134 matches
-
ziare, discursuri, literatura și cinematograful bine strunite - a relatărilor și mărturiilor unor foști comuniști*, disidenți*, transfugi constrânși să aleagă calea exilului și a unor date provenind de la poliție ori de la surse neoficiale de informații. Analiștii comunismului au procedat deci asemenea paleontologilor care reconstituie imaginea unui dinozaur plecând de la câteva elemente ale scheletului. Astăzi, ei au la dispoziție și o mare cantitate de „carne umană” considerată de Marc Bloch drept vânatul de soi al istoricului. Punând la dispoziția cercetătorilor milioane de pagini
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apuca crengile cu picioarele, ca maimuțele, puteau merge în două picioare, dar și în patru labe, și, mai presus de orice, puteau râde, apanajul lui Homo Sapiens. Eroul cărții, după ce poartă discuții ample cu ceilalți membri ai expediției, antropologi și paleontologi, se convinge că troglodiții sunt arhetipuri de ființe umane, pe care el le numește tropi. Neputând să decidă dacă tropii sunt deja ființe umane sau sunt încă maimuțe, se angajează în următoarea aventură: însămânțează cu spermatozoizii lui o troglodită care
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
să plece în voiajul Beagle, îl propune pe Darwin în locul său, iar acesta, pe tot timpul voiajului, îl ține la curent cu tot ce observă. Toate descoperirile lui Darwin poartă amprenta marcantă a lui Henslow. 60 Sir Richard Owen (1804-1892), paleontolog și biolog englez, expert în fosile, autorul termenului Dinosauria, adică "înfricoșătoarele reptile mari". A fost de acord cu ideile lui Darwin despre evoluție, dar respingea reducția la selecția naturală, considerând selecția mult mai complicată. Marea sa apreciere pentru Darwin l-
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
mare de titluri de lucrări, reținem doar câteva și anume: În curmezișul țării (1933), Colțuri din țară (1934), Țara noastră - natura, oamenii, locuri (1937), Tinere, cunoașteți țara; Fauna României (1933), Prin munții noștri (1941), etc. - Grigore Cobalcescu (1831-1892), geolog și paleontolog, profesor universitar și academician, a realizat cercetări În Carpații Românești, ocazie cu care fundamentează și predă la Universitatea din Iași cursul ,,Geografia Daciei moderne” În care vorbește și despre Carpații Meridionali În contextul În care s-a preocupat de Împărțirea
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
seamă În probleme controversate ale lingvisticii și istoriei românești, el nu a rezistat tentației de a merge mult mai departe, cu mult dincolo de granița pe care profesionistul nu Îndrăznește să o treacă. Îi plăcea să se compare cu Cuvier, celebrul paleontolog care și-a uimit contemporanii reconstituind dintr-un singur dinte corpul Întreg al unei reptile preistorice. Tot așa și Hasdeu. Cu logica impecabilă, dar nu mai puțin fantezistă, a unui Edgar Allan Poe al lingvisticii și istoriei, el străbate fără
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
naturalist și preistorician belgian, Ph.-Ch. Schmerling (1791-1836) a identificat, în grota Spy, primul craniu de Neandertalian, cu un sfert de secol înaintea descoperirii celebrei grote de la Neanderthal, pe care l-a atribuit corect, fiind considerat părintele arheologiei preistorice belgiene. Paleontologul francez Eduard Lartet (1801-1871) a propus, în 1861, clasificarea Preistoriei în funcție de evoluția mamiferelor, fiind și autorul descoperirii unor stațiuni celebre: Aurignac, 1860, La Madeleine, 1863, Le Moustier, 1864, eponime ale culturilor arheologice paleolitice. Geologul francez Gabriel de Mortillet (1821-1898) este
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
a participat și la cercetările din Ucraina, la Molodova și Korolevo. Pe șantierele sale au făcut ucenicie alți arheologi, deveniți specialiști recunoscuți în Preistoria spațiului dintre Prut și Nistru: O. Levițki, I. Manzura, S. Covalenko, V. Haheu, V. Burlacu, ori paleontologii Th. Obadă, A. Prepeliță, V. Pascaru. I-a primit cu aceeași dragoste și le-a împărtășit din știința sa, pe arheologii români C. Beldiman, Em. Alexandrescu, ori pe unii membri ai Școlii de arheologia paleoliticului de la Târgoviște. Tuturor le-a
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by V. Chirica, G. Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_644]
-
la Paris. A fost profesor de chimie minerală la Universitatea din Iași din anul 1878. Avea să fie ales membru al Academiei Române în 1889. Va fi ministru al Cultelor și Instrucțiuni publice în repetate rânduri. Grigore Ștefănescu (1838-1911), geolog și paleontolog, licențiat în științe naturale la Universitatea din Paris. A fost, încă din 1863, profesor de geologie și mineralogie la Universitatea din București. În 1876 a fost ales membru al Academiei Române. Din punct de vedere politic s-a plasat de partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
