182 matches
-
ar fi! Dar ea este doar o biată femeie și veșnicia nu-i e destinată. În absența infinitului se va mulțumi să-și toarcă timpul pe care-l mai are, dărăcindu-l până se subțiază ca un fir diafan. În interiorul palanchinului, aerul este foarte cald și închis, mirosurile de mâncare, de sudoare stătută și apă de trandafiri se amestecă, biruite de un altul mai ascuțit, amărui. Încă o dată, mâna Amritei se întinde spre cutia mică de medicamente, din lemn de santal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și, la un moment dat, se trezise zicând țâfnos că, iată, e momentul și locul bun pentru un popas. Poate că acest Moti Lal s-a simțit ofensat de brutalitatea lui, dar Forrester nu-și face probleme. Privirea lui fixează palanchinul și fecioara îmbufnată care se agită în dreptul paravanului cu draperii brodate. Fata n-a coborât. Se întreabă dacă nu cumva e bolnavă sau, poate, foarte în vârstă. Curând, ploaia se întețește, iar picăturile mari cad în praful de peste tot, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
abandonat în voia sorții. Se uită în jos spre șanțul adânc pe fundul căruia își instalase cortul, întrebându-se cât o mai dura furtuna. Indienii încă se luptă să-și monteze corturile, orbecăind printre frânghii și piroane. În mod ciudat, palanchinul se află în același loc, unde l-au lăsat. Dacă nu i s-ar fi spus că se află cineva în el, ar fi jurat că e gol. Nu trece mult și un șuvoi de apă cu noroi se revarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apa de ploaie. Îl va ocroti pentru că e forma sub care i se arată Dumnezeu și, chiar dacă i-au înghețat și oasele de frig, peștișorul năzdrăvan e un semn că va supraviețui. N-au venit după ea. Apa a îmbibat palanchinul, draperiile și pernele, scurgându-se în șiroaie pe cadrul de lemn. Amrita nu are șal, iar sariul subțire i se lipește de piele și n-o protejează deloc. Nu se așteaptă să vină s-o ia de aici. Moti Lal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dinte, fata a fost de acord să plece, dar nu cu trenul. În cele din urmă, el a cedat. Și, cedând, a fost forțat să meargă pe jos timp de trei săptămâni, cu sudoarea curgându-i pe chelie, în timp ce în interiorul palanchinului Amrita zăcea cu ochii deschiși și avea viziuni. În fiecare zi, când își vâra picioarele în chappali-i săi prăfuiți, totul i se părea din ce în ce mai absurd. Este un om de încredere, respectabil, cu o oarecare situație, și totuși, se vede nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se luptă să înfigă la loc un țăruș al cortului, ieșit din pământul moale și ud. Ridică privirea și vede peretele imens de apă, chiar în fața lui. — Dumnezeule, începe el, încercând să numească ceea ce vede. Apoi, este înghițit de torent. Palanchinul se sfărâmă ca o jucărie, iar Amrita zâmbește când noaptea explodează în rafale colosale, cu o forță după care a tânjit dintotdeauna. Cămilele încep să zbiere, să se ridice pe copitele din spate, răsucindu-se în apă, încercând disperate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prin mulțimea adunată în piață și în curând se transformă într-un singur glas puternic. — Pontifice nostro! Pontifice nostro! În clipa aceea, Paul al V-lea se ivi brusc ca o provă de corabie plutind peste valuri. Așezat într-un palanchin purtat pe umeri de câțiva preoți, îmbrăcat în straie albe și cu mitra înaltă pe cap, Papa se arătă ținându-și cu greu mâna ridicată. Înainta agale prin marea de oameni înspre bazilica San Pietro, împărțind semnul binecuvântării în dreapta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a ajunge aici la sărbătoarea Învierii. — Dominus conserveto eum. Papa se uită la călugări cu mulțumire și îi binecuvântă făcând semnul crucii. Văzând acest lucru, mulțimea începu să se frământe. Cei care încercau să se apropie cât mai mult de palanchin ca să primească și ei binecuvântarea Papei împingeau cu forța rândurile din față. Însă, palanchinul Papei părăsi marea de oameni care-l urmăreau, plutind către bazilică întocmai ca o barcă pe mare. În timp ce palanchinul urca încet treptele de piatră, străjerii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu mulțumire și îi binecuvântă făcând semnul crucii. Văzând acest lucru, mulțimea începu să se frământe. Cei care încercau să se apropie cât mai mult de palanchin ca să primească și ei binecuvântarea Papei împingeau cu forța rândurile din față. Însă, palanchinul Papei părăsi marea de oameni care-l urmăreau, plutind către bazilică întocmai ca o barcă pe mare. În timp ce palanchinul urca încet treptele de piatră, străjerii cu coifuri