507 matches
-
Președintele suspendat, Traian Băsescu, a lansat un atac dur la adresa lui Crin Antonescu și a lui Victor Ponta. El a precizat că "paiața" și "plagiatorul" fac jocurile politice ale lui Voiculescu și duc țara într-o criză profundă. Băsescu consideră că dacă referendumul este invalidat "pe Ponta îl va tunde USL-ul pentru că se uită toată Europa la el de parcă...". Îmi permit să
Băsescu: O paiaţă şi un plagiator fac jocurile în interesul lui Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/43466_a_44791]
-
lui Voiculescu și duc țara într-o criză profundă. Băsescu consideră că dacă referendumul este invalidat "pe Ponta îl va tunde USL-ul pentru că se uită toată Europa la el de parcă...". Îmi permit să spun: abia acum vine criza! O paiață și un plagiator fac jocurile în țara asta, în interesul lor și al lui Voiculescu, în condițiile în care agricultura are de suferit din cauza secetei, în condițiile în care fluctuează cursul valutar, în condițiile în care situația în Europa e
Băsescu: O paiaţă şi un plagiator fac jocurile în interesul lui Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/43466_a_44791]
-
devine posibilă numai ca și prin această mișcare de interiorizare, caracteristică oricărui poet, dar care capătă dimensiuni tragice când acesta este dublat de un actor. Interioritatea cucerită îl umple pe Emil Botta de amărăciune. Însuși spațiul interior este populat de paiațe grotești pe care autorul, străin în țara lui, și cu atât mai puțin profet, încearcă să le repudieze. Există un moment derutant, aproape fatal în această experiență, pentru că nu mai înțelegem prea bine dacă asistăm la o dramă pură, esențializată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
astă indolentă dispariție, dormind să surâd viclean, smintit amicilor turtiți sub potopul de plânsete. (Vacanță) Jocul care s-a vrut exterior, mască boemă, își impune regulile într-un mod dictatorial. Poetul, amețit de somn, nu mai are nici o autoritate. III Paiața salvează iluzia Poezia ca paradigmă a teatrului? Sau tea-trul ca paradigmă a poeziei? Debutul în interpretarea poeziei lui Emil Botta prin prisma teatralității îl face G. Călinescu, în a sa Istorie a literaturii ... (1941). Teza călinesciană va deveni instituție critică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cubul se transformă astfel în anarhie, într-un teatru absurd ori grotesc, zgomotos și deșănțat, aflat sub zodia arbitrarului și a luxurei. Dar poate cea mai traumatizantă experiență a poetului este cea oferită de scena goală, teatrul gol, vidat de paiațe și de zgomote, de culori și de forme. Vidat de aplauze: Atunci, dominând acea tăcere asurzitoare, a vorbit un om înalt, cel mai înalt om din lume. Se furișase tiptil ca un motan încălțat. "Teatrul e pustiu", rosti. Aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
scufundă corabia lui Arthur Gordon Pym"38. Botta este un poet al stridențelor: la nivel verbal, ca și la nivel gestual. Cuvintele din diferite domenii (popular, argotic, livresc etc.) cunosc o electrizare lirică. Sintaxa se dezarticulează, ca reflex al dezarticulării paiațelor ce populează opera scriitorului. Avem de-a face cu un lirism obsesional, ale cărui diferite straturi transmit din aproape în aproape aceleași nuclee gestuale, aceleași spasme întunecate. De aici și până la manierism nu mai este decât un pas (pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
atunci când aceasta este amenințată de adevăr: Mă apropii, lipesc buzele de geamul mat: "Vrei să știi motivul, adevărata cauză pentru care s-a sinucis Lore?" "Nu vreau", se salvează bufonul. (Liniștiți și neliniștiți) Iată, deci, rolul fundamental al bufonului, al paiaței: acela de a salva iluzia. "Geamul mat" este peretele despărțitor care se află cu necesitate între lume și spațiul de joc, între adevăr și iluzie. Faptul că frontiera este, evident, casantă, ilustrează insecuritatea umanului în prezența inumanului, insecuritatea realului față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sorbită de setea enormă a lucrurilor, amuți, o vale seacă; privirile mele, caravanele de ochi ai mei, treceau prin această vale seacă. (Aplauze) Când oglinda este sorbită de setea lucrurilor, poetul se află privat de perspectiva unei trăiri estetice. Dispare paiața! Tocmai această dispariție subită devine fantastic de incomodă. Poetul nu mai este susținut de nimeni și de nimic. Nu îi mai stă la dispoziție nici un alter-ego în fața căruia să se proțăpească. Apare senzația de gol, de surpare interioară, de vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