dar poate puțin subțiată de sărăcia gamelor proprii, de imaginarul său poetic, dar și de rezonanțele ontologice. Să închini imnuri elastomerilor, să sărbătorești cleiul, buretele sau cauciucul, să lauzi aliajul dinamic de fluență și stabilitate, nu e în obiceiurile noastre. Paleontologul, care lucrează la obîrșii, înțelege omul începînd de la picioare (hominizarea începuse cu poziția verticală, care va da libertate mîinii și a feței). Mediologul, care vine mai tîrziu (3000 ani î.Hr.), îl vede prin mîna și prin instrumentele pe care le-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și apariția de noi arii în creierul uman. Modificările anatomice ale creierului uman sunt transmisibile generațiilor următoare prin molecula de ADN. Modificarea creierului hominid a fost dovedită de descoperirea (la Toumai) lângă Chad (în anul 2001), de către un grup de paleontologi francezi, a fosilei unui hominid apreciat a fi trăit în urmă cu 6 milioane de ani, asemănător celui descoperit în Kenya în anul 2000. Craniul din Toumai (imaginea de sus) și craniul omului modern (imaginea de jos) Științele reprezintă traducerea
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
se „afundă” În acele straturi, „nămoluri” ale unui trecut... care nu a existat niciodată! Și pe care naratorul, fascinat, Îl inventă, scoțându-l la suprafață. De fapt, „munca” sa se apropie mai degrabă de aceea a unui arheolog, a unui paleontolog, care „inventă” o eră, figuri și moravuri, fără să știe dacă toate acestea au existat vreodată, bazându-se Însă pe minime sau maxime probabilități. Naratorul lui Proust nu e atât, după opinia mea, „interesat” de a reconstitui unele figuri sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Providență și în miracole. Originea și creația: în căutarea unui model cosmologic Dumnezeu nu este evoluție, cum susținea în mod ambigu Teilhard de Chardin, ci Dumnezeu este în evoluție. Am o mare simpatie față de acest iezuit care, în calitate de teolog și paleontolog, a fost primul ce a unit creativ teologia cu științele naturale pentru a reflecta asupra problematicii lor comune. Înaltele ierarhii ale Bisericii nu i-au fost foarte recunoscătoare: prin intervenția Romei pierduse catedra de la Institutul Catolic de la Paris, înainte ca
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
arată multă tragere de inimă și dorința naivă de a înfrumuseța”. A vizitat școlile, biserica episcopală, care era „îngrozitor de văpsită în cenușiu”. Marele istoric a studiat inscripțiile de pe pietrele funerare din curtea Episcopiei și documentele din biserica Episcopiei. Geologul și paleontologul Ion Simionescu, vizitând orașul Huși în 1925, îl descria în cuvinte emoționante, în scurta călătorie de la Crasna la Huși, apoi a redat pitorescul acestei așezări. Trenul cu care călătorea geologul ieșean șerpuia printr-o vale largă, cu sate destul de dese
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Ea a depășit chiar și revoluția astronomică... [a lui Copernic în ceea ce privește semnificația implicațiilor ei pentru înțelegerea naturii universului, a rolului și locului nostru în el.]“ Puțin mai târziu, când lumea științifică aniversa o sută de ani de la apariția Originii speciilor, paleontologul George G. Simpson susținea că toate răspunsurile la întrebarea „Ce este omul?“ care au fost formulate înainte de apariția acestei cărți nu au nici o valoare și ar fi bine dacă le-am ignora! Chiar dacă asemenea aprecieri nu vor fi resimțite drept
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a îngâmfării, credea Darwin, să ne închipuim că am putea stabili toate împrejurările de care a depins apariția și supraviețuirea fiecărei specii. Darwin a fost, în același timp, conștient că invocarea caracterului lacunar al mărturiilor pe care le oferă cercetările paleontologilor nu-i va convinge pe toți cei care ezitau să-i accepte teoria. Mai mult, el a subliniat că rezistența va fi mai puternică în cercurile geologilor și ale paleontologilor. După cum vom vedea, într-un anumit sens, această observație a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
invocarea caracterului lacunar al mărturiilor pe care le oferă cercetările paleontologilor nu-i va convinge pe toți cei care ezitau să-i accepte teoria. Mai mult, el a subliniat că rezistența va fi mai puternică în cercurile geologilor și ale paleontologilor. După cum vom vedea, într-un anumit sens, această observație a fost confirmată. Chiar dacă rezistența nu a mers până la respingerea teoriei formulate în Originea speciilor. 6. Prime semne de întrebare În încheierea Introducerii scrise pentru prima ediție a Originii speciilor, autorul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Darwin a rămas practic fără concurență. Una din realizările cele mai remarcabile ale teoriei sintetice a evoluției a fost unificarea principiilor de explicare a microevoluției, domeniu de cercetare al geneticienilor, și a macroevoluției, de care se interesau, în primul rând, paleontologii. Poziția cea mai radicală în această privință a fost formulată deja de Theodosius Dobzhansky în lucrarea lui despre genetică și originea speciilor din 1937. El susținea că trebuie să punem „un semn de egalitate“ între mecanismele macroevoluției, pe care le
