1,142 matches
-
nu se vadă, să nu apese ornamental ci să intre și să se confunde cu un cuvânt fără celebritate dar fără de care nu s-ar putea închega textul. Să se audă rima într-un amestec de sine armonios în modestia palorilor ei agonice. Din agonia rimei ascunse și nu din evidența ei de la capătul versului. Ar fi meșteșugul meu mai bogat semănând-o ca pe-o sămânță în pământul textului decât la perete, ca o gaură de șoarece fără șoarece, rima
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/9785_a_11110]
-
frontalitate foarte puțin mișcată, este disputat în egală măsură de lumină și de umbră. Jumătatea stîngă a portretului este învăluită de o umbră caldă, colorată în tonalități roșietice, iar partea dreaptă este supusă unui ecleraj al cărui efect este o paloare ușor translucidă. Asupra acestei simbioze dintre lumină și umbră, asupra permanenței și a inseparabilității lor în pictura lui Baba, vom reveni, inclusiv în ceea ce privește distribuția lor spontană în cazul acestui Autoportret. în afara jocului de lumină, singurul element care îi construiește portretului
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
cea mai frecventă tumoră vasculară a nou-născutului, apărând la circa 10% din populație. Sunt tumori benigne, GLUT1 pozitive, rar fiind prezente de la naștere, de obicei dezvoltându-se în primele săptămâni de viață, dar putând prezenta leziuni precursoare (teleangiectazii, zone de paloare sau macule albăstrui). Se caracterizează evolutiv printr-o fază de proliferare cu o creștere rapidă a tumorii în primele 6-8 luni de viață sau chiar până la 12-24 de luni în formele profunde, urmată de o fază de involuție în care
Revista Medicală Română by Adriana Dănilă () [Corola-journal/Journalistic/92289_a_92784]
-
poticnire, cuvânt și faptă și iarăși cuvântul... Ne-ajungă pe viață pământul, pe moarte, ne-ajungă pământ! Pământ, tu luminii mormânt... Razei ce vine din hău... Priveliști, loc sfânt, Dumnezeu, Pe viață, pe moarte, Pământ. Treapta a IX-a Valori, palori Ne lăudăm că am scăpat de mituri Că doar copiii mai cred în poveste, Dar am uitat de liniștea din schituri, Și am uitat, voit, de Buna Veste. Ne-am aruncat în lumea ireală Ne-am aruncat în viața cea
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
paradoxal-dureros, clipa de har... Corelația retractilității o reprezintă surdina afectivă. Iubitoare de "lucruri mici", Constanța Buzea n-ar putea pune în scenă vorbe "mari", redundante, n-ar putea monta patetisme mai mult ori mai puțin teatrale. Un "gol vibrant", o paloare a melancoliei, o elegiacă tandrețe sînt însemnele zonei d-sale sentimentale, ceea ce nu înseamnă o vlăguire, o compromitere a intensității, ci dimpotrivă. Cu cît tonul pare mai rezervat, mai resignat, cu atît stăpînirea de sine a eului confesiv se accentuează
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
trupul securistului a fost scuturat și Înfricoșat ca la vederea unei stafii, a unui drac sau a unui Înviat din morți. Apoi, același trup a rămas țeapăn și nu a mai putut articula nici o silabă, ochii erau ficși și o paloare cadaverică punea stăpânire Încetul cu Încetul pe fiorosul securist. Când Ștefan s-a Îndreptat către el, acesta a căzut moale pe scaun și incapabil de vreo reacție Își lăsă capul pe masa barului, de spaimă, de neputință ori de abandonare
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
capul să se culce pe brațul meu, te legănam, povară dulce... Și nu mi-ai spus atunci nimic. Dar, când mi-am coborât privirea, un deget mic mi-a arătat nemărginirea. F1: Un strop de-argint a lunecat și, cu paloarea-i siderală, pe cerul negru a-nsemnat un fir subțire de beteală... B2: Sclipind departe, prin frunziș, o stea smerită și albastră sta singuratică, pieziș, deasupra noastră. Și ca un spin, cu raza-i rece și subțire mi-a strecurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Mamă, eu vreau să fiu cu voi amândoi!... și se depărtă de mama ei în fugă. Doina observă că din ochii fetei, ca niște boabe de rouă, se rostogoliră mai multe lacrimi. Intră în farmacie cu aerul unui om răvășit. Paloarea feței ei trăda zbuciumul interior. Evitând cu abilitate privirile întrebătoare se strădui să acopere cât mai bine ceea ce se vedea și cu ochiul liber și începu o nouă zi de muncă. * Seara, când Teo parcă mașina văzu lumină în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întors privirea de la victimă - n-ar fi suportat priveliștea. Într adevăr, Victoriei, de la