmă și el că: „memoria colectivă a "Heydrichiáda", cum numeau oamenii teribelele zile care au urmat morții tiranului, a fost o intimidare puternică a renașterii unei opozitii active. Prin moartea sa, Heydrich și-a îndeplinit ambiția sa de căpătâi - pacificarea Protectoratului”.
Rezistența cehă în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/306996_a_308325]
-
perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Martaza a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat
Martaza, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318531_a_319860]
-
coloniștilor bulgari și găgăuzi din Basarabia, ceea ce a schimbat structura administrativă a coloniilor. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române în Basarabia, la solicitarea Sfatului Țării, a dus la reprimarea revoltei bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Satalâc-Hagi a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi în Plasa Ivăneștii noi) a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din găgăuzi, existând și
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
nu declara război până când nu s-au epuizat toate resursele de mediere a unei a treia părți, aducând în acest fel la lumină respectivele abuzuri și încercând să le îndrepte? Conform unor astfel de principii se poate proceda la o pacificare generală și la crearea unei ligi ale cărei stipulații vor forma, ca să zicem așa, un nou cod al legii națiunilor, care, aprobat de majoritatea statelor Europei, va deveni fără dificultate modalitatea imuabilă de conducere a cabinetelor, pe când cei care vor
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]