127 matches
-
umil să-ți șoșotesc prin urbe Foșnetul fustei, coapsele-n mătasă... Acum lumina geamul vrea să-mi surpe-n Țăndări verzui în pieptu-nchis în casă. Căci iar bolesc sub iederi necăjite Și-n raiuri trist frecate cu sacîz, Pe cercurile pacinicilor plite Prăjesc pîrjoale moi. Ci tu îți rîzi De sufletul ce ți-a plătit cu viața Șoldul școlar și sînii descheiați. Și lacrimile mi le-nșiri pe ața subțire-a nu știu cîți dilii bărbați. Și-mi torni rușinea în
Sonet satiric by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15573_a_16898]
-
Emil Brumaru Se subțiază raza. Vezi prea bine Cum mă apropie aerul cald de tine. Crinul își suie cupa tot mai lată Spre-a bea dintr-însa, pacinici, înc-o dată. Roua ne cade-n spate. Uriașă, Ciuperca pălăria și-o îngroașă Cînd roata soarelui se-nvîrte-n baltă. Sîntem, și vechi, și proaspeți, laolaltă. Căci se subție raza. Vezi prea bine Cum mă apropie aerul cald de tine...
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16374_a_17699]
-
uscat mîna. Așa era cu poezia. Cum o fi cu proza, nu prea am idee! * Și zilele-s tot mai senine, mai înalte. E o sfințenie-n lumină, o tragedie dulce-n orice obiect luat la piept de soare, un pacinic măcel, un jaf subțire dar adînc. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 8.IX.1980 P.S. Am terminat scrisoarea cu-n nesfîrșit regret. Ce mai fac pînă mîine dimineață?
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
cu cepchen; a se lega la cap cu tarabolus și a-și încărca sileahul de la brîu cu pistoale și cu iatagan, precum și a-și atîrna pala de gît. Pentru cel mai mic lucru ei se serveau cu armele, încît, din pacinici ce erau mai înainte, deveniseră arțăgoși și tulburători". Feciorii de boieri, mai ales cei strînși în jurul lui Iancu Caragea, feciorul beizadelei Costachi, "se țineau de ștrengării și ajunseseră a fi spaima mahalalelor". "Ei petreceau ziua în Cișmigiu cu lăutari pe
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
Conachi a putut preconiza ca în școlile publice românești literatura să fie predată în "limba acei nații la care civilizația se vede în moral și în fapte, iar nu în spulberul ideilor", adică - mai specifica el - "în limba unui neam pacinic și netulburător, care mi se pare a fi limba nemțească", în timp ce, limba franceză - tot după el - trebuia "să se învețe musai prin instituturi particulamice". Până 1a urmă, însă, victoria a fost de partea francilor - o victorie ușurată de solidarizarea celei
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
socialiști: "Vrut-am și vrut-au timp de sute de ani ca vrajba și asupririle să înceteze, ca oamenii pe care soarta i-a rânduit să trăiască azi că în trecut și-n viitor împreună să aibă parte de binefacerile pacinicei viețuiri împreună, să nu se mai asuprească unii pe alții, ci să se bucure de aceleași drepturi, fiind supuși acelorași datorii, fie ei români, maghiari, fie sași, șvabi, sârbi, ruteni ori evrei. Această au voit-o părinții, bunii și străbunii
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
însemnate anuități cătră stat; cu îndatorirea de-a susține self - governmentul comunei și al județului, cu sarcina miilor de noi postulanți, ieșiți din pământ, din iarba verde, pentru a aplica reformele. Atunci băieții din băcănii și ateliere de meseriași părăsiră pacinica lor ocupație, pentru a se boieri în notari comunali, învățători rurali, arhivari, paraarhivari - o generație nenumărată de logofeți fără învățătură și fără seriozitate morală, cari nu știau decât a scârțâi două slove pe hârtie, deveni elementul domnitor în România și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
d-lui ministru de esterne, pe care nu ne putem opri de-a o comunica: Schimbarea în Ministerul Afacerilor Străine din România pe care o aduse cu sine formațiunea noului cabinet - zice foaia berlineză - nu e fără însemnătate pentru o pacinică aplanare a diferințelor austro - române în cestiunea dunăreană și pentru atitudinea României în complicațiunile eventuale ale Orientului. Antecedentele, precum și opiniile politice ale noului ministru, bine caracterizate și cunoscute, ne indică limpede direcțiunea ce are de gând a o observa cabinetul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
