118 matches
-
3) un "fromage" neofolcloric bine fermentat (de Radu Paladi în Cvintet de suflători). În plus, un desert spectral, care a adunat și arome neoexpresioniste, arhetipale ori neofolclorice (Călin Ioachimescu: Oratio 2). Chiar și atunci când este simplu cafe-concert muzica poate avea palpitul unui braț de caracatiță a cărui tentacul se lipește când de sonorități latino, când de improvizații (scrise ?) sflate în siajul swing-ului. Și, cum imaginația, fie ea produs etno ori de jazz ostenește repede, fluxul muzical se repetă și se
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
acest poet neîncadrabil în vreuna din generațiile vieții sale ori în vreun curent - făinurile suprarealiste sunt fin măcinate - e originală lui forță de mutație în trupul metaforei, fracturată, slobozită în oceanul nenumărabilului, și totuși - sau tocmai de aceea - de carnal palpit. Cu obstinata repetiție a celui ce deține un patent, conjuncția cum (mai rar ca precum) operează („Lebăda albă adânc murmurătoare cum apa lacului/ cum un râs înghețat în terfeloagele imaginilor”) autoritar. O lirică sălbatică/ cultă, primitiv/ rafinată, jovial/tragică profită
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
nimic/ și acum risipa-i gata/ vine întristare, plata/ cailor de tras la dric.// vine sapa și lopata,/ vin strigările în plic,/ Am dat totul pe nimic/ și acum risipa-i gata" (Am dat totul pe nimic). Vorbeam de un palpit al versului depășind mecanismul de ceasornic al sonetului/ rondelului, de ceea ce adaugă gravitate temei fortuna labilis, de acel Timp știut, din chiar titlul culegerii: Vorbim și vorba s-a făcut văzduh,/ Atâtea vorbe-n negrăit zburară,/ Ne-au fost cândva
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
explicitată de scenografia mirobolantă. Simbolurile curg într-un șuvoi aproape de nestăpânit. În chip evident, tehnica actoricească nu se ridică la înălțimea celei pe care am admirat-o la componenții trupei ucrainiene. În spectacol se insinuează pe alocuri bâlbe. Dar parcă palpitul de umanitate e mai pronunțată, trăirea mai autentică. Iar creativitatea regizorală izbucnește magistral în două secvențe ce nu mă sfiesc să le calific drept antologice - cea în care Iago o calomniază pe Desdemona, când scena și sala sunt realmente inundate
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
tuturor conștiințelor de piață într-o armonie națională, pusă, evident, în slujba țărișoarei... Astfel încât în aliura de sfânt pământean a lui Agamiță, care-și zidește sufletul, manolic, întru progresul și înveșnicirea poporului, așa cum visau și cațavencii, regăsim ceva și din palpitul vital și melancolic nevoie mare al lacrimilor fără leac vărsate de coana Zoițica. Agamiță sintetizează, astfel, tot duhul ideologilor din orașul de sub munte, iubitori de țară!.. În finalul Scrisorii, împlinindu-și și misia de pacificator divin, Agamiță putea muri liniștit
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
să rămână deasupra mizeriei, într-un fel de "elită" a negustorilor. Când își face casă de zid, scăpând de adăpostul de scânduri și cartoane, cum avea toată lumea în groapa lui Ouatu, se simte victorios, adică emancipat economic. Romanul dobândește repede palpit narativ. Primele trei capitole au rolul prezentărilor din romanul tradițional. Nuntă îl prezintă pe Stere, ins fără biografie (nu se cunosc originile lui), așezat într-o căsnicie formală, fără dragoste. Al doilea capitol, Iepe de șișic, aduce în prim-plan
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
amestecă poezia cu proza și evită melodrama. Miza morală a cărții este fățișă, fără a fi stridentă: pesimismul, izolarea înverșunată, macerarea egolatră cedează în fața solidarității și încrederii în frumusețea vieții, altruismul fiind singura soluție de a fi a personajelor. Oricum, palpitul și zumzetul vieții se aude limpede în fiecare povestire (cu excepția câtorva, ceva mai discursive), Tania Lovinescu simțindu-se cel mai bine în patria limbii române, spre a ne da vești din sacrul și eternul "peisaj israelian".
