141 matches
-
au făcut ca, în 1329, în virtutea Tratatului de la Pavia, fiii lui Rudolf, Rudolf și Rupert, să obțină stăpânirea asupra Palatinatului renan (stăpânit de familia Wittelsbach încă din 1214), precum și asupra unei părți din Bavaria la nord de Dunăre, ulterior denumită Palatinatul Superior (Oberpfalz). Ludovic al IV-lea a trebuit să accepte și alternanța cu urmașii fratelui său în deciziile privind casa de Wittelsbach. Pe de altă parte, Ludovic și-a consolidat poziția prin achiziționarea Bavariei Inferioare în 1340. Ducatul era astfel
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
l-a constituit unitatea și ordinea internă a ducatului, ceea ce i-a permis lui Maximilian "cel Mare" să joace un rol important în Războiul de Treizeci de Ani. În primii ani ai conflagrației, evoluțiile militare pozitive au permis achiziționarea provinciei Palatinatul Superior. Odată cu acesta, Maximilian a obținut demnitatea de principe-elector, de care ramura veche a familiei Wittelsbach beneficia încă din 1356. Odată cu accederea la titlul de principe-elector al lui Maximilian I s-a încheiat istoria Ducatului de Bavaria. Vezi Electoratul de
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
ezitările prințului elector au împiedicat un marș asupra Vienei, ceea ce a dus la demiterea lui Villars. Victoriile francezilor în sudul Germaniei au continuat, însă, și după plecarea lui Villars, cu o nouă armată condusă de Camille de Tallard victorioasă în Palatinat. Liderii francezi s-au lansat în proiecte ample, intenționând să cucerească Viena în anul următor cu o armată combinată franco-bavareză. Până la sfârșitul lui 1703, Franța a suferit, însă, din cauza trecerii de partea cealaltă ale Portugaliei și Savoiei. Între timp, englezii
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
de Anhalt-Zerbst. După un lung război, Henric a desprins landgrafatul de Hessa din vest și l-a acordat fiului mai mic al Sofiei, Henric, însă a păstrat Thuringia, pe care a conferit-o fiului său, Albert (al II-lea), alături de Palatinatul de Saxonia. Achiziționarea Thuringiei a sporit în mod semnificativ posesiunile teritoriale ale casei de Wettin, care cuprindeau acum teritoriul de la granița cu Silezia de la râul Bóbr în est până la Werra în apus, și de la limita cu Boemia, de-a lungul
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
a fost atestat documentar pentru prima oară în 1196 (relativ târziu, având în vedere că alte așezări din vecinătate - unele devenind între timp chiar cartiere ale actualului oraș - sunt atestate deja din sec. VII-IX). Multă vreme, Heidelbergul a constituit reședința Palatinatului Inferior (""Electoral"") (în germană "Kurpfalz"), unul din statele feudale de primă importanță ale Sfântului Imperiu Roman de Nație Germană. În urma Bulei de Aur din 1329, Contele Palatin ("Pfalzgraf") al Rinului devine unul din cei șapte Principi Electori. În 1386, Principele
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
Pfalzgraf") al Rinului devine unul din cei șapte Principi Electori. În 1386, Principele Ruprecht I-ul înființează Universitatea din Heidelberg, una din cele mai vechi instituții de acest fel din Europa (și cea mai veche de pe teritoriul actual al Germaniei). Palatinatul a fost unul din primele state protestante în sec. al XVI-lea. Heidelbergul devine un important centru al Reformei. În sec. al XVII-lea, orașul (ca, de altfel, întregul principat) suferă intens urmările Războiului de 30 Ani (1618-1648): peste două
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
devine un important centru al Reformei. În sec. al XVII-lea, orașul (ca, de altfel, întregul principat) suferă intens urmările Războiului de 30 Ani (1618-1648): peste două treimi din populația regiunii piere în urma sângerosului conflict. În timpul Războiului de Succesiune al Palatinatului, Castelul Heidelberg suferă distrugeri mari din partea trupelor franceze de ocupație. Astăzi, ruinele castelului reprezintă atracția turistică principală a Heidelbergului. În 1720, reședința Palatinatului este mutată la Mannheim. Cu aceasta Heidelbergul își pierde importanța politică. Rămâne însă un puternic centru cultural
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
Ani (1618-1648): peste două treimi din populația regiunii piere în urma sângerosului conflict. În timpul Războiului de Succesiune al Palatinatului, Castelul Heidelberg suferă distrugeri mari din partea trupelor franceze de ocupație. Astăzi, ruinele castelului reprezintă atracția turistică principală a Heidelbergului. În 1720, reședința Palatinatului este mutată la Mannheim. Cu aceasta Heidelbergul își pierde importanța politică. Rămâne însă un puternic centru cultural, exponent al Romantismului (sec. al XIX-lea) și al Liberalismului (sec. al XX-lea). În cursul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
medicină 1991), Harald zur Hausen (laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, 2008). Între personalitățile de marcă ale Heidelbergului se numără: Friedrich Ebert (primul președinte al Reich-ului German), Karl Jaspers (filosof), Ernst Jünger (scriitor), Marie Marcks (caricaturistă), Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului (Mare Ducesă de Orléans), Silvia Sommerlath (Regina Suediei), Ananda Mahidol (Regele Siam-ului/Thailandei), Max Weber (Sociolog) și Elisabeth Seitz (gimnastă germană). Fiind exilat, Alexandru Ioan Cuza a decedat la 15 mai 1873, la Heidelberg.
