481 matches
-
ironic citat („Yahoo. «Veniți privighetoarea cîntă/ și liliacul e-nflorit». Poetul/ în mantă- albastră peste vremi Ascetul/ Atletul în poem visa o nuntă/ a cerului egal cu sine”, scrie Horia Zilieru în Yahoo) și, ascunzîndu- se în jocul manuscrisului cu palimpsestul, poezia și poetul însuși, , cum își spune: „Retoric sînii magdaleni haremul/ îl pilotau. Încă mai simți pe limbă/ înmuguritul limb. Urechea schimbă/ limbaj de clopot. Lotofag bo(h)emul/ căzut în contemplația gotlimbă/ și-a tatuat elementar horemul:/ Urmuz din
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
și-a tatuat elementar horemul:/ Urmuz din Galaad. O noapte temu-l/ de domra-bas și tîrnosita drimbă/ și inorog. Mînia eldoradă/ își cerne aur lepădata soma./ Nu-i mai dansezi? Florida glaucoma/ prin mit consacră o irodiadă/ mergînd pe manuscripte palimpseste./ Amarnic drog te mistuie, poveste” (Lentando - variantă). Poezia din Manuscrisul de la Înviere e a unui suprarealist rătăcind în vremuri și locuri biblice, alături de magi - „Plecase după «Steaua-sus-răsare»./ Doar peste deal (în vis) Ierusalemul/ da semn. Avea prescura și poemul/ (dictat
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
pentru noi toți, soarta revistelor de cultură: poetul face o binevenită paralelă între situația de acum și cea din anul 1992, alt vârf al crizei acestor atât de periclitate instituții de cultură care sunt revistele de tradiție ale țării. Oameni palimpsest Am urmărit, la TVR, dialogul purtat de Eugenia Vodă, în emisiunea Profesioniștii, cu colegul nostru de redacție Sorin Lavric. Ne-a făcut plăcere să descoperim că, dincolo de știutul comun, dincolo de înfățișarea sa de zi cu zi, egală cu decența, discreția
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2608_a_3933]
-
echilibrul, colegul nostru de redacție are atâtea și atâtea straturi de profunzime, nu totdeauna bănuite. Discuția a fost plină de miez și, cum spuneam, a avut darul să pună în lumină dimensiuni noi ale acestui eseist care, ca orice om palimpsest, are totdeauna ceva surprinzător și revelator de arătat. Criticii literari au de lucru Am primit, în ultima vreme, mai multe cărți valoroase pe care ținem să le semnalăm și aici. Unele dintre ele au avut deja meritata receptare în paginile
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2608_a_3933]
-
prin analiza grafologică a scrisului acestuia. De unde rezultă, pe lângă evidența că Maiorescu nu este un Tolstoi, terorizat de spectrul lecturilor frauduloase ale consoartei - sau, poate, că nici Clara, Mite ori Ana nu sunt Sofia Nikolaevna -, și un ciudat aspect de palimpsest al textului. Care, în intențiile criticului, a jucat un rol literar mai important decât cel îndeobște recunoscut, venind în imediata proximitate a discursurilor sale. Căci doar pe acestea din urmă (iar nu Criticele) le-a lucrat mai insistent. În fine
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
bibliotecă, p. 60). Marian Barbu posedă perspectiva a două lumi și culturi, așezate în prelungire, complementar sau în contrast. În Oglinzile din Chicago se văd realități sociale, politice, culturale, psihice ale lumii dintre cele două oceane și, ca într-un palimpsest, ale lumii europene, dar și ale celei preamericane. Contraste peste contraste, citiri și descifrări peste descifrări, însă după cum "decide", în desfășurarea analitică, elementul generator al poemului, acea "celulă stem". Spre evidențiere, câteva "celule": personaje cu istorii în contraste semnificative pentru
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
și sinteză, pe care scriitorul le manifestă în această carte în care aduce subiecte și personaje exemplare: „Poezia lui Gavril Rotică”, „Erezia ca formă a disperării”, „Pururi tineri: Eminescu și Cioran”, „Povestitorul are un nume: George Ungureanu”, „Probleme în lectura palimpsestului mioritic”, „Nicolae Labiș - necesarele întrebări” etc. Ei bine, toate acestea și multe altele ca ele, „adunate într-o carte, scot în evidență, în primul rând, statura impresionantă a cărturarului câmpulungean George Bodea, cu toate frământările lui nepământești, cu intuiția limitelor
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
reproșa absența atmosferei (pe care o găsea însă la Șerban Foarță!); și se plângea că sunt "prea multe coduri de spart". Pe un ton mai grav, dar și mai în afara subiectului se exprima Radu Vancu, pentru care "circuitul metaforei în palimpsest e mai important decât circuitul apei în natură. Literaritatea e mai importantă decât umanitatea". Or, ceea ce dă dramatismul acestui volum e tocmai tentativa poetului de a se elibera de Text, de literaritate, de palimpsestul prea încărcat. De cultura absorbită care
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