Portrete în mișcare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12532_a_13857]
-
lucruri fundamentale despre Rimbaud și Baudelaire și este autorul și regizorul scenariului filmului muzical Tararira?! * , în care D’Artagnan și Athos și Porthos și Aramis să-și fluture o dată spadele cu dezinvoltură. Cuvinte dulci și fanfarone, șoptite, pe după evantaiele-n palpit, conteselor căzute-n mici leșinuri de uimire, cu picioarele cărnoase vibrînd ca niște limbi uriașe de clopot în catedralele dezmățate ale rochiilor lor laice. Dueluri pe viață și pe moarte fin crestată-n dreptul inimii, pentru a șterge rușinea unui
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
sub o "lumină de calotă dumnezeiască, albastră"; toate, citite "de sus de-un ochi/ de pretutindeni și de nicăieri". S-a remarcat, pe bună dreptate, că poetul "echinoxist" reușește o uimitoare captare a tremurului primordial al ființelor și lucrurilor, a palpitului de la începuturile nebuloase ale lumii, când făptura crapă coaja de ou a increatului. Dar o esențială adăugire trebuie făcută. Această rumoare din adâncurile ființei n-ar exista fără căldura vie a Celui în care Ion Mircea crede cu toată fibra
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
mateine și captivantul grotesc al deriziunii din partitura caragialiană pare că devine sim plă lectură funcționărească în lumea Mușatinilor și a hi me rismului novalisian. Timbrul lui Iureș rămâne magnific, cadențele sunt copleșitoare, dar întregul sună rece, aulic, departe de palpitul, de esența fierbinte a onirismului eminescian. Mă gândesc totuși că voi fi eu copleșit de prejudecăți și că exact asta își va fi dorit acel Cărtărescu al „visului chi meric“: un limbaj oniric rece, ca o fișă medicală cu simp
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
decît un pod, Basarabia. Nu un film documentar în sensul recuperării unei istorii zbuciumate realizează Ciulei, iar spectatorul ar putea fi surprins că regizorul a ales un decupaj aparent benign din viața unei familii la țară în locul unor evenimente de palpit mediatic care-i stăteau la îndemînă. Înainte de 1989 foarte puține lucruri aminteau de Basarabia, doar în mediul festivist-cenaclier al Cenaclului Flacăra condus de superactivistul cultural Adrian Păunescu putea fi auzit un cîntec despre Basarabia, și aceasta era cam tot, doza
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]
-
brăzdată de încrețituri fine. De altfel, toți ceasornicarii sunt mai mult sau mai puțin filozofi. (Își aleg meseria din cauza firii lor? Ori devin filozofi din cauza meseriei?) Ceasornicul, angrenaj de forțe, "lecție" de determinism - cu sistemul lui de sori strălucitori, cu palpitul spiralei nelămurit și sur închipuind o nebuloasă, cu pretenția coardei de perpetuum movens 1 al rotației dintre cele două capace - e un univers în miniatură, pe care maistrul îl descompune prin analiză și-l reconstituie prin sinteză. Iar răbdarea, supunerea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
când tratăm despre (esersarea) profesarea artei. Cumcă-n cele din urmă nu e de-ajuns neci la femeie lirica numai a simțirei rezultă din espunerea noastră toată, pentru că înseși acele figuri pentru cari s pare c-ar ajunge simțirea nemijlocită, inspirarea (palpitul), câștigă, dintr-un punt de vedere mai nalt și cu adevărat artistic, o concepere și o (realizare) esecuțiune cu totul alta. în stadiul acesta își va [primi] espresiunea sa numai ceea ce-i cu totul aproape de simțire. Cât e de aproape
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îmbrăcat (facem rapid o trecere în revistă a celor mai bune mărci de pantofi: Todds, Sioux, Clarks, Snipe) și, când intră în casă, am aceeași senzație ca atunci când îl revăd pe Flipi: spațiul se luminează brusc, intră în vibrație, iar palpitul acestor "copii", neliniștea lor de cai de rasă, freamătul pe care îl răspândesc în jur te trimit, toate, la un amplu zvon al existenței în măruntaiele căreia pare că, prin ei, se pregătește ceva, ca în preliminariile revărsării unui vulcan