până și de cei care nu sunt. Poetul creează himere care potențează realul. Mai mult decât atât: îl fac posibil și veridic. Absența umanului, absența cuvântului, absența iubirii, absența mamei, a fratelui etc. se află într-un dialog dezesperant cu paiațele, cu iluziile, cu măștile care își câștigă astfel un grad nesperat de viață. Măștile înseși, alese cu grijă de poet, sunt niște absențe care îi asigură un soi de ubicuitate deplorabilă. Dar aceste absențe au o inexplicabilă greutate, o insuportabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și umbra lui definește jocul emilbottian. Există mereu o reciprocă pedepsire, o hărțuire fără capăt. Abia numărul 3 ar fi cel al plenitudinii, al împlinirii, al contemplării unuia în celălalt. Atunci când această plenitudine este condamnată să se manifeste, în lumea paiațelor se ajunge la caricaturizarea stării de a fi trei. Scopul pare a fi unul terapeutic, katharctic. Sau numai de șarjă. Din teama de Unul, care anulează iluzia, masca, poate chiar întreaga scenă, teatrul, lumea cu paiațele ei, cu vorbele spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
se manifeste, în lumea paiațelor se ajunge la caricaturizarea stării de a fi trei. Scopul pare a fi unul terapeutic, katharctic. Sau numai de șarjă. Din teama de Unul, care anulează iluzia, masca, poate chiar întreaga scenă, teatrul, lumea cu paiațele ei, cu vorbele spuse pe jumătate, cu adevărurile în derivă, din această teamă de Unul poetul se refugiază în pluralitate. Cum altfel ar fi posibile atâtea virtualizări ale eului, atâtea expulzări ale lui, sub diverse forme, în lumea străină, atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vorbele spuse pe jumătate, cu adevărurile în derivă, din această teamă de Unul poetul se refugiază în pluralitate. Cum altfel ar fi posibile atâtea virtualizări ale eului, atâtea expulzări ale lui, sub diverse forme, în lumea străină, atâtea măști sinistre, paiațe grotești, personaje anacronice care devin obositoare prin circularitate, prin repetiție, prin clișee verbale și gestuale care trădează o anumită degenerescență, o învechire a măștii care își adaugă și mai mult fard, să pară mai tânără. Toată această îmbulzeală de chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lucru: râsul tăcut este metafora absolută a teatrului în negativ. Poate părea surprinzătoare apariția metaforei râsului în opera acestui poet. Dar să vedem. Henri Bergson explică acest fenomen într-o manieră care ne ajută să explicăm noi înșine mecanismul teatrului paiațelor. Este vorba tocmai despre devierea vieții în direcția mecanicii, a transformării omului în marionetă, a decelării unui mecanism demontabil în interiorul persoanei. Într-un cuvânt, dacă trasăm un cerc în jurul acțiunilor și dispozițiilor care compromit viața individuală sau socială și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
trec sub tăcere. (Legi riguroase) Mișcarea retractilă a poeziei conduce spre descoperirea sâmburelui plin de conținut al tăcerii. CUPRINS Scena și textul ca spații de siguranță 5 I . Între cabotinism și damnare 13 II. Teatrul ca parabolă gestuală 36 III. Paiața salvează iluzia 71 IV. Mișcarea retractilă a poeziei 115 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA 1 Paul Ricoeur, Metafora vie, București , Ed. Univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
subtil strecurate, în cerul gurii legate. Tescuite acolo în făpturi care se pot nega de timpul din margine ce nu mai poate aștepta. Neliniștile celor fără morminte O secvență din viață a fost să mori ca un câine, ca o paiață, fără ritual, fără îngropăciune; bătrâni, juni și fecioare fără cununie, fără liniștea potrivită a celor coborâți în iarba din câmpie. Sfios, privim în absurd și laș că i-am lăsat singuri, că n-am plecat cu ei din oraș. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ocazie. „- Și unde mai e schimbarea dacă te întorci la ele? - Trebuie să fiu cât mai serioasă la interviu. Cine ar angaja o păpușă ornată ca un brad de Crăciun, foarte colorat? Culorile alea mă fac să semăn cu o paiață. Ce părere își vor face despre mine când mă vor vedea îmbrăcată așa? - Doar tu ai impresia că arăți așa, pentru că nu ești obișnuită cu atâta culoare în viața ta. Mai bine ți-ai face griji în privința experienței, a faptului
