351 matches
-
a fierului, larg răspândite pe teritoriul României, a căror amplasare se bazează mai ales pe apărarea naturală oferită de teren, de obicei un platou înalt sau promontoriu cu pante abrupte, la care se adăugau elemente artificiale de tip val cu palisadă și șanț. În porțiuni mai puțin abrupte, de regulă, șanțul era mai adânc și valul mai înalt. Cercetările arheologice efectuate în campania din anii 1991-1994 la Cetățuia - Pocreaca au stabilit că fortificația hallstattiană de la Pocreaca, punctul Cetățuia, prin caracteristicle sale
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
de vest ale dealului Burduganul în punctul Ciobănești, vizavi de latura de E - NE a Cetățuii. Locuitorii acestor două așezări deschise au utilizat inițial locul de pe Cetățuia, întărit în mod natural și ulterior artificial cu șanțuri de apărare, valuri și palisade, pe latura de S - SV, iar în a doua etapă au procedat la fortificarea completă a platoului.” Anișoara Trincă Buruiană, "Pocreaca - File de monografie", Ed. Junimea Iași 2003
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
se prezintă astăzi sub forma ruinelor unei mari cetăți care a fost întărită cu trei valuri succesive de pământ, palisade din lemn și șanțuri, aflate în hotarul localității Cornești, comuna Orțișoara, județul Timiș. Urmele fortificației se află la 18 km nord de Timișoara, la est de șoseaua Timișoara - Arad, având centrul la cca. 2,5 kilometri la nord de vatra
Fortificația cu valuri de pământ de la Cornești (Jadani) () [Corola-website/Science/306866_a_308195]
-
Constantin Daicoviciu în lucrarea "Ulpia Traiana", cât și Liviu Mărghitan în "Civilizația geto-dacilor" prezintă teoria profesorului Ioan I. Russu (în "Limba traco-dacilor", cap. 5) care spune că numele este compus din două elemente de bază: "zermi" (stâncă, înălțime) și "zeget" (palisadă, cetate), din indoeuropeanul "*gegh-" „creangă, stîlp (pt. palisadă)”, terminându-se cu un determinativ și având înțelesul de „Cetatea de pe stâncă”, „Cetatea înaltă”, „Cetate de palisade (construită) pe înălțime (sau stâncă)”. Deoarece Sarmizegetusa inițial nu era o fortificație militară, ci o
Sarmizegetusa Regia () [Corola-website/Science/299029_a_300358]
-
Liviu Mărghitan în "Civilizația geto-dacilor" prezintă teoria profesorului Ioan I. Russu (în "Limba traco-dacilor", cap. 5) care spune că numele este compus din două elemente de bază: "zermi" (stâncă, înălțime) și "zeget" (palisadă, cetate), din indoeuropeanul "*gegh-" „creangă, stîlp (pt. palisadă)”, terminându-se cu un determinativ și având înțelesul de „Cetatea de pe stâncă”, „Cetatea înaltă”, „Cetate de palisade (construită) pe înălțime (sau stâncă)”. Deoarece Sarmizegetusa inițial nu era o fortificație militară, ci o așezare religioasă și civilă, etimologia trebuie luată în
Sarmizegetusa Regia () [Corola-website/Science/299029_a_300358]
-
spune că numele este compus din două elemente de bază: "zermi" (stâncă, înălțime) și "zeget" (palisadă, cetate), din indoeuropeanul "*gegh-" „creangă, stîlp (pt. palisadă)”, terminându-se cu un determinativ și având înțelesul de „Cetatea de pe stâncă”, „Cetatea înaltă”, „Cetate de palisade (construită) pe înălțime (sau stâncă)”. Deoarece Sarmizegetusa inițial nu era o fortificație militară, ci o așezare religioasă și civilă, etimologia trebuie luată în considerare cu anumite rezerve. Se poate ca numele să fi arătat chiar sacralitatea acelui loc, sau faptul
Sarmizegetusa Regia () [Corola-website/Science/299029_a_300358]
-
bisericii. Azi, castelul din Culan este într-o excelentă stare. El a fost restaurant în mod remarcabil în perioada 1950-1970 de catre fostul lui proprietar, Jean Ferragut, care a organizat aici frumoase expoziții (Picasso, Bernard Buffet, tapiserii, etc.). Fortăreața posedă încă palisade de lemn (vezi fotografia, este partea între acoperiș și zidăria turnurilor) care permitea să se arunce pietre și ulei fierbinte peste asaltatori. Castelul este deschis pentru vizitare. El posedă frumoase cămine monumentale din sec. XV. In jurul castelului au fost
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
ruși au avansat spre Siberia, unde și-au construit case țărănești, ieftine și ușoare, din buștenii ciopliți rudimentar. Metodele similare de construcție au fost folosite și de coloniștii din Vestul Americii. În sudul Africii, zulușii trăiau în gospodării împrejmuite cu palisade, concentrate în jurul unui țarc pentru vite (kraal). Colibele erau construite din lemn și acoperite cu împletituri din ierburi și paie. Stilul arhitectonic al unei clădiri poate depinde de mai mulți factori: Principala caracteristică a arhitecturii secolului XIX din Occident a
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
