445 matches
-
Ioan al VI-lea Cantacuzino a fost forțat să abdice și Ioan al V-lea Paleologul a fost încoronat împărat suprem. Pentru a pecetlui tratatul, fiica lui Ioan Alexandru Maria Kerața a fost căsătorită cu viitorul împărat bizantin Andronic IV Paleologul, dar alianța nu a produs rezultate concrete. Pe plan intern, Ioan Alexandru și-a compromis stabilitatea internă a țării prin divorțul de prima sa soție Teodora a Țării Românești (în preajma anului 1349) urmat de căsătoria cu o evreică convertită, pe
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
vezi Dragoș al Moldovei), și apoi a cucerit Vidinul în 1365, și i-a luat prizonieri pe Ioan Srațimir și familia lui. Între timp, bulgarii și bizantinii s-au mai luptat odată în 1364. În 1366, când împăratul Ioan V Paleologul se întorcea dintr-i călătorie în vest, bulgarii au refuzat să-l lase să treacă prin Bulgaria. Această atitudine a avut efecte nefaste, întrucât un alt aliat bizantin, contele Amadeus al VI-lea de Savoia, a răspuns prin a captura
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
a captura mai multe porturi maritime bulgărești, inclusiv Ankhialos (Pomorie) și Mesembria (Nesebăr), deși nu a reușit să cucerească Varna. Depășit, Ioan Alexandru a fost obligat să facă pace. Orașele capturate au fost cedate Imperiului Bizantin, iar împăratul Ioan V Paleologul a plătit 180.000 florini lui Ioan Alexandru. Împăratul bulgar a folosit această sumă și a făcut anumite concesii teritoriale pentru a-i convinge pe Dobrotici al Dobrogei și pe Vladislav I Vlaicu să recucerească Vidinul de la Ungaria. Războiul a
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
despotul" Constantin (Konstantin), și apoi cu sultanul Murad I al Imperiului Otoman. Cu a doua sa soție Sarah-Teodora, Ioan Alexandru a avut câțiva alți copii, printre care Kerața Maria, care s-a căsătorit cu împăratul bizantin Andronic al IV-lea Paleologul, Ioan Șișman, care l-a urmat ca împărat al Bulgariei la Tărnovo 1371-1396, Ioan Asan al V-lea, asociat la domnia Bulgariei în perioada 1359-1388?, precum și două fiice pe nume Desislava și Vasilisa.
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
(, "Iōannēs V Palaiologos"), ("n." 18 iunie 1332 la Didymoteicho - "d." 16 februarie 1391 la Constantinopol) a fost fiul împăratului Andronic al III-lea Paleologul și al . Bunicul din partea mamei este contele . Prima soție a fost Elena Cantacuzino și a doua soție a lui a fost Maria de Brabant. A urmat, după tatăl său, la tronul imperiului bizantin în 1341, la vârsta de 9 ani
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
lui Ioan V era destul de ambiguă. Foarte repede după întronarea lui, la Constantinopol s-a creat o situație uimitoare pentru evul mediu. Vorba e că Ioan Ioasaf Cantacuzino, în ciuda călugăriei sale, rămăsese, de fapt, la cârma statului. Dacă Ioan V Paleologul întruchipea puterea laică în Imperiu, Ioasaf Cantacuzino, în schimb, stăpânea mințile romeilor (folosindu-se, în primul rând, de acea mare forță care era Biserica). Mai mult decât atât, Paleologul, căsătorit cu Elena, fiica lui Cantacuzino, i-a recunoscut oficial socrului
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
călugăriei sale, rămăsese, de fapt, la cârma statului. Dacă Ioan V Paleologul întruchipea puterea laică în Imperiu, Ioasaf Cantacuzino, în schimb, stăpânea mințile romeilor (folosindu-se, în primul rând, de acea mare forță care era Biserica). Mai mult decât atât, Paleologul, căsătorit cu Elena, fiica lui Cantacuzino, i-a recunoscut oficial socrului său dreptul la titlul de basileu-tată, și Ioasaf își semna scrisorile ca "Ioan, împărat și autocrator al romeilor, credincios întru Domnul Christos, rebotezat pentru dumnezeiescul cin călugăresc ca Ioasaf
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
papal Paul. El le-a declarat grecilor, în mod public, că atâta timp cât Bisericile Romei și Constantinopolului sunt dezbinate, Bizanțul nu va primi armate din Occident. Era necesară unirea. Dar, tocmai în legătură cu unirea, Ioan V și Ioasaf aveau păreri diametral opuse. Paleologul socotea că orașul lui Constantin ,face cât mesa’’ și că, pentru a obține soldați și a apăra Imperiul, trebuie făcută unirea cu orice preț, inclusive satisfacerea tuturor pretențiilor papei. Cantacuzino nu era de accord cu modul acesta de a pune
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
semnat hotărârea privind unirea celor două Biserici sub oblăduirea pontifului roman. Însă la semnarea documentului n-a fost present nici un preot grec! Folosind fapta autocratorului drept pretext, papa a refuzat categoric să participle la un sinod ecumenic. Demersul disperat al Paleologului nu le/a adus romeilor-în afară de promisiuni și subsidii bănești neînsemnate, împăratul n-a obținut nimic.. Pe când se întorcea acasă, el a avut de suportat o rușine nemaivăzută: venețienii l-au reținut pe suveranul bizantin și i-au cerut să
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
