134 matches
-
interveni, continuându-și parcă un gând mai vechi, brusc renăscut. „Improvizația funcționează ca o salvare, cum am spus. Mai mult decât o diversiune, o salvare. Hm, papuci, da... Improvizația... Argentinienii. Uniforme, galoane, circ. Cum spuneam, sunt impulsivi și ageri. Fragili, palavragii. Mândria prostească... solemnitatea, demagogia, dar și cumetria șmecheroasă. Football-ul dumitale, improvizația, nea Gică, tocmai bun să descarce încărcătura asta...“ Nea Gică nu reacționă, asistența tăcea, surprinsă. „Apropo, ați văzut ridul de la ochi? Făcutul cu ochiul! Cumetria șmecheroasă. Cicatricea, zic. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de abanos, scoaseră din punga de hârtie o bomboană. Lungă, paralelipipedică, roz. Apoi, alta, cafenie, cilindrică, lucioasă. Dulciuri, zaharicale, bomboane! Se auzi un chicotit scurt. Gina se apucă să ronțăie, cu frenezie, otrăvurile. Tovarășe Orest, L-am abordat, în sfârșit. Palavragiul nu prea vrea să converseze cu mine, se pare. Răspunde politicos și încearcă să se retragă cât mai repede. Narcis? Zilele și nopțile or fi și pentru el, știu asta, împărțite în ore de mâncare și căcare și spermă, filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
solidă, poate v-a vorbit Tavi despre ei. Venera tăcea, mângâind cu palma mică spatele lucios al lui Tavi, lungit lângă papucii ei mov, cu pompon de catifea. Câinele nu tresări auzind numele său și al stăpânului absent, urmărea confesiunile palavragiului cu perfect scepticism. — Da, frumos câinele ăsta... Nu știu dacă o cunoașteți pe Veta. Veta Apostolescu, savantul de la clinica de câini. Mătușica tăcea. Zâmbea, uimită de felul cum oprivea, filial, cu o blajină ațâțare, neastâmpăratul profesor. Toată lumea, inclusiv Asociația, vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o torță în mână, pe coama taluzului, la colector, până la vărsarea în râul rece, negru... printre ei, l-aș descoperi. Da, aș recunoaște unul ca el, ca mine, ar trebui să pot atâta lucru. Anatol Dominic Vancea implicat? Fanfaronul, gogoașa, palavragiul cabotin? Tot provocând, magnetizând, doar-doar va declanșa mișcarea, brambureala, ciocnirea, scânteia de pornire? Orașul stins, acceptând noaptea. Clădiri și străzi moarte în pustiul nocturn. Nici o arătare, nici o inimioară fraternă. Rareori, se auzeau pași. Rondul de noapte, patrulele Utopiei, cadența leneșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
are un simț simplu al lucrurilor și nu se teme să se exprime. CÎnd mergem În dispozitivul bateriei de la capătul pistei, unde facem instrucție, se trîntește pe iarbă, Își aprinde o țigară și comentează tot ce se Întîmplă. E un palavragiu compulsiv și cel mai adesea Îl sîcÎie pe Portocală, care pare preocupat să scoată mațele din noi, alergîndu-ne Încoace și-ncolo peste biute și movile de pămînt, trîntindu-ne la pămînt sau făcîndu-ne să pornim șarje Împotriva unui inamic nevăzut. De
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
abanosul, atingînd brațul ofițerului: N-avem nimic! — Nu vrem să rămînem În văgăuna asta-mpuțită, șefule! se smiorcăi altul. — Vrem să mergem În Franța cu matale! Nu ne lăsa, șefule! Facem orice dacă ne iei cu matale! Cum mă, cretinilor, palavragiilor?! Vedea-v-aș pe toți În iad! Cum dracu’ credeți că mai pot să fac ceva În ultima clipă! țipă el, cuprins de furia celui care nu-și găsește astîmpăr și nici scăpare, pășind de colo-colo ca o ființă Înnebunită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lucrurile par să-și piardă echilibrul. Nu, se corectează singur, Zelda este serioasă, chiar dacă e cam sărită. Wakefield este cel frivol: În cele mai multe cazuri, nu este În stare să se ia În serios nici măcar pe el Însuși. Este doar un palavragiu cu interese vaste, dar nu cine știe ce profunde. Ar fi trebuit să facă un cu totul alt tîrg cu Diavolul. În loc să Îi ceară un an În care să fie liber să caute alternative la viața de acum, ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Sidney Hook Îi spusese lui Ravelstein că filozofia era pe dric. - Licențiaților noștri trebuie să le găsim slujbe de etică medicală prin spitale, Îi declarase Hook. Cartea lui Ravelstein nu era deloc aiurită. Dacă el ar fi fost doar un palavragiu gălăgios, ar fi fost ușor de dezumflat. Dar, dimpotrivă, era rațional și bine informat, iar argumentele sale erau pe deplin documentate. Și toți nătângii se coalizaseră Împotriva lui (așa cum se exprimase cu multă vreme În urmă Swift sau poate Pope
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Pascalopol îi e unchi, însă în sinea lui îl ocărî cu toată violența pe Stănică... - N-am vrut să te supăr, zise Georgeta, văzîndu-l întunecat. Ți-am spus ce mi-a spus și mie Stănică. Știu eu cât e de palavragiu. Georgeta încercă din nou să se apropie de Felix. Îl prinse cu amândouă mâinile de reverurile hainei, îngrijată de netezimea lor, își revărsă părul pe sub nasul tânărului și-l întrebă confidențial: - Spune-mi drept, e frumoasă domnișoara Otilia, o iubești
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pentru ca neantul lor provine dintr-al nostru. Așa că , atăta timp căt suntem închiși în cuvănt, îi respectăm adevărurile și ne străduim să-i îngroșăm bine neantul; fatalitate, în care am ajuns pănă la a asimila originile flecărelii improvizațiilor unui Dumnezeu palavragiu.