de argint și uniforme roșii se înșiruiră într-un zid ca să oprească pelerinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să se apropie cât mai mult de palanchin ca să primească și ei binecuvântarea Papei împingeau cu forța rândurile din față. Însă, palanchinul Papei părăsi marea de oameni care-l urmăreau, plutind către bazilică întocmai ca o barcă pe mare. În timp ce palanchinul urca încet treptele de piatră, străjerii cu coifuri de argint și uniforme roșii se înșiruiră într-un zid ca să oprească pelerinii ce dădeau năvală. Palanchinul dispăru apoi pe intrarea principală a bazilicii. În clipa în care palanchinul intră înăuntru, vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de oameni care-l urmăreau, plutind către bazilică întocmai ca o barcă pe mare. În timp ce palanchinul urca încet treptele de piatră, străjerii cu coifuri de argint și uniforme roșii se înșiruiră într-un zid ca să oprească pelerinii ce dădeau năvală. Palanchinul dispăru apoi pe intrarea principală a bazilicii. În clipa în care palanchinul intră înăuntru, vocea corului, aflat până atunci în așteptare, începu să răsune ca o avalanșă umplând întreaga bazilică. Cântau Aleluia. Viguroase, glasurile bărbătești se izbeau de tavanul înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe mare. În timp ce palanchinul urca încet treptele de piatră, străjerii cu coifuri de argint și uniforme roșii se înșiruiră într-un zid ca să oprească pelerinii ce dădeau năvală. Palanchinul dispăru apoi pe intrarea principală a bazilicii. În clipa în care palanchinul intră înăuntru, vocea corului, aflat până atunci în așteptare, începu să răsune ca o avalanșă umplând întreaga bazilică. Cântau Aleluia. Viguroase, glasurile bărbătești se izbeau de tavanul înalt al domului și de pereții largi și pătrați. Aleluia, Aleluia Confitemini Domino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înăuntru, vocea corului, aflat până atunci în așteptare, începu să răsune ca o avalanșă umplând întreaga bazilică. Cântau Aleluia. Viguroase, glasurile bărbătești se izbeau de tavanul înalt al domului și de pereții largi și pătrați. Aleluia, Aleluia Confitemini Domino. Când palanchinul trecu printre ei, nobilii, fețele bisericești și pelerinii îngenuncheați de-o parte și de alta își ridicară capele ca spicele de grâu să vadă cum se ridică pentru binecuvântare mâna ce se ivea din hainele de un alb imaculat. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și de alta își ridicară capele ca spicele de grâu să vadă cum se ridică pentru binecuvântare mâna ce se ivea din hainele de un alb imaculat. Apoi își plecară capetele la unison. În naos stăteau în picioare în întâmpinarea palanchinului doisprezece cardinali simbolizându-i pe apostoli, în cele câteva zeci de sfeșnice de argint dimprejurul altarului pâlpâiau flăcările lumânărilor și toată suflarea aștepta ca Papa Paul al V-lea să înceapă slujba de Înviere. Deodată, din mijlocul mulțimii de pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zeci de sfeșnice de argint dimprejurul altarului pâlpâiau flăcările lumânărilor și toată suflarea aștepta ca Papa Paul al V-lea să înceapă slujba de Înviere. Deodată, din mijlocul mulțimii de pe partea stângă, câțiva oameni se ridicară în picioare. Săriră lângă palanchinul aflat în trecere și unul dintre ei strigă primele cuvinte pe care le auzea mulțimea ce înțesa bazilica. În acel moment, Papa, care își ridicase mâna dreaptă lângă obraz, tocmai se pregătea să facă în liniște semnul crucii. Dar întâlnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dădea seama că unul dintre ei se plângea de ceva anume, dar nu înțelegea limba în care-i vorbea. Suntem japonezi! strigă Tanaka plin de înflăcărare. Suntem soli veniți din Japonia. Trei călugări încercară să-i îndepărteze pe japonezi de palanchin, trăgându-i cu putere. Dar japonezii își înfipseră picioarele în pământ și nu se clintiră cu nici un preț. Va rugăm! cei trei rămaseră fără cuvinte. Zicând acestea, nu-și mai putură stăvili simțămintele care le inundau sufletul și se uitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încercau cei trei oameni să ceară în gura mare. Cu toate acestea, Velasco nu se clinti nici un pic, de parcă ar fi fost stăvilit cu putere de cine știe ce forță. Doar se uita țintă la Papa cel rotofei care stătea liniștit în palanchinul său. Era un bătrân înveșmântat în haine albe, abia ridicându-și degetul împodobit cu un inel cu piatră prețioasă. O voce șoptea în sinea lui Velasco: „Voi nu înțelegeți durerea acestor japonezi. Voi nu înțelegeți durerea mea, care m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