durere pesemne, i se schimonosi în întregime fața într-un mod cu totul înfiorător și neomenesc. Ajunsese să aibă o înfățișare greu de privit. Era de o paloare cu totul înspăimântătoare, grimasele se succedau pe chipul ei cu o repeziciune nemaipomenită, iar ochii parcă îi înțepeniseră sub pleoape, dându-și la iveală tot albul lor, întocmai ca la morți. La cum arăta ea în acele clipe, ușor ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a devenit o otravă vie ce neutralizează toate otrăvurile. Frumusețea sa, ca și aceea a plantelor din grădină, are În ea ceva neliniștitor, fatal și morbid; părul ei, de un negrualbastru, contrastează În chip sinistru cu pielea sa, de-o paloare mată și verzuie, pe care se conturează puternic gura ce pare Împurpurată Într-un lac de sânge. Un surâs nebunesc Îi descoperă dinții Înfipți În gingiile de un roșu Întunecat, iar ochi te fascinează precum ochii șerpilor. Seamănă cu o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din 1955 aici și nu au călătorit în Australia decât în interes de serviciu. Îl întreb într-un târziu pe Mihai, parcă se așezase uitarea peste noi, încercam să străpung crusta, Mihai face o mișcare de dezînnămolire, cu mișcări încete, paloarea feței îmi confirmă că vine dintr-o altă realitate, cu viață mai puțină, clipește, da, v-am întrebat cum trăiau aborigenii. Când lucram la construcția de căi ferate, a început Mihai, am cunoscut câteva triburi de aborigeni. Mergeam la vânătoare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
după unii (Valeriu a ținut să mi-o spună apăsat și În dese rânduri), că nu am atins, Încă, seninul vârstei, treapta superioară a existenței, gradul de Înțelepciune care să-mi ilumineze ființa cu o revelație... Domnul Cantemir (a cărui paloare mă Înspăimântă - are o piele albă, ireală, ca și cum cineva l-ar fi dat cu var) va intra curând În pământ, iar viermii, după cum se prea bine știe, vor da atacul la scurt timp În carnea-i suculentă, colcăind În voie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu gușița umflată. Libelula s-a apropiat Încet-Încet și s-a lăsat pe vine, lângă el. Curajoasa Îi atinse o șuviță de păr, Îl mângâie ușor pe bărbie. „Ce frumos e!”, spuse ca pentru sine. Îngerul zăcea inert, cu o paloare care i se accentua vizibil. Stropii de ploaie se prelingeau pe chipul său stins, măiestrit. Câteva fire de iarbă i se lipiseră de obrajii alungiți. Goanță și Pistruiatul s-au apropiat și ei și au Îngenuncheat lângă noi... Îl priveam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a galbenului țipător sau cu a roșului aprins trimitea, în cazul ei, parcă la nemulțumire, la nevoia de autodepășire. Nu mai vorbesc ce se întâmpla dacă venea îmbrăcată în haine în care predomina negrul. Atunci întreaga ei față prindea o paloare aproape cadaverică, nepământeană sau prea impunătoare. Ceva care te obliga să păstrezi o oarecare distanță față de ea, și-ți inspira nu numai respect, ci și monotonie. A, era să uit: și resemnare. Venind dinspre ușa de la intrare a bibliotecii, adică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
suflete dintr-un foc, apoi companiile farmaceutice dezlănțuiau milioane de salve de vaccin, până când suferința fugea schelălăind. Apoi au Început să apară de două ori pe an, asemenea colecțiilor de modă; nici nu ieșeai bine din epidemia de toamnă-iarnă, cu paloare, tuse seacă și vărsături, că intrai În pandemia de primăvară-vară, plin de bube verzi și frisoane. A venit Însă un moment În care populațiile microscopice au Început să năvălească toate odată. Atacau prin aer, pe apă și pe uscat, cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
24 dec. 1989 mă suna la poliție comandantul unității de grăniceri mr. Sîrghea spunându-mi că trebuie să arestez în afară de securitate și poliția. Lângă mine era în biroul comandantului poliției Huși, lt.col. Grigoraș care a auzit convorbirea. A căpătat o paloare a feței, însă s-a înviorat când i-am replicat grănicerului că la comanda garnizoanei este lt. col. Rizea și nu dumnealui. Mi-a răspuns că dezarmase câteva posturi de poliție de pe valea Prutului. Am transmis ordine telefonice semnate de mine
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
citise În copilărie Într-un roman intitulat Eroii nu mor niciodată și care i se Întipărise bine În minte: chiar dacă uneori mai și mor, eroii adevărați În nici un caz nu leșină! Între timp, congestia obrajilor i se schimbase Într-o paloare morbidă, verzuie. Christina se Îndreptă cu repeziciune spre ușă, ca și cum s-ar fi grăbit undeva să vomite, acolo se opri, se Întoarse o clipă spre Naggie - pesemne voind să-i spună ceva, dar nereușind să articuleze vreun cuvînt - apoi ieși