(sau Atanaric) a fost un zid de apărare, aflat între localitățile Ploscuțeni pe Siret și Stoicani pe Prut, pe o distanță de 90 de km, separând Câmpia Română de Podișul Moldovei. Cercetările arheologice au determinat existența unei palisade de lemn, care a sfârșit printr-un incendiu și a unor capcane, în fața șanțului, concretizate prin gropi adânci și dese. Nu a fost atestată până în prezent existența între aceste gropi-capcane a unor "murex". Valul este clasat ca monument istoric pe
Valul lui Athanaric () [Corola-website/Science/329604_a_330933]
-
a referit, probabil, la o parte inferioară a zidurilor din exteriorul castelului. Ploaia a întrerupt asediul, dar la data de 21 martie, a fost capturat un fort exterior triunghiular, situat la sud de Crac des Chevaliers, eventual, apărat de o palisadă din lemn. Pe 29 martie, turnul din colțul de sud-vest a fost subminat și s-a prăbușit. Armata lui Baibars au atacat prin breșa din zid, unde au întâlnit țăranii care s-au refugiat în castel. Deși curtea exterioară a
Căderea Crac des Chevaliers () [Corola-website/Science/329731_a_331060]
-
(pronunție AFI, ), (într-o traducere aproximativă, "Câmpiile palisade"), cunoscute în mod comun ca Staked Plains, este o regiune semiaridă din regiunea Statelor Unite ale Americii, care cuprinde anumite părți ale estului statului și părți semnificative ale vestului statului , incluzând părți ale regiunii South Plains și părți ale nordului statului Texas, cunoscuta
Llano Estacado () [Corola-website/Science/321659_a_322988]
-
teutonii își construiseră aici două mănăstiri: cea a Sf. Laurențiu și cea a Sf. Caterina. Acestea au fost din păcate distruse de tătari în 1241. După 1383, locul noii așezări a fost fortificat doar cu șanțuri, valuri de pământ și palisade. La sfârșitul secolului al XIV incinta se reface în piatră. Treptat însă, a început construcția zidurilor și bastioanelor, care au dus faima Brașovului până departe ca fiind „cetatea celor șapte bastioane”. În total, zidurile aveau 3000 m lungime, fiind de
Fortificațiile Brașovului () [Corola-website/Science/303717_a_305046]
-
fiind suficient de mare pentru a include câteva locuințe (poate nu 150, dat fiind că sunt cunoscute exagerările călătorului turc) și reședința dizdarului. Pe de altă parte, este plauzibil ca o parte din așezare (centrul) să fi fost fortificat cu palisadă (de aici denumirea de ,palancă’’ pe care o utilizează Celebi), astfel încât numărul de case poate fi apropiat de realitate. Importanța așezării se menține și după recucerirea de către creștini, austriecii transformând-o în centru grăniceresc și sediu de district, cu 9
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
Având în vedere superioritatea numerică a invadatorilor, Radu Șerban a adoptat o tactică defensivă. Bătălia hotărâtoare s-a dat la Teișani, pe valea râului Teleajen, pe 23 și 24 septembrie 1602. Toate atacurile tătarilor împotriva taberei întărite cu șanțuri și palisade a românilor au eșuat; în final, după ce suferiseră mari pierderi, tătarii au fost nevoiți să se retragă spre Silistra, unde au trecut Dunărea, fiind așteptați ca ajutor pentru campania pe care turcii urmau să o desfășoare în Ungaria. În timpul bătăliei
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
militare. Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Sarcina principală a contingentelor secuiești a constat în consolidarea și apărarea fortificațiilor de graniță (în maghiară gyepű) (aproximativ „palisadă”) numite și "prisăci". În consecință, comunitățile secuiești au fost deplasate treptat, concomitent cu avansarea hotarelor statului maghiar spre estul și sud-estul Transilvaniei. Scaunele secuiești au fost unitățile de administrare judecătorească ale secuilor din Transilvania, menționate începând cu deceniul al treilea
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
traco-geții hiperboreeni susținînd că zeul Apollo ar fi fost împrumutat de grecii antici din lumea traco-getă. De remarcat și asemănarea lingvistică dintre dorianul Apelon și geticul (A)pelen(dava). S-au descoperit la Făcăi și în zona centrală, valuri și palisade, locuințe, cuptoare, vetre de cult și ruinele a două cetăți legate între ele prin valuri. Poziția lor, la cota 154,4 m, permitea supravegherea cîmpiei din jur pănă la distanțe foarte mari. Cetatea principală are dimensiunile: 850 m x 400
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
abia spre seară, cînd turcii pierduseră aproape un sfert din oaste, în timp ce românii pierduseră doar cîțiva oameni. Insensibil la dezastrul armatei sale, în timp ce avangarda sa pierea în mlaștini, Baiazid ordonă restului armatei să așeze tabăra și să o inconjoare cu palisade din pămînt și trunchiuri de copaci. După lăsarea întunericului, Baiazid trimite cavaleria spre dealurile de peste apa Jiului cu scopul de a-l ataca din spate pe Mircea. Iscoadele lui Mircea îi aduc vestea, Mircea trimite, la rîndul său, cavaleria care
