191 matches
-
din fire -, pentru că au biruit pe tătari, pe unguri, pe lehi, pe munteni, li s-a urcat la cap și, în obrăznicia lor fără seamăn, se pretind cum că ar fi liberi și neatârnați..." De prea multă inimă rea, Măritul Padișah s-a închis în odăile lui și trei zile și trei nopți n-a mâncat, n-a băut, numai fiere a vărsat și numai gânduri de cruntă răzbunare a clocit. N-a vrut s-o primească nici pe mă-sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ta! silabisește el răspicat. Cum așa?!?! se clatină Ștefan amețit, aiurit. Mi-ai trimis vestea că vin!. Ci spune odată!! îl zgâlțâie el. Boierii freamătă, chiuie ca la nuntă. Veni-le-ar numele! strigă Mihail. Iaca! Spun! Podagra! Podagra?! Podagra Padișahului!... Și ciuma!... Și ciuma?! Ciuma! Podagra și ciuma! repetă în triumf căpitanul Gherasim. Au ridicat tabăra de la Adrianopole, să nu se întindă molima. Oastea adunată de plecare spre Moldova s-a risipit. Acuma, de-or veni... la anu', poate... la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sale", o să vi se pună gălușca. Logofete! Firmanul Înaltei Porți! Cetește! Tăutu desfășoară pergamentul cu peceți: Marele Vizir tună și fulgeră: "Pe dată să fie înturnate comorile hrăpite și tinerii din Caffa cetluiți la Moldova! Că de nu, mânia Sublimului Padișah crunt se va abate asupra țării, că..." "Comori?" îl întrerupe Ștefan. Care comori?! Niște pietricele acolo, niște scule aurite, vai de ele?... Prea se fac stăpâni peste oameni! Peana și calamara! poruncește el dârz. Tăutu, cu pana de gâscă muiată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de luptă... Parcă Laiotă Basarab îi mai breaz? Nici nu l-ai săltat bine în tron și iaca a și trecut cu arme și bagaje în tabăra osmanlâilor, spune Șendrea. Valvârtej a ridicat praful șleaurilor spre Stambul, să sărute papucul Padișahului și să-i închine țara, îl înfierează el. L-au tăiat turcii ceva mai jos de buric, rânjește Mihail, fericit să-l batjocorească. O lepădătură! S-o fi făgăduit "turcește"! nu se lasă mai prejos Duma. Un trădător! Când te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vienei, ale Romei!... Se vor trezi, când Mahomed își va adăpa iapa cu agheasmă din cristelnița Sfântului Petru de la Roma! Când burtoșii neguțători venețieni, pe Canal Grande, se vor ploconi înaintea stăpânilor: "Salamalec! Salamalec efendi!"... Am auzit că Luminăția sa, Padișahul, jinduiește la o catedrală de la Paris, de-i zice Notre-Dame! Ce trăsnaie și aiasta, să-ți duci iapa să se balige prin toate catedralele lumii!... Zău!... Ar merita să le-o tragem! hohotește Ștefan sarcastic. Să simtă pe pielea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sa de la noi. Aiasta-i întrebarea!... Boier Stanciule, spune el poruncitor, solemn, ironic, te gătești de drum! Pleci la Stambul în solie! Ești purtătorul firmanului de pace al "Marelui voievod Ștefan Vodă, Domn a toată Țara Moldovei, către Marele, Sublimul Padișah Mahomed El Fatih, Împărat al împăraților, Frate al Soarelui, Trimis al lui Allah pe pământ! Pare-mi-se că drumul Stambulului ți-e prea bine cunoscut de pe vremea răposatului Aron Vodă, când a îngenuncheat Moldova închinând-o Înaltei Porți otomane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și pe aiasta. Una-n plus... zâmbește el batjocoritor, face o plecăciune, salută cu palma la frunte, la buze, la inimă: "Salamalec Strălucire! Athletul Creștinătății ți se închină!" Dacă altfel nu se poate... Numai domn să nu fii... Plătim haraci padișahului, plocoane Marelui Vizir, peșcheșuri pașalelor, bacșișuri dregătorilor, ciubuc slugilor și odoare cadânelor favorite. Și de-ar fi numai aiasta... 12 Pumnal sau otravă în țintirim Dacă... dacă se scoală din coșciug vreun strigoi și-mi rânjește cu hârca descarnată, de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
iscoada mi-a adus vestea: la Adrianopole, armia otomană, cu Măritul Mahomed în frunte, e pe picior de plecare către Moldova, dezvăluie Isaia. A dat Domnul! se închină Negrilă cu entuziasm. Să vină! Să vină!! L-au ajuns blestemele noastre. Padișahul aduce cu sine pe Alexandru Aron, stirpe a binecredinciosului răposat Aron Petru-Vodă, să-l pomăzuiască domn în Scaunul Moldovei. Să trăiască! Măria sa Alexandru Aron mi-a trimis carte cu poruncă să lovim de moarte fiara încolțită, de vrem să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