putea să întârzie din cauza acestor orientali slujba de Înviere pe care o așteptau credincioșii din întreaga lume. N-avea cum să lase de izbeliște întreaga turmă de oi din cauza unui singur miel. În șoaptă le porunci acelora care-i purtau palanchinul să înainteze. — Vă rugăm... Tanaka, samuraiul și Nishi îl implorară pentru ultima oară. Fără să-i bage în seamă, palanchinul se puse iarăși în mișcare. Papa zâmbi din nou și îi binecuvântă pe nobilii și pe oamenii bisericii din dreapta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să lase de izbeliște întreaga turmă de oi din cauza unui singur miel. În șoaptă le porunci acelora care-i purtau palanchinul să înainteze. — Vă rugăm... Tanaka, samuraiul și Nishi îl implorară pentru ultima oară. Fără să-i bage în seamă, palanchinul se puse iarăși în mișcare. Papa zâmbi din nou și îi binecuvântă pe nobilii și pe oamenii bisericii din dreapta și din stânga făcând semnul crucii. Mulțimea își ridica și își pleca fruntea în același timp. În fața altarului, cardinalul Borghese întâmpină palanchinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
palanchinul se puse iarăși în mișcare. Papa zâmbi din nou și îi binecuvântă pe nobilii și pe oamenii bisericii din dreapta și din stânga făcând semnul crucii. Mulțimea își ridica și își pleca fruntea în același timp. În fața altarului, cardinalul Borghese întâmpină palanchinul plecându-și adânc capul... Într-o cămăruță întunecoasă din bazilica San Pietro, Velasco îl aștepta pe cardinal. Nu el ceruse întâlnirea, ci fusese chemat de cardinal. La fel ca toate celelalte încăperi din bazilică, și această cămăruță era friguroasă, tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
intrat În Încăpere, am zis. De curînd. — Nu mă-nnebuniți, zise portăreasa. M-am apropiat de cealaltă ușă. N-avea Încuietoare. A cedat la prima atingere, alunecînd spre Înăuntru cu un geamăt ruginit. În centru domnea un pat vechi de palanchin, nefăcut. Așternuturile se Îngălbeniseră ca niște lințolii. Un crucifix atîrna deasupra culcușului. Era o oglinjoară pe o comodă, un vas, un urcior și un scaun. Un dulap Întredeschis odihnea pe perete. Am Înconjurat patul pînă la o măsuță de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din Kofu, vechea capitală a provinciei, ocupată de strămoșii săi, timp de generații, în această nouă capitală. Grandoarea și frumusețea convoiului încă mai erau comentate de agricultorii din lungul drumului, chiar și acum, în timpul sărbătorilor de Anul Nou. Începând cu palanchinele pentru Katsuyori și soția lui și numeroasele doamne din suită care-i serveau, și continuând cu acelea ale mătușii lui și fiicei acesteia, lecțiile lăcuite ale feluriților nobili și doamne numărau, probabil, sute și sute. În mijlocul acestei nesfârșite procesiuni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Să așteptăm un moment aici. Se pare că pe poartă intră un curtean. — Trebuie să fie guvernatorul. Aceia par a fi aghiotanții lui. Guvernatorul, Murai Nagato, împreună cu însoțitorii săi, se opriseră la poarta principală și păreau să aștepte discret ieșirea palanchinului unui aristocrat. Nu peste mult, câțiva samurai aduseră doi-trei cai murgi și rotați, în urma unei mici procesiuni de palanchinuri și lectici. Când îl recunoscură pe Nagato, samuraii se înclinară din mers, ținând cu o mână hățurile cailor. De îndată ce îmbulzeala se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în jur. Sângele înroșea suprafața apei și se scurgea mai departe. Între timp, prima unitate de sub comanda lui Nakagaba Sebei lăsase lupta din aval în seama soldaților lui Takayama Ukon. La fel ca șirurile unor tineri ducând pe umeri un palanchin sacru în timpul unei sărbători, urlând la unison, luptătorii își croiră drum cu forța în primele linii ale bătăliei. Pășind, cu repeziciune, peste trestiile de pe malul răsăritean al râului, se năpustiră furibunzi în mijlocul inamicilor. Soarele începea să apună. Nori roșii arși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lupte. Sufletul tatălui meu e împăcat și nu voi uita acest lucru. Îi lăudă la fel pe Takayama Ukon și Ikeda Shonyu. Hideyoshi, însă, ajungând puțin mai târziu, nu le spuse absolut nimic acelor oameni. În timp ce trecea printre ei, în palanchin, părea chiar să-i privească de sus. Sebei era un om de o ferocitate fără egal, chiar și în mijlocul războinicilor înăspriți, și este foarte posibil să fi fost ofensat de comportamentul lui Hideyoshi. Își drese glasul destul de tare, încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]