Vancu, pentru care "circuitul metaforei în palimpsest e mai important decât circuitul apei în natură. Literaritatea e mai importantă decât umanitatea". Or, ceea ce dă dramatismul acestui volum e tocmai tentativa poetului de a se elibera de Text, de literaritate, de palimpsestul prea încărcat. De cultura absorbită care l-a intoxicat, transformându-l într-un om de hârtie; sau, în mediul electronic, într-un profil pixelat. Scrisorile către Emil Brumaru, ce dau o unitate de perspectivă volumului polimorf, sunt tensionate de această
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
tărășenie/ într-o teribilă încurcătură/ pedeapsă pentru inima mea trufașă și imatură// (...) hipnotizați de această momâie/ când imponderabilă când lălâie/ de această brezaie/ cu glas de heruv și de gaie" (Leastaviță). Sau, ca să mai descoperim un strat de rânduri din palimpsest, pe Eminescu și Arghezi, topiți dimpreună în paradisul domestic: "unde să te duc cu mine/ la ce rai să te ridic/ raiul meu e-ngust și mic/ fără arbori și albine// e un rai de uite-l nu-i/ când
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
romanul prin care și pentru care Matei Vișniec fuge de o asemenea eventualitate și se stabilește, mult mai igienic pentru mintea lui, în orășelul natal, Rădăuți. Pe de altă parte, titlul - și nu numai titlul - se revendică dintr-un nostim palimpsest local. Firma uzată a unei cârciumi purta, șters numai pe jumătate, fostul nume al acesteia, grafiat exact ca pe coperta cărții lui Vișniec. Dintr-o formulă specifică jocurilor de cărți, intrată în vocabularul marilor trișori (o cunoaștem, în toată splendoarea
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
Acum, la douăzeci și șase de ani, vedetă la Hollywood. Inteligentă, plină de personalitate și de talent. Dar foarte snoabă, foarte orgolioasă, caracter rău. Vagă logodnică a miliardarului Howard Hugues. Locuiește la Beverly Hills cu o prietenă, Laura Harding". Editura Palimpsest ar putea obține cu greu o notă de trecere pentru felul în care a editat această carte. Ea pare tipărită după o versiune la prima mână, fără ca textul final să fi zăbovit vreo clipă sub ochii unui corector. Altfel nu
Visurile de celuloid by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7995_a_9320]
-
Mă ascult cu nemulțumire." Sigur, nu e nimeni îndreptățit să-l condamne pentru spaimele pe care, probabil, le-a avut, pentru cedările în fața tensiunilor și presiunilor vremii, dar nici falsificările nu sînt o soluție, iar omisiunile, nici atît. "Lectura în palimpsest" a textelor călinesciene este uneori abuzivă, grila devenind în multe cazuri inoperantă. Libertatea canarului, un eseu din 1934, este văzut, de pildă, ca o premoniție a destinului său de "vultur în colivie", dar iată cum se încheie textul: "Canarul meu
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
la Torino de la Țarigrad (înfricoșând pe Sfinții Părinți când au văzut că izvodul arăta o persoană cu patru mâini, două capete, patru picioare) și este chiar Sfântul Graal. Dar Milorad Paviș nu se dezminte, formula se dovedește una rafinată, de palimpsest. Există mai întâi povestea ce se desfășoară în prezent, în Belgradul secolului 21și în satul Babe: un scriitor își găsește perechea și amândoi încearcă să afle taina celuilalt trup al lui Iisus, familiarizați cu ritul care cere apă fermecată de la
Palimpsest inițiatic by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7050_a_8375]
-
își schimbă culoarea, ea îi cere mantra oferită de Teodor. Liza Swift este arheolog, ajunge în China ca să descifreze mesajul armatei de teracotă, împărtășește cu soțul ei explorarea literei Shin, mărturiile din Evanghelii, rostul hranei, semnele onirice. Romanul este un palimpsest al mitologiei culturale, al riturilor și vârstelor literaturii. Descrierea magazinului parizian Cartier lasă loc unei relatări a carnavalului de la Veneția, cu spectacolul comediei dell'arte, dedesubtul căruia se află alt spectacol baroc al "iluminațiilor", prin inserția unor fragmente dintr-o
Palimpsest inițiatic by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7050_a_8375]
-
ca muzeu, cu o mare bogăție de obiecte populare specifice, de care era foarte mândru, și a donat-o Muzeului Etnografic al Bucovinei). Soția lui George Muntean, distinsa poetă Adela Popescu, i-a închinat recent un amplu volum omagial (Editura Palimpsest), care poate fi considerat și album prin mulțimea fotografiilor și excelenta calitate a condiției grafice, adunând evocările a peste o sută de persoane și nu o dată personalități din lumea culturii, a cercetării și a scrisului. Cartea se deschide cu un
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
muzicală, întrucât, fără să atenteze la integritatea ei, îi asigură o receptare globală. Cartea, însă, transpusă în formate digitale și plimbată prin internet își pierde identitatea și integralitatea. Nu mai are început și sfârșit, e efemeră, parte a unui uriaș palimpsest al haosului. Toată lumea, agramați, furioși, genii, însingurați scriu, șterg, copiază, caută pe internet. Un Platon, de-ar apărea, ar fi greu depistabil. Internetul este prin definiție opus ordonării și ierarhizării. Valoarea textului înscris pe internet este dată doar de interesul