Ioasaf Cantacuzino-ei au adunat suma cerută și, în octombrie 1371, Ioan V a fost eliberat. Unirea, înfăptuită de ,defensorul bisericii’’, fără consimțământul acesteia din urmă, a sucombat, de fapt, imediat după naștere. Deoarece nu-și dorea necazuri, la întoarcerea sa, Paleologul a renunțat la catolicism. Spre deosebire de unirea de la Lyon, actul din 1369 n-a provocat la Constantinopol o reacție violentă, acțiunile suveranului fiind întâmpinate aici cu indiferență: în primul rând, fiindcă, în ciuda simpatiilor sale pro-occidentale, aceasta era, în general, destul de loial
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
în acea zi sultan-Baiazid I. Noul suveran al otomanilor era un oștean înzestrat și a fost supranumit Yîldîrîm-Trăsnetul. Baiazid a încetat să-i mai menajeze pe romei și, în 1390, moștenitorul tronului lui Iustinian și al lui Vasile Bulgarochtonul, Manuel Paleologul, a fost nevoit să asalteze, împreună cu sultanul, ultimul oraș bizantin din Asia Mică-Philadelphia. La sfârșitul anului 1390, împăratul a ordonat să fie înălțate noi fortificații lângă Poarta de Aur a capitalei, folosind pentru aceasta marmura de la bisericile ruinate din oraș
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
1390, împăratul a ordonat să fie înălțate noi fortificații lângă Poarta de Aur a capitalei, folosind pentru aceasta marmura de la bisericile ruinate din oraș. Atunci când lucrările au luat sfârșit, Baiazid, amenințând cu războiul, a cerut ca întăriturile să fie dărâmate. Paleologul s-a supus poruncii suzeranului său, dar n-a suportat o asemenea umilință și, potrivit mărturiei istoricilor, a murit, din cauza șocului psihic, 16 februarie 1391.
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
Babadag în nord, până la Mesembria (azi Nesebăr) la sud. În 1346, fiii lui Balică, Dobrotici si Teodor, se implică în luptele dinastice din Imperiul Bizantin de partea împărătesei Ana de Savoia. Din cauza aceasta, în 1347, din ordinul împăratului Ioan V Paleologul, emirul Bahud din Umur, un vasal al Bizanțului, conduce o expediție împotriva lui Balică, în timp ce dromoanele bizantine atacă porturile de la Marea Neagră. Balică și Teodor mor în timpul confruntării, Dobrotici devine conducător. Între 1352-1359, odată cu scaderea puterii Hoardei de Aur, Țara Românească
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
(1270-1332) a fost un om de stat bizantin și filosof. Între 1305 și 1328 a deținut și poziția de consilier personal ("mesazon") al împăratului Andronic al II-lea Paleologul. Metochites s-a născut la Constantinopol. Tatăl lui, George Metochites, era arhidiacon și susținător fervent al prevederilor Conciliului Lyon II privind unitatea bisericilor. După al doilea conciliu de la Blachernae, tatăl său a fost condamnat la exil iar Metochites și-a
Teodor Metochites () [Corola-website/Science/305724_a_307053]
-
său a fost condamnat la exil iar Metochites și-a petrecut adolescența în mediul monastic din Bitinia. S-a devotat studiilor seculare și religioase. A avut cinci copii, patru băieți și o fiică, Irina, căsătorită cu Ioan al V-lea Paleologul. A făcut o impresie bună împăratului Andronic al II-lea Paleologul, astfel încât acesta l-a chemat la curte și l-a făcut aristocrat. Un an mai târziu devine senator. Ca politician a întreprins vizite în Cilicia (1295) și Serbia (1299
Teodor Metochites () [Corola-website/Science/305724_a_307053]
-
adolescența în mediul monastic din Bitinia. S-a devotat studiilor seculare și religioase. A avut cinci copii, patru băieți și o fiică, Irina, căsătorită cu Ioan al V-lea Paleologul. A făcut o impresie bună împăratului Andronic al II-lea Paleologul, astfel încât acesta l-a chemat la curte și l-a făcut aristocrat. Un an mai târziu devine senator. Ca politician a întreprins vizite în Cilicia (1295) și Serbia (1299). A studiat încontinuu. În 1312/1313 a început să învețe astronomia
Teodor Metochites () [Corola-website/Science/305724_a_307053]
-
binefacere. Restaurează și decorează biserica mănăstirii Chora din Constantinopol, în a cărei nartex portretul său poate fi văzut și azi. După câțiva ani de război civil, Andronic al II-lea este răsturnat 1328 de către nepotul său, Andronic al III-lea Paleologul. Metochites a fost acuzat pentru politica fiscală a lui Andronicus al II-lea. Privat de posesiuni, este trimis în exil. În 1330 i s-a permis să se întoarcă la Constantinopol, dar puțin mai târziu s-a retras la Chora
Teodor Metochites () [Corola-website/Science/305724_a_307053]
-
și a fost slăbit de continuele lupte cu bulgarii și cu statele grecești succesoare ale Bizanțului (Imperiul de la Niceea, despotatul Epirului, Imperiul din Trapezunt), în cele din urmă fiind cucerit de către Imperiul de Niceea, condus de Mihail al VIII-lea Paleologul în anul 1261. Ultimul împărat, Balduin al II-lea, a plecat în exil, dar titlul imperial a supraviețuit, prin câțiva pretendenți, până în secolul al XIV-lea.