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
cu Elisabeta de Boemia. Din cauza domniei sale scurte a fost numit ironic "regele de o iarnă" (; Este responsabil pentru construcția faimoasei grădini "Hortus Palatinus" în Heidelberg. Frederic s-a născut la "jagdschloss Deinschwang" (conacul de vânătoare) în apropiere de Amberg în Palatinatul Superior. A fost fiul lui Frederic al IV-lea, Elector Palatin și a Louisei Juliana de Nassau, fiica lui Wilhelm cel Taciturn și a Charlotte de Bourbon-Montpensier. Membru al Casei Palatino-Simmern, Frederic era înrudit cu aproape toate familiile care conduceau
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
diplomați și demnitari. Casa Palatino-Simmern, o ramură a Casei de Wittelsbach, s-a remarcat prin atașamentul față de calvinism. Acest lucru a fost în contrast puternic cu Casa de Wittelsbach condusă de Ducele Maximilian, care era profund devotat Bisericii Romano-Catolice. Capitala Palatinatului Elector, Heidelberg, a suferit de un focar de ciumă bubonică, așă că Frederic și-a petrecut primii doi ani în Palatinatul Superior înainte de a fi adus la Heidelberg în 1598. În 1604, la îndemnul mamei sale, a fost trimis la
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
fost în contrast puternic cu Casa de Wittelsbach condusă de Ducele Maximilian, care era profund devotat Bisericii Romano-Catolice. Capitala Palatinatului Elector, Heidelberg, a suferit de un focar de ciumă bubonică, așă că Frederic și-a petrecut primii doi ani în Palatinatul Superior înainte de a fi adus la Heidelberg în 1598. În 1604, la îndemnul mamei sale, a fost trimis la Sedan pentru a locui la curtea unchiului său, Henri de La Tour d'Auvergne, Duce de Bouillon. În timp ce s-a aflat la
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
-lea al Prusiei și Joseph al II-lea al Austriei în vederea unei împărțiri a Poloniei. Rusia anexeaza Rusia Albă, cu orașele Polozk, Vitebsk, Orșa, Moghilev, Mstislavl, cu un total de 1.600.000 locuitori. Prusia pune mâna pe Warnia și palatinatele din Pomerelia cu 900.000 de locuitori iar Austria pune stăpânire pe Galiția, populată de 2.500.000 locuitori. Astfel, Polonia este deposedată de o treime din teritoriul său. Tratatul definitiv a fost semnat la Sankt-Petersburg la 5 august 1772
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
acest plan a fost abandonat. În schimb, Ioan de Nevers a organizat și condus o forță de aporximativ 10 000 de burgunzi, în special cavaleriști, și 1000 de englezi. Lor li s-au mai adăugat cam 6000 de oameni din Palatinat, Bavaria și Nürnberg. Sigismund comanda o forță mult mai mare de aproximativ 60 000 de oameni. Francezii au plecat din Montbéliard în aprilie 1396 și au ajuns la Viena în cursul lunilor mai și iunie, iar la Buda în iulie
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
în Bavaria. Noul elector, Carol Theodore, Elector de Bavaria, a semnat un tratat secret cu Iosif al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman prin care a cedat Bavaria inferioară Austriei în schimbul Țărilor de Jos austriece, mai aproape de dominioanele sale Palatinate, Jülich și Berg. Aceste planuri au eșuat cu Războiul de Succesiune bavarez în 1778, prin care regele Prusiei a înăbușit încercările austriece de a schimba Bavaria cu Țările de Jos austriece. Când împăratul Iosif al II-lea a încercat din
Maria Ana Sofia de Saxonia () [Corola-website/Science/323370_a_324699]
-
sa în Ungaria era periclitată, Sigismund revine în Germania, încercând să obțină succesiunea pe tronul (regal) roman și al Boemiei. La detronarea de pe tronul german a lui Wenceslaus, nu reușește să îl susțină, acesta pierzând tronul în defavoarea lui Rupert de Palatinat. Revenit în Ungaria, este făcut o dată prizonier și destituit de două ori. Organizează o serie de războaie, împotriva lui Ladislas de Neapole, al Republicii Venețiene și împotriva rebelilor ce l-au detronat pe Wenceslaus de pe tronul Boemiei. În 1408 reușește
Sigismund de Luxemburg () [Corola-website/Science/298673_a_300002]
-
al Republicii Venețiene și împotriva rebelilor ce l-au detronat pe Wenceslaus de pe tronul Boemiei. În 1408 reușește să obțină o victorie importantă împotriva croaților și bosniacilor, înființând cu această ocazie Ordinul Dragonului. În 1410, la moartea lui Rupert de Palatinat, este ales Rege al Germaniei, ignorând astfel cererea lui Wenceslaus. Alegerea a fost contestată de Jobst de Moravia, dar moartea acestuia un an mai târziu a terminat conflictul, Sigismund fiind reales rege pe data de 21 iulie 1411. Între 1414