altul, fără ca să-și schimbe convicțiunile sale politici și fără ca să aibe dreptul cineva de-a califica purtarea sa de defecțiune. În ce privește pe d. T. Rosetti, unul din cei mai demni reprezentanți ai principiilor partidului conservator, caracterul său cumpătat și pacinic, temperamentul său liniștit și blând [î]l destina natural la magistratură și-i impunea, ca să zicem așa, funcțiunea pe care a exercitat-o cu atâta succes și pre care va împlini-o și de acum înainte cu același succes pentru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în contra dinastiei. Toate speranțele românilor se 'ntemeiază numai pe împăratul". După aceste idei conducătoare ale politicei române moderne conflictul între rase trebuie mănținut în permanență, ba scelerateța unei asemeni politici de asmuțare merge atât de departe, încît încercările unei înțelegeri pacinice între popoare se consideră ca un act în contra dinastiei. Loialitatea simulată cătră dinastie nu e în realitate decât o ilustrațiune a cuvîntului: "Voim stăpân pe împăratul pentru a nu avea nici un stăpîn". Din acest izvor răsar apoi ca necesitate naturală
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o vergină în saturnalele curtizanilor. Altă consecință este: de a reprezinta poporul român ca un popor revoluționar, neliniștit, care se uită necontenit peste hotarele vecinilor săi și nu aspiră decât la răsturnări și la anexiuni, pe când în adevăr acel popor pacinic n-are alte aspirațiuni în afară decât a păstra ce are și înăuntru de a fi ceva mai puțin jefuit de banda guvernamentală. Acei dar cari în fapt dau Basarabia, dau Dunărea, dar în cuvinte anexează toată românimea de la Nistru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
au ținut seamă de aceste interese în măsura în care a fost cu putință de-a o face. În această cestiune a Dunării, cari era de natură a inspira o seamă de îngrijiri și care-a fost rezolvată într-un mod atât de pacinic, erau trei grupuri de interese deosebite pe cari era vorba de-a le acorda. Erau mai întîi interesele Rusiei și ale Austriei, cari se contraziceau în mai mult de-un punct și în privirea cărora înțelegerea s-a putut face
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
EFAN] ............... Ce am? Nimică! Copil!... Numai icoana te-a înghețat de frică! Tu stai uimit și nu știi, să crezi or să nu crezi!... Deschide pieptu-mi rece... deschide, și să vezi! Noptosul cimitiriu ce doarme sub coline, Purtând în pieptu-i pacinic atâtea mii lumine Ce s-a stins mie lumea... Bisericuța sântă În care nu preoții, ci vânt și cobe cântă, E sufletu-mi. În el icoane șterse cu fețele pătate Sânt visurile mândre ce le-am avut odată... Cari ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mereu nevoie de ajutor, iar papii puteau și erau pururea gata de-a le fi la-ndemînă, scoțîndu-le ajutor în război de la mulți potentați creștini și prin aceasta interesele lumești ale Ungariei și cele religioase ale Romei se acordară, nu o dată, pacinic și prin bună înțelegere, potrivindu-se spre mulțumirea amânduror părților. Materia sau compensația acestei bune învoieli era adesea supunerea sârbilor și românilor de lege grecească sub supremația papală și sub jugul bisericei romano-catolice. Astfel se-ntîmplă cu Sirmia, țară care după
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Nemesis răzbună c-o neîmblînzită asprime îngenunchearea și moartea crudă ce-o făcuse predecesorului său Andronic Komnenos. Neînduplecarea românilor și incursiunile lor biruitoare în anui 1195. Noul împărat Alexios Angelos, știind bine în gândul lui ticăloșirea împărăției, încerca o coardă pacinică, căută să se-mpace cu românii răzvrătiți și trimise pentru aceasta o anume solie fraților Petru și Asan; însă pertratările se sfărâmară din capul locului, pentru că acești oameni deteră nu numai răspuns sumeț si dârz, ci puseră așa niște condiții
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
păcii pline de îngăduință și a concordiei frățești. Meritoșii convertitori, Kyrill și Metodie, încoronară opera lor, introducând atât în Bulgaria cât și-n Moravia uzul limbei slave la liturghie, cu toate protestele patriarhului ecumenic și a papei, încît mijlociră pe cale pacinică altoirea și concreșterea bisericei cu chiar conștiința poporului. În anul 1205 papa Inocențiu al III[-lea] trimise pe Dominic, arhiereul grecilor din Brundusiu, un om știutor de carte și limbă grecească și latinească, ca intermediator cătră regentul (Dominum) Ioannițiu (Kalojohannes
