117 matches
-
pe Ioan Bianu și Ovid Densusianu. În 1921, trece examenul de docență și va fi, pe rând, asistent, apoi, din 1923, conferențiar la Catedra de istoria literaturii române, condusă de Ioan Bianu (împreună cu care va alcătui un remarcabil Album de paleografie românească. Scriere chirilică, 1926). Profesor titular va deveni în anul 1930, când primește Catedra de literatură română veche. Meritele științifice ale profesorului C., nume tot mai familiar cercurilor științifice din străinătate (participa la reuniuni științifice internaționale, publica în reviste prestigioase
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
1980; ed., îngr. Rodica Rotaru și Andrei Rusu, pref. Dan Horia Mazilu, București, 1996; Mihail Kogălniceanu. Activitatea literară, București, 1942; Lo stolnic Constantin Cantacuzino - un grande erudito romeno a Padova (în colaborare cu Ramiro Ortiz), București, 1943. Ediții: Album de paleografie românească, București, 1926 (în colaborare cu I. Bianu); M. Kogălniceanu, Opere, Craiova, 1930; Petre Ispirescu, Legende sau basmele românilor adunate din gura poporului, Craiova, 1932; Constantin Cantacuzino, Istoriia Țării Rumânești întru care să cuprinde numele ei cel dintâi și cine
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
a acceptat ca o asemenea inițiativă științifică referitoare la un aspect al constituirii națiunii române să poată să se desfășoare pe termen mai lung decât cel al unei simple teze de doctorat, profesorul Ioan Caproșu, cel care m-a învățat paleografie slavonă și care m-a îndrumat spre arhive, profesorul Ștefan Gorovei, care a fost primul interesat de efectul științific al cercetărilor mele, și, nu în ultimul rând, profesorul Andrei Pleșu, care s-a apropiat de proiectul acesta încă din momentul
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
limbii grecești și publicând lucrări despre lumea bizantină ca „Imperiul de Constantinopol în timpul împăraților francezi”, Despre familiile Bizantine și „Istoria Bizantină”. A publicat primul dicționar al limbii grecești și al limbii latine medievale ce au pus bazele diplomaticii bizantine și paleografiei grecești. În epoca Iluminismului, în secolul al XVIII-lea, monarhia absolută și biserica erau criticate și s-a încercat astfel demolarea modelului bizantin, imaginea iluminiștilor despre Bizanț căpătând trăsături negative, considerând perioada bizantină ca una de declin a istoriei romane
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
bibliografice sunt reprezentate de autor, titlul întreg al cărții, subtitlul, locul de apariție, anul. Codicologia (grec. codex-carte, logos-știință)studiază manuscrisele vechi sub formă de carte, în vederea realizării de cataloage de manuscrise, fiind o disciplină diferită care s-a desprins din paleografie în anii 1950. Textele din cuprinsul codicelor aparțin literaturii liturghice, de cult, dar și textelor juridice sau cronici sub forma unor codexuri. Manuscrisele erau exemplare de lux, cu format în folio, în Evul Mediu Timpuriu. În Evul Mediu Târziu, dimensiunile
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
sunt adăpostite arhivele ce trebuie să întrunească o serie de condiții , legate de amplasament, izolare de exterior, dotarea cu săli pentru depozitare, de cabinete de lucru ale arhiviștilor, săli de studiu, pentru conferințe, expoziții, săli ale inventarelor și fișierelor, laboratoare. Paleografia este știința auxiliara a istoriei care pune la dispoziție mijloacele necesare citirii scrierilor vechi pe material fragil. Paleografia studiază și materialul pe care a fost scris textul, instrumentele și lichidele scrisului. Prima lucrare științifică din domeniul paleografiei îi aparține lui
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
cu săli pentru depozitare, de cabinete de lucru ale arhiviștilor, săli de studiu, pentru conferințe, expoziții, săli ale inventarelor și fișierelor, laboratoare. Paleografia este știința auxiliara a istoriei care pune la dispoziție mijloacele necesare citirii scrierilor vechi pe material fragil. Paleografia studiază și materialul pe care a fost scris textul, instrumentele și lichidele scrisului. Prima lucrare științifică din domeniul paleografiei îi aparține lui Bernard de Montfaucon, care punea în circulație acest termen în cadrul unei lucrări întitulate Palaeographia graeca (Paris, 1708). Metodă
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
și fișierelor, laboratoare. Paleografia este știința auxiliara a istoriei care pune la dispoziție mijloacele necesare citirii scrierilor vechi pe material fragil. Paleografia studiază și materialul pe care a fost scris textul, instrumentele și lichidele scrisului. Prima lucrare științifică din domeniul paleografiei îi aparține lui Bernard de Montfaucon, care punea în circulație acest termen în cadrul unei lucrări întitulate Palaeographia graeca (Paris, 1708). Metodă folosită de acesta se referea la observarea grafiei textelor datate și aplicarea rezultatelor obținute asupra textelor nedatate. Acest manual
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