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
catifea. Farmecul lui Rosemary vine din faptul că e percepută ca fiind petite. Are fața lungă, nasul puternic și gura conturată, toate specifice neamului Lynch-Gibbon și toate la dimensiuni reduse, atenuate și acoperite de o piele puțin pistruiată, de o paloare rafinată. Trăsăturile familiei Lynch-Gibbon sunt croite pentru bărbați, totdeauna am simțit acest lucru, și, după părerea mea, portretul lui Rosemary, în ciuda drăgălășeniei lui, aduce cu o caricatură. — Bună, bobocule! am spus și am sărutat-o. — Bună, Martin, zise Rosemary fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu mucuri de țigară, masa încărcată de scrisori deschise, pahare murdare, bucăți de biscuiți și cărți de economie. Georgie purta pantaloni bej foarte strâmți și o cămașă albă și-și strânsese părul într-un coc dezordonat. Era palidă și prin paloarea transparentă a pielii străbătea din profunzime o ușoară îmbujorare. În lumina rece ieșeau la iveală câțiva pistrui aurii pe nasul ei cârn pe care îl chinuia în continuare fără să-și dea seama. Ochii ei mari, cenușii, plini de inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pulover albastru și ciorapi negri, arăta ca un copil. În mod deliberat și sfidător nu își schimbase cu nimic înfățișarea. Părul împletit era răsucit fără nici un pic de grijă și prins, cam caraghios, pe vârful capului. Era foarte palidă, iar paloarea accentua transparența pielii ei. Făcu o mică plecăciune crispată către Antonia care încep să se frământe pe loc, neștiind dacă să-i întindă mâna sau nu. Amândouă femeile respirau anevoie. Nu doriți ceva de băut? întrebă Antonia. Emoția îi îngroșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-s pe cale să facă o greșeală. De bună seamă că n-au de gând să mă trateze ca o bandă de huligani antisemiți. — Pardon, fac eu și mă strecor printre ei cu o mină aspră pe chipu-mi cuprins de paloare. Unul din ei strigă în urma mea: — Domnu’, cât e...? la care eu iuțesc pasul și-o țin într-un ritm alert spre hotel, fără să pot înțelege ce le-o fi venit să mă bage așa de tare în sperieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ace Într-o ținută alcătuită dintr-o fustă din tweed și un pulover Fair Isle. Principalul ei accesoriu era un luciu de buze roz-pal pe care și-l ducea la buze la fiecare cinci secunde. Pielea ei era de o paloare bolnăvicioasă, iar părul aproape la fel de deschis la culoare. — Fir-ar să fie, deja a pus ghearele pe el Marci Klugerson, oftă Lauren, În timp ce ne apropiam. S-a Întors și s-a oprit o clipă, apoi și-a coborât vocea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de a se smeri îi permiteau să își adapteze înălțimea după bunul plac. La rândul său, Dave 2 văzuse o tinerică slăbuță și blonduță, cu părul dat pe după urechile parcă lipsite de lobi. Avea un ten perfect, dar de o paloare ca de ceară; mai era și abdomenul ei ciudat, scobit, asemănător cu o măsuță de joc pe care cineva tocmai o plia ca să o pună la loc. Mai târziu, pomenind despre această întâlnire, Dave 2 spunea că i se păruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
uneori mai clar, alteori mai stins. Pârâielile, țiuiturile, sâsâielile și bâzâiturile se întețeau atunci, ca și cum toate s-ar fi înfuriat cumplit și ar fi vrut să-l ciupă, ca niște viespi, pe domnul de la microfon. Tot atunci, se întețea și paloarea ofițerului. Își mai turna un păhărel și mă fixa cu ochii lui gri, în care licărea totuși ceva, cred că jarul oglindit al țigării. Nu spunea nimic, doar scotea un „mda“ după salutul de final, „...al dumneavoastră Neculai Constantin Munteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unei școlărițe pe care o agățase lângă studiouri. În mișcarea mașinii de-a lungul acelei curburi, noi doi izolam geometria perfectă a acelei pere albe scoase din cămașa ei. Corpul lui Vaughan, cu pielea lui neplăcută la vedere și cu paloarea-i unsuroasă, adopta o frumusețe dură, mutilată, în peisajul, tot numai panouri de semnalizare, al autostrăzii. Contraforturile de ciment de-a lungul bazei podului rutier de pe Western Avenue, umeri osoși dispuși la intervale de cincizeci de metri, recompuneau secțiuni ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]