Limbajul ca închisoare. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
și mai mare decât supremația turcească. Demosul grecesc din antichitate și până astăzi s-au arătat incapabil de-a constitui un stat ca oamenii. În lumea antică caractere nobile {EminescuOpIX 228} și mari erau răsplătite de acest demos disculț și palavragiu cu ostracismul; Imperiul bizantin, venit în urmă, e cuibul vicleniei, deșertăciunei și corupției în toate; noul regat grecesc e o jertfă a celei mai obraznice și mai ignorante demagogii. Mai mult încă: dacă turcii de astăzi duc frânele guvernului în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o nenorocire și mai mare decât supremația turcească. Demosul grecesc din antichitate și până astăzi s-a arătat incapabil de-a construi un stat ca oamenii. În lumea antică, caractere nobile și mari erau răsplătite de acest demos desculț și palavragiu cu ostracismul; imperiul bizantin venit în urmă, e cuibul vicleniei, deșertăciunii și corupției în toate; noul regat grecesc e o jertfă a celei mai obraznice și mai ignorante demagogii..." Că Eminescu avea dreptate în privința incapacității elenismului modern de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
informatorul «Vasile Constantin», agent al serviciului VII și în fața mai multor persoane. Față de aceasta se hotărăște scoaterea lui din rețea ca agent întrucât nu ne prezintă garanția pe viitor, întrucât ulterior s-a verificat că este un element lăudăros și palavragiu fără de rost. Față celor de mai sus rugăm dispuneți aprobarea de a fi scos din rețea.” Nu vom ști niciodată dacă informațiile pe care le dă „Ionică” sunt cele pe care le-a auzit în timpul spovedaniei sau nu. De un
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
ilustrări ale tematicii epicuriene... Teoria, bravo. Practica - și mai bine: această idee nu riscă să seducă în vreun fel comunitatea filosofică oficială care garantează distincția, separația, fractura dintre text și viață. Și asta încă de la originile gândirii dominante. Glosatori, profesori, palavragii, scribi, retori, logicieni, cercetători, mari meșteri în cuvinte, disciplina nu duce lipsă de ei. Practicienii, în schimb, par o marfă mult mai rară. Oameni care găsesc ceva și trăiesc în conformitate cu găselnițele lor, indivizi solicitați de gândire și convertiți la înțelepciune
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
loc: „Cuvântul care-mi vine cel mai des în minte, fie că sunt pe stradă sau acasă, e înșelăciune. El rezumă, singur, întreaga mea «filozofie»” (I, 330). Altundeva, reluând ideea pălăvrăgelii, consemnează cu dispreț: „Seară petrecută la familia D. / Ce palavragiu pot să fiu! Dacă am reușit să rezist până acum, e grație talentelor mele de palavragiu Ă ar trebui să scriu o carte: Arta de a pălăvrăgi Ă un saltimbac dublat de un om de nimic” (III, 229). Așadar, escroc
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
acasă, e înșelăciune. El rezumă, singur, întreaga mea «filozofie»” (I, 330). Altundeva, reluând ideea pălăvrăgelii, consemnează cu dispreț: „Seară petrecută la familia D. / Ce palavragiu pot să fiu! Dacă am reușit să rezist până acum, e grație talentelor mele de palavragiu Ă ar trebui să scriu o carte: Arta de a pălăvrăgi Ă un saltimbac dublat de un om de nimic” (III, 229). Așadar, escroc, saltimbac, impostor, cum vom vedea îndată, cabotinaj, în fine, un om care înșală. Cioran trăiește cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
loc, Cioran constată: „E în mine ceva dintr-un călugăr și dintr-un estet, fără vreo posibilitate de sinteză. În fiecare clipă, cineva protestează și se tânguie în mine, așteptând să iasă învingător” (I, 353). Are în el ceva de palavragiu și de călugăr trapist. E laș sau umil, se declară, însă, înțelept, pentru a răbufni apoi în accese de violență. Orice ar fi, orice ar face, Cioran regretă, căci e în permanență neputința de a fi. Disprețuind tribul, lui Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de maghiar, nimic de latin” (I, 139). În treacăt fie zis, deși reproșează latinilor spiritul raționalist și „modernitatea”, Cioran e discipolul lui Epictet și Marc Aureliu. Chiar al lui Seneca, chiar dacă, prin comparație cu ceilalți doi, Seneca „e doar un palavragiu” (I, 177). Nu-i vorbă, el însuși este unul și se disprețuiește pentru asta. Într-un loc, precizează: „Prin fire, prin vocație profundă, mă simt mai aproape de nebunia împăraților romani decât de înțelepciunea stoicilor” (I, 175). Așadar, slav, maghiar sau