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
datelor paleontologiei: gradualismul darwinian. Evoluția speciilor are loc printr-o succesiune continuă de mici variații în numeroase direcții, prin promovarea de către selecție a variațiilor adaptative. În lucrări ca Major Factors of Evolution (1949), el apăra această viziune gradualistă, polemizând cu paleontologi care afirmau că macroevoluții de amploare deosebită, care reprezintă schimbări ale planului de organizare a ființelor vii, pot avea loc în mod brusc și nu posedă neapărat valoare adaptativă. Așa cum am arătat mai sus, nu încape îndoială că pentru Darwin
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cauze - despre unele a scris deja Darwin -, multe forme intermediare nu s-au păstrat. Potrivit punctului de vedere cunoscut sub numele de „gradualism filogenetic“, procesul s-a desfășurat prin gradații infime, iar lipsa verigilor intermediare este atribuită „imperfecțiunii documentelor fosile“. Paleontologii care adoptaseră teoria lui Darwin au crezut mult timp că, pe măsură ce se acumulează material prin cercetarea zăcămintelor fosile, vor fi descoperite noi și noi forme intermediare. O așteptare care a fost însă în mică măsură confirmată. Pe acest fundal, Niles
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
rapide și episodice de speciație.“ În această interpretare, pe care autorii au numit-o a „echilibrelor punctuate“, discontinuitățile din rămășițele fosile reflectă modul în care a avut loc efectiv evoluția vieții pe pământ. Ele nu sunt, cum credeau mai înainte paleontologii darwiniști, consecințe ale distrugerii verigilor intermediare. Lungi perioade de stază (stasis) sunt „punctate“ de perioade scurte de prefaceri, care sunt rapide la scară geologică. Unii cercetători ai evoluției speciilor au contestat că noua interpretare ar reprezenta o îndepărtare de darwinismul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nu numai necesară, dar și suficientă pentru a explica istoria vieții pe pământ. Era contestată în acest fel orice distincție dintre mecanismele microși macroevoluției, ceea ce conducea la punctul de vedere al gradualismului filogenetic. Gould prezintă multe informații care arată că paleontologii profesioniști au constatat, și în epoca lui Darwin, și mai târziu, apariția bruscă a multor specii fosile urmată de permanența lor pe termen lung. Mulți dintre ei au explicat discrepanța dintre aceste observații și gradualismul filogenetic darwinian prin „imperfecțiunea documentelor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
vadă Darwin. Prin punerea speciilor pe același plan cu indivizii, ca entități supuse și ele acțiunii selecției naturale, teoria echilibrelor punctuate sprijină cercetarea macroevoluției, ca un domeniu separat al științei biologice. Pe de altă parte, dacă, așa cum o indică cercetările paleontologilor, multe specii au o stabilitate deosebită, iar noi specii iau naștere în perioade relativ scurte de timp, va trebui să acceptăm că există anumite constrângeri care se opun schimbărilor morfologice, constrângeri care vor putea fi înfrânte doar în împrejurări excepționale
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
evoluționismului înfățișează în mod sugestiv deosebirea dintre abordarea sa și cea din Originea speciilor cu referire la un schimb de păreri care a avut loc, după apariția primei ediții a cărții lui Darwin, între acesta și un contemporan al său, paleontologul scoțian Hugh Falconer. În 1862, Falconer îi transmisese lui Darwin un text pe care intenționa să-l publice. Acest text conținea următoarea observație: „Darwin, mai presus de toți contemporanii săi, a dat un impuls cercetării filozofice a ramurii celei mai
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ale ambianței. El afirma în Originea speciilor că extincția speciilor dintr-un anumit grup este în general mai înceată decât procesul apariției unor specii noi. Nu este, de asemenea, de mirare că sub influența operei lui Darwin mulți geologi și paleontologi au atribuit extincțiile în masă mai degrabă unor schimbări provocate de factori care acționează pe pământ decât unor cauze extraterestre, deoarece ultimele acționează mai repede și au efecte considerabil mai mari. Gould denunța influența inhibitoare pe care a exercitat-o
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
colaborare în 1989, despre extincția în masă a dinozaurilor ca urmare a efectelor pe care le-a avut asupra atmosferei ciocnirea Pământului cu un asteroid acum aproximativ 65 de milioane de ani, să fie respinsă la început de aproape toți paleontologii. Este semnificativ că încă în 1985, într-un articol publicat în New York Times, formularea inițială a acestei ipoteze era privită cu multă neîncredere pe temeiul că evenimente terestre, cum ar fi activitatea vulcanilor, schimbări în climă sau schimbări ale nivelului
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]