aparține lui Bernard de Montfaucon, care punea în circulație acest termen în cadrul unei lucrări întitulate Palaeographia graeca (Paris, 1708). Metodă folosită de acesta se referea la observarea grafiei textelor datate și aplicarea rezultatelor obținute asupra textelor nedatate. Acest manual de paleografie discuta despre material și instrumentele de scris, periodizarea scrierii, prescurtările, critică textelor și datarea. Paleografia este absolut indispensabilă oricărui specialist care se cercetează scrierile vechi; citirea corectă a acestor izvoare permite înțelegerea exactă a fenomenelor specifice diverselor perioade istorice. Paleograful
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
Palaeographia graeca (Paris, 1708). Metodă folosită de acesta se referea la observarea grafiei textelor datate și aplicarea rezultatelor obținute asupra textelor nedatate. Acest manual de paleografie discuta despre material și instrumentele de scris, periodizarea scrierii, prescurtările, critică textelor și datarea. Paleografia este absolut indispensabilă oricărui specialist care se cercetează scrierile vechi; citirea corectă a acestor izvoare permite înțelegerea exactă a fenomenelor specifice diverselor perioade istorice. Paleograful trebuie, prin urmare, să deosebească copia de autentic și falsul de original, să poată identifica
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
identifica, localiza și data textele, în funcție de particularitățile grafice ori de conținut, ca și de cele legate de formular. Trebuie avut în vedere că manuscrisele au cunoscut o evoluție mai înceată a scrierii, aceasta fiind uneori foarte conservatoare în cadrul mănăstirilor. Inițial, paleografia s-a ocupat de studierea tuturor textelor scrise, dar treptat au apărut diferite discipline ce s-au înrudit cu aceasta: Filigranologia este o ramură specializată a paleografiei și studiază reprezentările de figuri și litere, liniile imprimate în hârtie și se
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
evoluție mai înceată a scrierii, aceasta fiind uneori foarte conservatoare în cadrul mănăstirilor. Inițial, paleografia s-a ocupat de studierea tuturor textelor scrise, dar treptat au apărut diferite discipline ce s-au înrudit cu aceasta: Filigranologia este o ramură specializată a paleografiei și studiază reprezentările de figuri și litere, liniile imprimate în hârtie și se ocupă de realizarea cataloagelor de filigrane. Criptologia cercetează textele vechi cifrate având în vedere că literelor, cifrelor și cuvintelor li se atribuie valori diferite de cele comune
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
studierea locului unde s-a creat și s-a păstrat documentul. Diplomatică a apărut în secolul XVII, iar primele reguli privind verificarea autenticității actelor au fost stabilite de papă Inocentiu al III-lea. Diplomatică se află în strânsă legătură cu paleografia, cronologia și sigilografia. Pentru a realiza critică documentelor, diplomatistul trebuie să aibă cunoștințe generale și speciale și trebuie să se ocupe de studierea documentului în sine, de analiză formală și de continut și să studieze mediul în care s-a
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
cele mai mici detalii, fiind realizate machete și afișe cu fotografiile exponatelor și sunt stabilite toate elementele auxiliare. Epigrafia se ocupă de studierea inscripțiilor de pe material dur, ca piatra, metalul, ceramică, cărămidă, osul sau lemnul. Este în strânsă legătură cu paleografia. Interpretează din perspectiva istorică și artistică monumentele sau obiectele pe care s-a realizat scrierea. Epigrafia s-a constituit că știința în secolul XIX, apărând multe colecții de inscripții antice. Textul epigrafic era realizat prin săpare și excizie în piatră
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
documentului se pot face restaurările și se pot descoperi textele ascunse, ilizibile sau șterse intenționat. Având în vedere obiectul de studiu care coincide cu al mai multor domenii ale științelor auxiliare istoriei, codicologia s-a desprins că știința autonomă de paleografie abia în secolul al XX-lea prin lucrarea paleografului francez Alphonse Dain "Leș Manuscrits" care dedică un capitol important acestei științe, dându-i de altfel și denumirea. Istoricul și profesorul Charles Samaran, tot în anii '40, o prezintă în cursurile
Codicologie () [Corola-website/Science/298813_a_300142]
-
care dedică un capitol important acestei științe, dându-i de altfel și denumirea. Istoricul și profesorul Charles Samaran, tot în anii '40, o prezintă în cursurile sale că pe o știință independența cu metode și obiect distinct de cel al paleografiei definitivând ceea ce începuse A. Dain. Prima revista științifică dedicată codicologiei este bienalul internațional de codicologie "Scriptorium" apărut începând cu 1946, întâi la Bruxelles, apoi la Anvers și Gând. În anii '50 nouă știință ia amploare la nivel internațional prin multitudinea
Codicologie () [Corola-website/Science/298813_a_300142]
-