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pentru a câta oară?!) că „agitatorii” roșii de atunci nu aveau altă ocupație decât politica. În niciun astfel de document nu am găsit vreo referire al vreunui loc de muncă util, generator de plusvaloare, pe care lar fi avut acești palavragii. Nimic. Politică și atât, așa cum va fi și mai târziu așa că ne punem în mod firesc întrebarea: unde era egalitatea mult clamată în sforăitoarele lor discursuri? Iată ce scria, foarte pe scurt, tov. Petru I. Bighiu relativ la economia județului: „...în
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
subliniat că povestirea, extrem de concisă, este total lipsită de evaluări care ar putea pregăti interpretarea finală. Respectarea exagerată a legii economiei în discurs este cu siguranță responsabilă de dificultatea de înțelegere a lui Foka. Acest exemplu contrastează cu povestirea unui palavragiu pe care o regăsim în Belle du seigneur de Albert Cohen. În acest text, mișcările de anticipare ale reacțiilor auditoriului, modul de a alipi în corpul povestirii un ansamblu de propoziții descriptive și evaluative lasă în suspensie cursul evenimentelor și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ieftine. Cu bombănelile tale care Încep de dimineață. Cu batista ta murdară pe masa pe care mâncăm. Cu frigiderul pe care l-ai lăsat deschis. Cu teoriile nesfârșite despre cine l-a asasinat pe președintele Kennedy și de ce. Ai devenit palavragiu, Effy. Te cerți până și cu radioul. Până și pe crainică o corectezi. Dacă ai să mă Întrebi când a Început despărțirea mea de tine, În ce moment anume, sau ce nedreptate mi-ai făcut, n-am să te pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cumva vreo picătură de votcă. Fima se Îngrijoră că Îi era frig. Se strădui să-i aranjeze hainele, cu mișcări neîndemânatice. Și Încercă să vorbească. Dar ea se grăbi din nou să-i acopere buzele cu mâna zicând: —Taci odată, palavragiu mic. În timp ce-și pieptăna părul frumos În fața oglinzii, adăugă: —Fug. Am o groază de treburi În oraș. Numai Înapoiază-mi, te rog, cercelul pe care l-am câștigat prin muncă cinstită de la tine. Te sun diseară. O să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și pe care să-l alăpteze la sân? Un frate care să le șteargă lacrimile? Un poet a cărui muză să devină? Și ce putea să le atragă pe femei la un soldățoi crud ca Gad? Sau la un dandy palavragiu ca tatăl său? Fima zâmbi cu mirare. Poate până la urmă Annette greșea și exista totuși ceva enigmatic? Misterul preferințelor feminine. Sau poate nu greșea, dar prefera să păstreze secretul față de dușman? Și ascundea cu viclenie Însăși existența secretului? Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Copiii intelectualilor nu pot fi decât intelectuali, ai bogaților nu vor fi săraci, ai regilor... prinți până la moartea regilor; copilele pușcăriașilor vor ajunge în stabilimente fetele popilor vor fi preotese iar fiii... ghiciți! Copiii palavragiilor ne vor împuia capul iar copiii celor mulți și umili vor fi la fel ca și părinții lor adică truditori. Aceasta e ordinea firească și rareori va fi alta dar se mai întâmplă. Creatorul se joacă, probabil în alte vieți
Cercuri exclusiviste by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83894_a_85219]
-
că nu se decide să pornească spre Țara Sfântă în hagialâc, Vladimir emisese părerea: Acum, referitor la nevastă-sa, despre care un mâncător de ciuperci zisese, într-un rând, că ar fi nimfomană, eu nu știu ce să gândesc! Cele proferate de palavragiu le-am luat drept camaraderie erotică. Altfel privind lucrurile, nici nu am avut ocazia să o cunosc pe distinsa soție a magnatului coruptei noastre orânduiri de tranziție... Nae Calaican rânjea neîncrezător, ca omul care știa el ce știa despre fasonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]