Cartea și computerul by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6968_a_8293]
-
cu lupa. O ceremonie a lecturii care iese în întâmpinarea unei alte ceremonii, a scrisului. Poate părea o impietate - sau un semn de inadecvare intelectuală - ceea ce spun, dar nu cu mult diferit am resimțit primul contact cu densul volum de Palimpseste publicat la Cartea Românească, în ediție secundă, de Cornel Mihai Ionescu. Senzația de rescriere și de definitivare narativă e, în viziunea nea, mai pregnantă decât aceea firească unui demers de critică literară. Iar zborul jos presupus de orice asemenea palimpsest
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
Palimpseste publicat la Cartea Românească, în ediție secundă, de Cornel Mihai Ionescu. Senzația de rescriere și de definitivare narativă e, în viziunea nea, mai pregnantă decât aceea firească unui demers de critică literară. Iar zborul jos presupus de orice asemenea palimpsest, levitația discretă a pasajului care înlocuiește un alt pasaj pare mai curând o nivelare după contur fix și un gest de precizie topografică. Cum anume? Ei bine, dacă începem lectura după un algoritm heraldic, din centrul opului, adică de la capitolele
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
violența ideii. Disimularea e într-atât de rulată de la o pagină la alta, atât de insistent exercitată, încât devine viciu. Jocul permanent al ascunderii sensului, practicat cu enorme delicii de autorii barochizanți și frizat adesea de soitarul Mateiu, ajunge, în Palimpseste, patimă. Nu mi-e foarte clar de ce, spre exemplu, corelarea dintre deviza aristocratului britanic și vorbele finale ale regelui Carol I Stuart trebuia paralizată în planul static al simplei glose. Preferam, recunosc, includerea ei într-un scenariu analitic complex, într-
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
tratat. Iar, din perspectiva unei asemenea gândiri nu doar psihanalitice, dar structurale, arhetipale și anistorice, înseși operațiile logice au un parfum de cotă joasă. Totuși, să încercăm, în linia sănătoasă a bunului-simț, o decongestionare a formulărilor care-l aureolează, în Palimpseste, pe Aubrey de Vere. E vorba despre subcapitolul intitulat Nume și chipuri. Cu un solid inventar de informații filozofice și cu un la fel de solid exercițiu al nuanțării, Cornel Mihai Ionescu izolează - pe urmele autorului Crailor... - două posibilități de rafinare a
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
o plasa chiar în finalul paragrafului. Anume că, dacă stăm să le comparăm raportat la ordinea platonică, caracterul accidental revine tocmai enormei distilerii pe care-o reprezintă stirpea nobiliară văzută în timp. Accidental și - adaugă malițios și perfect caragialesc autorul Palimpsestelor - bastard. În acest moment, întreaga exegeză a relațiilor subtile dintre tată și fiu și întregul conținut istoric al genealogiei inventate de Mateiu se reactivează cu succes. Și se justifică în cadrele unei tradiții exemplare. E, cred eu, punctul forte al
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
Caragiale, am străbătut atent interpretările misteriosului Remember. Suficient de bine încât să-mi fi consolidat o viziune greu de modificat. Mărturisesc că, departe de a mă fi convins, o parte din tiparele de abordare pe care le-am întâlnit în Palimpseste m-au fascinat de la distanță. Nu cred în supralicitările ermetice ale acestei nuvele, nici în șansele reale ale grilei - pure - structuraliste. Iar aceasta pentru că ambele paradigme, coborâte fie și cu un semiton, pot aluneca extrem de ușor în panta exhibițiilor didactice
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
să zicem, în cazul eseurilor lui Alexandru Paleologu. Reluând, în cronica mea, un titlu al lui Antoine Compagnon - cum de altfel Cornel Mihai Ionescu reia unul aparținându-i lui Gérard Genette - mă văd nevoit să admit și concluzia criticului francez. Palimpseste e o carte de care, după ce ai parcurs-o cu acribie, te poți îndoi. Dar numai cu un respect inalterabil.
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
repudiat în poezia ultimilor ani nu e, așa cum se induce adesea, o eventuală carență de autenticitate, ci mai degrabă accesul tot mai dificil la ficțiunea din spatele rândurilor. Așadar, nu atât excesul teoretic și narcisiac ne incomodează, nu impresia continuă de palimpsest ne face sceptici, cât senzația fără cale de întoarcere că scrisul poate deveni atât de autonom încât să nu mai poată fi, în ultimă instanță, repovestit. Sincer și sociologic vorbind, putem admite, prin analogie, că trăim într-o lume așa-
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]