drepturi: "Pregătiți calea Domnului". Drept pentru care ne poruncește să semănăm vestea în țară, precum: "Turcii nu vin cu atâta tărie împotriva poporului, ci asupra ghiaurului Ștefan, un așa strașnic călău chinuitor al neamului moldovenesc. Să fie lăsat singur. Măritul Padișah vă aduce domn nou, mai bun, mai drept. Însutită va fi răsplata credinței voastre!" Așa scrie. Deci, padișahul a hotărât: Alexandru Aron Voievod! Hotărât! Bucuroși de domnie nouă... Să se sfârșească cu "Mușatinii blăstămați"! rostește Negrilă. Să le piară sămânța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu atâta tărie împotriva poporului, ci asupra ghiaurului Ștefan, un așa strașnic călău chinuitor al neamului moldovenesc. Să fie lăsat singur. Măritul Padișah vă aduce domn nou, mai bun, mai drept. Însutită va fi răsplata credinței voastre!" Așa scrie. Deci, padișahul a hotărât: Alexandru Aron Voievod! Hotărât! Bucuroși de domnie nouă... Să se sfârșească cu "Mușatinii blăstămați"! rostește Negrilă. Să le piară sămânța neamului blăstămat. Mulțumescu-ți ție, Doamne! De câți ani aștept clipa aiasta! se închină Alexa. Dă Doamne să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Martin Chorazics ambasadorul lui Cazimir... abia reușește să vorbească Duma, gâfâind, și face o pauză să-și tragă sufletul, că urcase în goană scările spre spătărie ca să ducă vestea soliei de pace la sultan. L-a întâlnit pe Luminăția sa Padișahul la Adrianopole. Era în cătarea oștirii. Și... și tocmeala de pace?! întreabă repezit Ștefan, măsurând spătăria de colo-colo. Chorazics i-a înmânat scrisoarea Craiului Cazimir și, o dată cu ea, urările lui de sănătate și viață lungă Sublimului Padișah. Și... și tocmeala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe Luminăția sa Padișahul la Adrianopole. Era în cătarea oștirii. Și... și tocmeala de pace?! întreabă repezit Ștefan, măsurând spătăria de colo-colo. Chorazics i-a înmânat scrisoarea Craiului Cazimir și, o dată cu ea, urările lui de sănătate și viață lungă Sublimului Padișah. Și... și tocmeala de pace?! repetă Ștefan întrebarea, cu iritare în glas. Craiul Cazimir l-a rugat frumos pe Mahomed să facă pace, "să nu bată cu război Moldova; că Vodă Ștefan, prietenul și sluga noastră e sub puterea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
peste temenele, că ne apucă noaptea. "...Afurisitul domn al Moldovei plin de trufie și care în privința diabolicei viclenii întrece pe însuși diavolul s-a răzvrătit împotriva Sultanului Lumii care cere ascultare și care a aprins grozava mânie de răzbunare a Padișahului, că..." Știm, "Ghiaure spurcat"! Sari peste amenințări. Ce pohtește Luminăția sa? Tocmeală de pace! Tăutu caută, caută: Pohtește... pohtește: "Haraciul legiuit, pe care tu..." și Tăutu se oprește. Cetește! Tăutu cetește în bătaie de joc: "...Haraciul, pe care tu, Ghiaur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai plăti încă... Aista-i prețul libertății noastre. A meritat? N-a meritat? Respirăm!... E în joc soarta Țării! De ce alegem acum depinde, poate, veacul, veacurile ce vor veni pentru Moldova. Tăcere. Tăutu rupe tăcerea: Ce răspuns să dăm Măritului Padișah? Răspunsul nostru este scurt: "Nu!". Mahomed trebuie să înțeleagă că nu poate îngenunchea un popor ce nu se lasă și nu se lasă, până la moarte. Avem codri, avem munți... și dinți avem! L-ar durea prea tare capul. Să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă fi apărat; a jurat doar... Și năvrapii? Câți?! Câți?! Să tot fie la douăzeci de mii... Unii îndeamnă spre Cetatea de Scaun, alții, coboară pe Nistru, spre Chilia și Cetatea Albă, să se unească cu turcii. Mâna lungă a Padișahului a stârnit lupii din bârlog! se dezlănțuie Ștefan. Vin în haită! Ne-au împresurat din trei părți. Din față, de peste Dunăre, turcii! Din spate, de peste Nistru, tatarii! Din coaste, de peste Milcov, frații noștri muntenii! Ne strâng într-un clește! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să mă umflu în pene ca un curcan nătâng în Scaunul meu de la Suceava... M-am lecuit de fumuri... Am coborât prea jos, zâmbește chinuit. Când nu s-a putut altfel, m-am umilit, chiar... Poate trebuia să sărut papucul Padișahului... Daniil îi aruncă o privire pe sub sprâncene, prefirându-și barba între degete: Cinstit! Te-ai lecuit de fumuri? "Păcatul mărturisit e pe jumătate iertat." Ștefan zâmbește șăgalnic: Cinstit... Mai fâlfâi arareori din aripi; recunosc, mândria e unul din păcatele mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