Sigismund de Luxemburg () [Corola-website/Science/298673_a_300002]
-
a acestui domeniu, titulată "Natürlich ausgemahlte Abbildungen baierischer und pfälzischer Schwämme, welche um Regensburg wachsen", insa limba latină "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae" (Imagini colorate după natură a bureților bavarezi și ai Palatinatului Superior care cresc in împrejurare de Regensburg), în patru volume și cu numeroase ilustrații colorate. Speciile "Cortinarius schaefferi", astăzi "Cortinarius olivaceofuscus" și "Agaricus schaefferianus", astăzi "Agaricus urinascens" au fost denumite după el. Schaeffer a și descris mulți bureți, între altele
Jacob Christian Schäffer () [Corola-website/Science/335208_a_336537]
-
mai mare parte a Războiului de Treizeci de Ani din Europa, o perioadă turbulentă de istorie militară. În ultimii ani de domnie ai lui Filip al III-lea, Baltasar de Zúñiga îl convinsese să intervină militar în Boemia și Electoratul Palatinat de partea împăratului Ferdinand al II-lea. După ce Filip a venit la putere, a fost convins de Zúñiga și Olivares că ar trebui să angajeze Spania într-o politică externă mai agresivă, în alianță cu Sfântul Imperiu Roman. Acest lucru
Filip al IV-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310286_a_311615]
-
captiv și-a mai întâlnit nepotul din nou, în 1647, bătrânul Carol l-a acuzat pe Prinț că a încercat să pescuiască tronul englez. Carol Ludovic era încă în Anglia în octombrie 1648 când Pacea de la Westphalia i-a restituit Palatinatul Inferior (Palatinatul Superior, spre marea sa dezamăgire a rămas sub Electoratul de Bavaria). El a rămas în Anglia suficient cât să vadă execuția unchiului său Carol I al Angliei, în ianuarie 1649, ceea ce a fost un șoc pentru el. După
Carol I Ludovic al Palatinatului () [Corola-website/Science/319915_a_321244]
-
a mai întâlnit nepotul din nou, în 1647, bătrânul Carol l-a acuzat pe Prinț că a încercat să pescuiască tronul englez. Carol Ludovic era încă în Anglia în octombrie 1648 când Pacea de la Westphalia i-a restituit Palatinatul Inferior (Palatinatul Superior, spre marea sa dezamăgire a rămas sub Electoratul de Bavaria). El a rămas în Anglia suficient cât să vadă execuția unchiului său Carol I al Angliei, în ianuarie 1649, ceea ce a fost un șoc pentru el. După acest deznodământ
Carol I Ludovic al Palatinatului () [Corola-website/Science/319915_a_321244]
-
devină și mai mare. La începutul domniei, politica externă era preocuparea principală a lui Carol. Frederic al V-lea, soțul surorii sale Elisabeta, unul din protagoniștii primei faze a Războiului de treizeci de ani, pierdu-se posesiunile din Boemia și Palatinat și era de așteptat ca tânărul rege să intre în război împotriva suveranului Spaniei, pentru a face presiuni asupra Împăratului,(cele două ramuri ale Habsburgilor erau aliate în timpul conflictului). Carol a anunțat Parlamentul că Anglia va elibera Palatinatul și va
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
Boemia și Palatinat și era de așteptat ca tânărul rege să intre în război împotriva suveranului Spaniei, pentru a face presiuni asupra Împăratului,(cele două ramuri ale Habsburgilor erau aliate în timpul conflictului). Carol a anunțat Parlamentul că Anglia va elibera Palatinatul și va intra în război. Decât o implicare directă în războiul de pe uscat, Parlamentul englez a preferat interceptarea și capturarea navelor spaniole încărcate cu aur, ce se întorceau din Lumea Nouă. Astfel Parlamentul i-a acordat lui Carol I o
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
este o comună-târg din districtul Regensburg, regiunea administrativă Palatinatul Superior, landul Bavaria, Germania, situată la 5 kilometri est de Regensburg, la poalele Pădurii Bavareze. este o comună în Bavaria, la 5 km est de Regensburg, la poalele Pădurii Bavareze. Ruinele unui castel medieval, ridicat probabil între 914 și 930
Donaustauf () [Corola-website/Science/309422_a_310751]
-
că Robert Fludd, alt templier englez, În decurs de un an scrie trei opere ca să sugereze justa interpretare a manifestelor... Dar reacția e de-acum incontrolabilă, a Început Războiul de treizeci de ani, electorul palatin a fost Înfrânt de spanioli, Palatinatul și Heidelbergul cad pradă jafului, Boemia e În flăcări... Englezii hotărăsc să se orienteze din nou spre Franța și să Încerce acolo. Și iată de ce, În 1623, Rozacruceenii dau semne de viață prin manifestele lor la Paris și le adresează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]