Imperiul Latin de Constantinopol () [Corola-website/Science/314377_a_315706]
-
a fost realizată din bronz de artistul italian Pisanello prin anii 1439-1440, și are diametrul de 8,85 cm. După ce a creat celebra medalie a lui Ioan al VIII-lea Paleologul (1438), restabilind tradiția așezării unor efigii ale unor persoane în viață, ca și pe monedele romane, Pisanello a fost foarte solicitat de către curțile italiene, creând vreo douăzeci de medalii. Între primii care l-au solicitat a fost ducele de Mantova
Medalia lui Niccolò Piccinino () [Corola-website/Science/327524_a_328853]
-
politico-militară din Balcani și a organizat o coaliție ortodoxă de recapturare a Vidinului. Pentru aderarea în cadrul alianței, Ivan Alexandru a oferit împăratului bizantin porturile de la Marea Neagră la sud de Nesebăr (Messembria), în schimb, cu toate acestea, Ioan al V-lea Paleologul a trebuit să plătească 180.000 de florini lui Vladislav Vlaicu, domnitor al Țarii Românești. Voievodul valah ar fi trebuit, în schimb, să captureze Vidinul și să-i cedeze lui Ivan Alexandru. În 1369, ocupația maghiară a Vidinului s-a
Ocupația maghiară a Vidinului () [Corola-website/Science/329651_a_330980]
-
fost bătută o nouă monedă, iar armata a fost modernizată. Orhan s-a căsătorit cu Theodora, fiica principelui bizantin Ioan al VI-lea Cantacuzino. În 1346, Orhan l-a sprijinit pe socrul său pentru detronarea împăratului Ioan al V-lea Paleologul. Când Ioan al VI-lea Cantacuzino a devenit co-împărat (1347-1354), el i-a permis lui Orhan să atace peninsula Gallipoli. Cu această ocazie, otomanii au cucerit primul cap de pod în Europa. Orhan a decis să se pregătească pentru noi
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
rute de comunicație care legau Constantinopolul de frontierele sale balcanice. Acest control le-a ușurat otomanilor viitoarele campanii militare. În plus, otomanii au reușit astfel să-i izoleze pe bizantini de orice aliați balcanici sau vest-europeni. Ioan al V-lea Paleologul a fost obligat să semneze un tratat nefavorabil cu Orhan în 1356, prin care recunoștea pierderile teritoriale din Tracia. La scurtă vreme după moartea lui Orhan (1361), Murad I a devenit sultan. Prima ofensivă majoră a lui Murad a fost
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
rute navale care să permită aprovizionarea Constantinopolului a permis supraviețuirea capitalei bizantine în războiul de uzură cu otomanii, în ciuda prezenței celor din urmă în Tracia. Războiul civil bizantin din 1373 - 1379 l-a făcut pe bazileul Andronic al IV-lea Paleologul să apeleze la sprijinul sultanului Murat, ceea a schimbat din nou cursul evenimentelor în favoarea otomanilor. Până în 1370, Murad controla cea mai mare parte a Traciei, ceea ce a făcut ca Imperiul Otoman să devină cel mai important vecin al celui de-
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
statutul de vasal al sultanului Murat I și și-a trimis sora să trăiască în haremul imperial de la Edirne. Aceste aranjamente nu i-a împiedicat însă pe turci să continue raidurile pe posesiunile lui Șișman. Bazileul Ioan al V-lea Paleologul s-a recunoscut vasal al otomanilor la scurtă vreme după victoria turcilor de la Cernomen, deschizând astfel calea intervenției directe a sultanilor în afacerile interne bizantine. Bulgarii și sârbii s-au bucurat de un scurt respiro de-a lungul deceniilor al
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
orașul se afla sub autoritatea Imperiului Bizantin, dar legăturile cu acesta erau aproape imposibile datorită depărtării față de mare și faptului că era practic înconjurat de posesiunile otomane. Aceeași izolare favorizase însă și independența sa. În 1378, Manuel al II-lea Paleologul a promis că va preda turcilor orașul Philadelphia în sprijinul acordat de sultan în unul dintre numeroasele războaie civile care bântuiau Imperiul Bizantin. În ciuda promisiunii imperiale, cetățenii Philadelphiei au refuzat să accepte stăpânirea otomană. În 1390, sultanul Baiazid I a
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]