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mahala care, cu tot derizoriu-i, scutește un final frumos: "Monopedul cerșetor/ Stă, cu nasul ca un mac,/ La ieșire'ntr'un picior,/ Să mai capete-un pitac.// Dar când prind în dimineață/ A țipa, cocoși isterici,/ Răsăritul e-o paiață/ Care joacă pe biserici." (Dimineață). Alte finaluri sînt mai fragile, aplecate, cavalerește, spre romantisme desuete: Și-apoi, cu o regală nepăsare,/ Să te scobori pe trepte de sonete,/ Spre inima-mi ce-ți cade la picioare,/ Ca un umil buchet
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
e ...șmecher; dar că nu vrea să vină războiul, fiindcă nu poate face pe șmecherul decît În timp de pace. „CÎnd va veni războiul, interesanta mea individualitate va fi copleșită În mod lamentabil de evenimente; din gîtul meu găurit, de paiață, se vor scoate paie pentru hrana cailor; voi fi luat de călcîi și aruncat Într-un șanț; ochii mei holbați, cu sprîncene de lînă, vor privi speriați o lume răsturnată!”... Frumoasă descriere a stării de război ; nostime puseuri „autocritice” ; și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
schilodea pentru a apăra o unică speranță. Era Telramund, intra în noaptea wagneriană a intrigilor malefice. Era Scarpia, compunea bigotismul dar insinua perfidia erotică. Nu știu, pe scenă, un Amonasro mai credibil decât el. Juca pe Tonio, rostea prologul operei "Paiațe" ca pe o confesiune. Putea să fie și autobiografică. în fine, când era Marcello, se simțea cât de autentic îi este cultul pentru prietenie. După peste 40 de roluri și aproape 30 de ani de carieră (dintre care 10 ca
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
golul se deschide pe hârtia albă. De când am afișul ăsta atârnat în fața ochilor, nu mai reușesc să termin nici o pagină. Trebuie să-l dau jos de pe perete cât mai repede pe blestematul ăsta de Snoopy; dar nu mă pot hotărî; paiața asta infantilă a devenit pentru mine o emblemă a condiției mele, un avertisment, o provocare. Fascinația romantică dată stării pure din primele fraze ale primului capitol al multor romane nu întârzie să se piardă în narațiunea care urmează: e promisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
poartă bigudiurile multicolore și capotul de finet. - Plec două zile cu mama la Vatra Dornei! Cred că e supărată de ceva, ceea ce înseamnă c-am scăpat de discuție. Mi-am amintit că am serviciu, așa că mă îmbrac, cu mișcări de paiață. Dar e bine, omenirea n-așteaptă nimic de la mine, eu nimic de la ea, suntem chit. Un camion cu ajutoare din Germania oprit lângă statuie. O sumedenie de cutii cu cărți și calculatoare vechi. Cât străbat coridorul până la secretariat, ca întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sau altul în ridicol, în carnaval. Și invers. Ei bine, acest invers mă face să fiu atent, cu ochii în patru. Dacă pune cineva la cale un "carnaval" din ăsta este imposibil, înțelegi dumneata, im-po-si-bil, ca în același timp, în spatele paiațelor să nu se întîmple ceva cu adevărat grav, primejdios pentru țară, pentru nație, pentru noi toți, domnule Leonard! Cu cît vorbește cineva mai mult despre dreptate, cu atît acel cineva urăște dreptatea și va făptui nedreptăți. Toți dictatorii au gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bani grei pentru așa ceva, nu se sinchisiseră nici aceia care ar fi avut ceva de pierdut, la prima vedere chiar foarte mult, dacă nu totul. Putea fi un simptom serios pentru a-l liniști, "Vulturul Alb" nu este decît o paiață, o pasăre împăiată bună de arătat la bîlci unora și altora. Dacă te așezai bine în fotoliu și îți plimbai ochii pe hîrtiile lui Bîlbîie, cu un aer ușor plictisit ori dimpotrivă, ușor amuzat, aveai toate motivele să zici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
strâng între degete albatroși și pacheboturi) iar acest etaj întâi al nostru din Quinta do Jacinto a vibrat ca și cum un vârtej de biele l-ar fi spintecat dintr-o lovitură, zgudind pe rafturi urșii de lut și elefanții de sticlă, paiațele de cârpe și un Wagner cromat, și făcând să cadă, de pe comodă pe jos, cutiuța emailată în care îți ții inelele, brățările și cerceii din argint fals oferite de mine de Crăciun, dacă-mi rămân ceva bani din subsidiul de la
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
Buttterfly, am cântat la Covent Garden: Aida, la Opera Mare din Paris, La Viena, la Monte Carlo, la Fenice, la Roma, Hamburg, Berlin etc. Am cântat în ultimul spectacol al lui Mario del Monaco, eu în Cavaleria și el în Paiațe, în acea seară. - Cu ce mari dirijori ai cântat și cu ce regizori ai lucrat? - Am cântat cu Nelo Santi, cu Mutti, cu Patanne, iar ca regizori cu Peter Ustinov, cu Ponnelle am făcut Tosca. - Ce lucrezi în prezent în
Revedere cu Marina Krilovici by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6809_a_8134]