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
îi aduc vestea, Mircea trimite, la rîndul său, cavaleria care reușește să-i atragă pe turci departe de locul luptei. În timpul nopții, românii atacă tabăra otomană, turcii se găsesc înconjurații de o armată mult mai mică și blocați de propriile palisade la fel cum în timpul zilei au fost blocați în mlaștini. Românii trag cu săgeți aprinse, turcii au câteva încercări nereușite de ieșire din mijlocul propriului lagăr și sînt cuprinși de panică. Spre dimineață, Baiazid reușește să facă o breșă și
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Malbork). Cavalerii teutoni au fost luați prin surprindere de această mișcăre. Ulrich von Jungingen și-a retras forțele din Schwetz (Świecie) și a hotărât să organizeze o linie de apărare pe râul Drewenz (Drwęca). Vadurile râului au fost întărite cu palisade, iar castelele din zonă au fost întărite. Consiliul de război polono-lituanian a hotărât să depășească prin flanc regiunea fortificată și să continue înaintarea spre Marienburg prin (Działdowo) și Gilgenburg (Dąbrówno). pe 13 iulie, aceste două castele au fost cucerite, iar
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Gellért au dispărut. În perioada evului mediu, pe vârful dealului a existat o capelă, loc de pelerinaj al locuitorilor Budei, care a fost distrusă după ocuparea orașului de către turcii otomani. Ulterior, turcii au construit pe platoul dealului o cetate de palisade, având un rol defensiv. La propunerea palatinului Ungariei, József, în locul cetății turcești de palisade a fost ridicat Observatorul Astronomic al Universității din Buda. Inaugurarea noului observator a avut loc în anul 1815 în prezența a trei suverani europeni: țarul Alexandru
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
loc de pelerinaj al locuitorilor Budei, care a fost distrusă după ocuparea orașului de către turcii otomani. Ulterior, turcii au construit pe platoul dealului o cetate de palisade, având un rol defensiv. La propunerea palatinului Ungariei, József, în locul cetății turcești de palisade a fost ridicat Observatorul Astronomic al Universității din Buda. Inaugurarea noului observator a avut loc în anul 1815 în prezența a trei suverani europeni: țarul Alexandru I al Rusiei, împăratul Francisc I al Austriei și regeleFrederic Wilhelm al III-lea
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
care acum se află străzile Kanoniczna, Grodzka și alte străzi învecinate, s-au găsit urmele unei așezări Vistulane numită Okół. Această așezare, a cărei începuturi pot fi datate cel puțin din secolul al IX-lea, a fost înconjurată de o palisadă enormă de stejar și, în locul unde se află acum străzile Straszewska și Sf. Gertrude. Aproape de Piața Centrală - în special lângă Biserica Sf. Wojciech și Biserica Sf. Maria și strada Bracka - o altă descoperire a fost făcută. Au fost descoperite relicve
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
Nicopole (1396), turcii trec Dunărea deseori, invadează Banatul, ajungând până în părțile Lugojului. În timpul marilor campanii antiotomane, Ioan Huniade, pe când era comite de Timiș (1440), a luat măsuri pentru organizarea sistemului de apărare a orașului, întărind cetatea cu șanțuri, metereze și palisade. În ianuarie 1601, Mihai Viteazul trece prin Banat cu suita să și poposește și la Lugoj, la Hanul Postei, în drumul său spre Viena. Banatul de Lugoj-Caransebeș a rezistat presiunilor turcești până în 1658 când Acațiu Barcsai, Principele Transilvaniei, a cerut
Lugoj () [Corola-website/Science/296972_a_298301]
-
loc favorabil, și a plecat în ajutorul orașului, la rugămințile comandanților acestuia. Comandantul armatei franceze, Jean Bureau, se temea de Talbot, un redutabil strateg și de aceea a poruncit soldaților săi (circa 10.000 oameni) să înconjoare tabăra cu o palisadă și un șanț de pământ, plasând circa 300 de tunuri pe parapeți (la acea dată Bureau era și Mare-maestru al artileriei regale). A fost o excelentă desfășurare defensivă, în condițiile în care Bureau menținea asediul Castillonului. Când Talbot s-a
Bătălia de la Castillon () [Corola-website/Science/316644_a_317973]
-
cu litere majuscule gotice, iar pe al doilea clopot stă scris cu minuscule gotice ""in honore sancti Nicolai benedictus sit huius campagne sanus in nomine patris filii et spiritus sancti amen!..."" În mijlocul așezării s-a construit o cetate fortificată cu palisade. E vorba de o cetate țărănească cu biserica în incintă, din secolul al XV-lea. Incinta are un traseu aproximativ circular și avea inițial trei turnuri. Turnul cel mare este turnul clopotniță fiind în același timp și turnul de intrare
Biserica fortificată din Bazna () [Corola-website/Science/326695_a_328024]