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la obicinuita ei reședință. Ioan Asan și Vatatzes se puseră în fruntea oștenilor ce aduseseră cu sine, petrecură țărmul apusan, supus latinilor, luară bogate prăzi și prefăcură întreaga regiune în proverbialul pustiu cuman [... ]. Conform alianței lor juruite, împărțiră între ei, pacinic și după un program, orașele și ținuturile cucerite. Împăratului Vatatzes i se cuveniră orașele Kalliupolis, Madyta și toată peninsula care intră în mare în forma unei limbi de pământ, apoi locul întărit Kissos și regiunea până la Marița, în fine muntele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai supără cu însărcinări propagandiste în Orient, unde împărăția latină mergea repede, văzând cu ochii și neoprit către pieire, detrăgîndu-se astfel prozelitismului papist puternica temelie a brațului lumesc Ioan Asan se căsătorește din nou. Complicațiuni de încuscrire și moartea sa pacinică. Pierzând prin moarte pe soția sa, prințesa maghiară Maria, Ioan Asan căută și găsi o despăgubire între coborâtoarele prinsului despot din Epir, Teodor Comnenos (numit și Angelos și Comnangelos). Acesta avea doi fii.: Ioan și Dimitrie, asemenea și două fiice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu împăratul Ioan Vatatzes moștenitele lor drepturi de domnie. De dragul fraților săi, Manoil Comnenos se învoi să rumpă jurământul de fidelitate abia depus împăratului din Niceea. Cei trei frați Comneni întreținură cu latinii ce domneau în Pelopones și Eurip relații pacinice și amicale. Dar soarta nu-i îngădui lui Manoil Comnen o domnie lungă, și {EminescuOpXIV 121} pe patul său de dureri el se căi amar de călcarea jurăm]ntului; i fidelității comisă în contra lui Vatatzes. Curând după aceasta își închise
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tronul Bulgariei; dar căzând din scaun va fi dator a aduce servicii credincioase împărăției romeice cu vasal cu numele și cu rangul unui despot, care imediat urmează după împăratul. Căsătoria Mariei cu Lachanas. Împăratul ținea mult să se cotorosească pe cale pacinică de regina Maria, până ce ea n-ar fi apucat a face un pas hotărâtor spre îndreptarea stării ei. Deci înnădi prin soli îndemînatici tratări cu bulgarii cu scopul ca aceștia să-i estradeie pe regina și să ridice pe tron
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin sprijin puternic care în acest timp nu li se putea da, fură avizați și primiră permisiunea de-a se retrage în cetățile și castelurile de acolo care nici ele nu dădeau siguranță pe multă vreme. Față cu împrejurările acestea, pacinicul popor al românilor inspira asemenea îngrijiri însemnate. Se întindea pe teritoriul romeic, începînd din suburbiile orașului împărătesc până la Vizya, apoi mai departe în numeroase așezări, se-ndeletnicea mai cu samă cu cultura vitelor prin locuri muntoase și greu de străbătut
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puse alături cu dânsul, ca tovarăș, pe cumnatu-său Sfentislav, fiul lui Terteres, cu nădejdea că prin asemenea comunitate va câștiga simpatia bulgarilor, dinastici în convingerea lor și credincioși rasei regale domnitoare și astfel se va îndupleca de-a recunoaște pe cale pacinică stăpânirea lui și de-a asculta de dânsa. Sfentislav fusese de copil încă exilat și închis la Niceea împreună cu mumă-sa, iar când mumă-sa primi libertatea și se întoarse în țară pe baza învoielii încheiate cu Terteres, el rămase
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru a doua jumătate pe Daniil Kristopulos arhiepiscop și arhipăstor, îmbrăcîndu-l cu toate drepturile și datoriile corespunzătoare. Acest din urmă luă numele călugăresc Antim și în diploma de instalație primi rangul de arhiepiscop de Melitini. Pentru a se stabili o pacinică înțelegere între cei doi arhipăstori a unei ș-aceleiași țări, Daniil Kristopulos făgădui în scris prin anume document că nu-și va permite dușmănii sau uneltiri în contra [lui] Iacint, nici ca mitropolit de pîn-acum al întregei țări, nici în alte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pîn-acum al întregei țări, nici în alte priviri, că nu-i va crea greutăți, nici îi va face opoziție în sfera drepturilor sale, nici va căuta a-l scoate din dieceză și se va purta față cu dânsul atât de pacinic și conciliant precum i se prescrie prin dorința și instrucția patriarhului și sinodului. Mulțămindu-se țara și întărindu-se ierarhia pământeană, propaganda catolică pierdu deocamdată orice perspectivă pentru vrun succes mai de samă și fiece încercare a ei era de mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și Valachiei aceeași soarte, iar pe de altă parte regele polon aliat stabilise în tratat ca ajutorul să atârne în asemenea caz de la bunul său plac, drept care nici nu l-a dat, Mircea Vodă se hotărî să cedeze mai bine pacinic, decât să se-mprotivească-n zădar, deci se-nchină cu omagiu de supunere în an[ul] 1391 puternicului stăpânitor al osmanilor, îi prestă jurământ de vasal și se-ndatori a plăti un tribut anual noului său suveran. Năvălirea lui Sigismund în Valachia. Acest
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]