promite să îi îndeplinească, la cerere, orice dorință. Toate mergeau ca pe roate până când, într-una din zile, grădinarul nostru se întâlnește pe una din imensele alei ale grădinii regale cu Moartea. Îngrozit, grădinarul se prezintă Șahului și îi spune: "Padișahule, dă-mi calul tău cel mai iute, m-am întâlnit cu Moartea și vreau să fug la Ispahan, să mă ascund în mulțime și să scap de ea". Șahul îi îndeplinește dorința și apoi coboară în grădină. Se întâlnește și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o sută de calfe și Barlavagiul Măriei sale cinci sute de calfe. În jurul Măriei sale se află și câzbaragoși și vizirii, și vracii, și cetitorii de stele etc. etc. Crainicii îl precedau strigând: "Alah să dee ani lungi de viață strălucirii sale Padișahului!" și băteau cu toiegele în cap pe oamenii care se îmbulzeau în uliți. Kapudan pașa = amiral "Întrarmează-te în lăuntrul tău cu credința în Hristos, iar pe dinafară nu uita să pui zale de fier și să ții în mâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care aceștia din urmă îi culegeau. Și banii aceștia s-au transformat în pietricele rotunde care și azi se găsesc acolo, în număr mare. * VI. Ziarul expedițiunii lui Soliman asupra Moldovii în 1538 (Hammer (după istoricii turcești)). 9 Iulie plecarea Padișahului din Constantinopoli. 6 Aug. aproape de apa Duna. 7 popas, divan, solii lui Petru vin de-i sărută mâna. Sinan-celebi e trimis să poftească și pe Petru la sărutatul mânii. La 17, Sinan aduce știre că Domnul refuză 21 Aug. Schela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
redingote și a unui fes deasupra unei figuri întunecate, cu un nas coroiat, încadrată de o barbă scurtă și rară. Plecarea se termina printr-o scenă grotescă: diverșii pași în ținută de gală, burtoși și cu podagră, alergînd în urma echipajului padișahului ca niște rațe grăbite să ajungă la baltă, spre a cerși, sufocați, o privire binevoitoare de la Stăpîn, în cea mai aiuritoare escortă de onoare. De la Constantinopol la Salonic am călătorit cu trenul, traversînd cîmpii, fără să fi văzut țipenie de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
represiune instalată în flancul răsăritean al țărilor lor. Căci la ordinul Înaltei Porți, tătarii - colaboratori fideli ai turcilor - ne-au izbit în momentele de cumpănă în coastă, spre a ne frâna veleitățile de independență și a ne readuce sub obrocul Padișahului. Dacă este adevărat că șocul marii invazii tătărești a sistat dezvoltarea organizațiilor etatice medievale, ce apăruseră în diferite puncte ale habitatului românesc, nu trebuie uitat, însă, că aceiași tătari, ce ne-au ținut pe loc, ba chiar ne-au dat
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a ajuns în Moldova. În luna iulie 1475, după restabilirea sa, Mengli-Ghirai scria sultanului mulțumit: „Stăm și așteptăm potrivit condițiilor și angajamentelor pe care le-am încheiat cu (Kediuk) Ahmed pașa, precum că am devenit prietenii prietenilor și dușmanii dușmanilor padișahului”. Cucerirea Caffei de către turci și actul de supunere a lui Mengli-Ghirai față de Marele Padișah, prin care hanul Crimeii se angaja să devină prietenul prietenilor sultanului și dușman dușmanilor săi, au o importanță covârșitoare pentru istoria românilor. Din acest an, Hanatul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mulțumit: „Stăm și așteptăm potrivit condițiilor și angajamentelor pe care le-am încheiat cu (Kediuk) Ahmed pașa, precum că am devenit prietenii prietenilor și dușmanii dușmanilor padișahului”. Cucerirea Caffei de către turci și actul de supunere a lui Mengli-Ghirai față de Marele Padișah, prin care hanul Crimeii se angaja să devină prietenul prietenilor sultanului și dușman dușmanilor săi, au o importanță covârșitoare pentru istoria românilor. Din acest an, Hanatul Crimeii a devenit forța de șoc a Înaltei Porți împotriva Țărilor Românești și, mai
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
aflăm că regele Cazimir a ezitat să-și ajute vasalul, datorită amenințărilor hanului. „Dacă tu te vei uni cu moldoveanul, noi nu vom avea mai mare dușman decât pe tine. Dacă însă neunindu-te cu moldoveanul, te vei împăca cu padișahul nostru și noi, de asemenea, vom fi buni prieteni”. Din ea, reiese clar că Mengli Ghirai devenise un instrument în mâinile lui Mahomed al II-lea, pe care îl putea manevra în orice direcție ar fi voit. După amenințările hanului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
confirmare a acestor informații o avem și în scrisoarea expediată de Eminek Mârza, unul din puținii mongoli salvați de tăișul săbiei moldovenești, la 19 octombrie, lui Mahomed al II-lea. Cerându-și iertare că nu a putut fi prezent alături de Padișah la luptele, din iulie, din Moldova, beiul povestește că, îndată după primirea ordinului de a ataca, el a plecat cu uneltele sale de luptă, a ars numeroase cetăți și a luat prăzi multe și nenumărate. „Dar ghiaurul, venind din urma
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]