în timpul Primului Război Mondial. După declanșarea acestuia, se va muta în București, la liceele "Matei Basarab" și "Gheorghe Lazăr". Apoi va fi profesor la Seminarul Central și la Seminarul Pedagogic Universitar "Titu Maiorescu", iar între 1923-1930 la Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie. Timp de doi ani, între 1 octombrie 1912 și 1 septembrie 1913, 1 noiembrie 1913 și 1 februarie 1914, își va întrerupe activitatea de dascăl pentru a urma cursuri de specilizare la Universitatea din Berlin. Își ia examenul de docență
Nicolae Cartojan () [Corola-website/Science/297752_a_299081]
-
să frecventeze inițial cursurile anului I de la facultatea de litere și filozofie unde era prioritară studierea istoriei și literaturii maghiare. Studiul istoriei în special era susținut de inițierea în științele auxiliare ale istoriei, cum sunt arheologia, numismatica, diplomatica, heraldica, precum și paleografia și cronologia, adică tocmai acelea de care urma să se slujească ca viitor editor de documente. Această împrejurare explică și în cazul lui Ioan Mihalyi, ca și în cazul altor istorici ardeleni din a doua jumătate a veacului trecut, în
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
la Universitatea din București (la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Facultatea de Limba și Literatura Română - acum, Facultatea de Litere - și la Facultatea de Istorie) cursuri fundamentale de slavistică: Slavă veche și slavonă românească, Gramatică comparată a limbilor slave, Paleografie româno-slavă, Istoria slavisticii românești, Raporturi culturale și lingvistice bizantino-slavo-române, Cultură și literatură română veche, precum și cursuri opționale în cadrul masteratului de Filologie slavă. M. s-a distins, de asemenea, printr-o îndelungată și competentă activitate organizatorică și de conducere. A îndeplinit
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
aripa dreaptă a satului, sfârșindu-și zidurile înconjurătoare - ca de cetate - spre centru. La răscrucea aleilor veghează statui și inscripții lapidare romane romane, dăltuite în primele decenii după cucerirea Daciei, luate de la Sarmizegetuza, după cât mă lămurește un studiu german de paleografie. Printre liniile de brazi, stă legat în cercuri și cu rănile cimentate, unul din cei 100 de acați, aduși din America sub Maria Thereza (1740-1780).”" ""Castelul își ridică zidurile cu linie gotică îndulcită, cu vârful de săgeată ascuțită, în fața parcului
Comuna Banloc, Timiș () [Corola-website/Science/302215_a_303544]
-
din aripa dreaptă a satului, sfârșindu-și zidurile înconjurătoare - ca de cetate - spre centru. La răscrucea aleilor veghează statui și inscripții lapidare romane, dăltuite în primele decenii după cucerirea Daciei, luate de la Sarmizegetuza, după cât mă lămurește un studiu german de paleografie. Printre liniile de brazi, stă legat în cercuri și cu rănile cimentate, unul din cei 100 de acați, aduși din America sub Maria Thereza (1740-1780). Castelul își ridică zidurile cu linie gotică îndulcită, cu vârful de săgeată ascuțită, în fața parcului
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
reunește documente, văzute critic, despre viețile sfinților creștini. A scris doar începutul, opera sa fiind continuată de succesorii săi bollandiști, formându-se, astfel, Societatea Bollandiștilor. Jean Mabillon (23 noiembrie 1632 - 27 decembrie 1707), călugar și savant francez benedictin, considerat fondatorul paleografiei și diplomaticii, a scris despre "Viețile Sfintilor Benedictini", în 1668, și a editat " Opera Sfântului Bernand". În 1681 a scris "De re diplomatica", în care a abordat problemele privind diferite tipuri de scrieri medievale și manuscrise, fiind, astfel, fondatorul paleografiei
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
paleografiei și diplomaticii, a scris despre "Viețile Sfintilor Benedictini", în 1668, și a editat " Opera Sfântului Bernand". În 1681 a scris "De re diplomatica", în care a abordat problemele privind diferite tipuri de scrieri medievale și manuscrise, fiind, astfel, fondatorul paleografiei latine. Ludovic al XIV-lea l-a trimis să călătorească în Europa pentru a achiziționa manuscrise rare pentru biblioteca regală. Bernard de Montfaucon (13 ianuarie 1655-21 decembrie 1741) a fost călugăr și savant benedictin, unul dintre fondatorii paleografiei, a scris
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
astfel, fondatorul paleografiei latine. Ludovic al XIV-lea l-a trimis să călătorească în Europa pentru a achiziționa manuscrise rare pentru biblioteca regală. Bernard de Montfaucon (13 ianuarie 1655-21 decembrie 1741) a fost călugăr și savant benedictin, unul dintre fondatorii paleografiei, a scris "Antichitatea explicată și reprezentată prin figuri". În 1702 a scris "Diarium Italicum", iar în 1708 a publicat "Paleographia graeca". Iluminismul numit și Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii a fost o mișcare ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Paleografia (din limba greacă παλαιοσ palaios = "vechi" și γραφειν grafein = "a scrie") este știința care se ocupă cu studierea manuscriselor vechi, indiferent de limba folosită (limba greacă veche, limba latină clasică sau medievală, etc.) cu datarea și stabilirea autenticității acestora. Ca
Paleografie () [Corola-website/Science/309003_a_310332]