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scării, se bătea un gong, chemînd lumea la masă. Ea și Reggie se sărutau În continuare, În mijlocul a toate, tăcuți și mai mult sau mai puțin nemișcați, dar, după cum i se părea ei, acoperiți de un val agitat și zgomotos: palpitul respirației, al sîngelui, umezeala și Încordarea țesăturii rochiei și a pielii. Începu să-și frece coapsele de ale lui. O lăsă să o facă o clipă, apoi se trase. — Isuse! șopti el, ștergîndu-și gura. Mă omori! Ea Îl trase Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și cenușie, ca de altfel toată pielea obrazului. Ochii mari, cu mișcări încete, priveau pe fiecare elev în parte cu atîta amănunțime, încît puteai crede că se uită dincolo de haine și de piele, înlăuntrul lui, cercetînd vasele subțiri de sînge, palpitul organelor. Ar fi fost înspăimântător să fie așa, dar nu era, toată lumea știa că domnul Schmeltzer nici nu băga în seamă cu cine stă de vorbă și se putea prea bine ca să-l strige "la tablă" pe "domnu' Mihail" și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de tot balastul supărător.” Ceea ce stăpâna mea a priceput din prima, spre cinstea ei, și, cu o mare iluminare în priviri, l-a întrebat pe doctor dacă nu are cumva niște leacuri mai speciale, cu care să-și mai aline palpitul de care suferă uneori. Guibert i-a citit aceste cuvinte privind de foarte aproape și cu mare atenție buzele ei în timp ce astupa gaura din măseaua stăpânului, asigurând-o că posedă multe și variate leacuri deloc amare. Iată un exemplu minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era cea privitoare la ființa care mă aștepta cu masa întinsă... Îmi imaginam că voi fi întâmpinat de ochii de aseară, cu tremur de pleoape și zvâcnet de sân sub fald de iie... M-am oprit în portița grădiniței, cu palpit de inimă... Tocmai atunci ușa chiliei se închidea ușor, ca împinsă de vânt. Nici o umbră în deschizătura ei. Cu simțurile încordate peste măsură, am intrat... Pe măsuță aburea mămăliga, alături de strachina cu tochitură. “Tare mă tem că asta nu-i
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
să zicem, un Jean Ricardou? Dintre ai noștri, Cioran, N. Steinhardt, Alexandru Paleologu au adnotat cu stupoare această "noutate" acest "jargon" intempestiv, nu doar în limbajul criticii dar și în cel al filosofiei, tot mai îndepărtat de problemele și de palpitul ființei, tot mai artificios. Un alt conflict al nostru cu durata este dat de apetența generaționistă. Ne separăm cu grijă, ne grupăm cu o poftă de etanșeizare tot mai pronunțată pe generații, inspirați de o frenezie care ține seama cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Bach ca o elevă silitoare la o distribuție de premii. Nu-și dete seama de succesiunea precisă a numerelor din program, nici de atitudinea asistenților în pauze. O rumoare de mătase și delectare o cuprindea în semnificația ei satisfăcătoare. Era palpitul ușor al doamnelor repercutat de rochiile de taffetas și creps de Chine. Numai zgomotul aplauzelor, deși asurzit de morfinizarea ei, ca trecut printr-un frunziș de pădure, îi da o neliniște care o făcea să-și ascundă capul parcă în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ilustrul ei soț! Mini fusese smulsă de la aceste considerații de apariția mușchiului la frigare. Prezentat pe farfuria mare, întreg, fript în must, prea în must, fremăta de sărutarea meșteșugită a mangalului de stejar. Viu încă pe jumătate, manifesta prin acel palpit lupta recentă dintre foc și fibre și rezista autopsiei cu totul jalnice a lui Mini, de o inferioritate chirurgicală vădită. Totuși săvârșise singură masacrul parțial. Elena, nemișcată, cu profilul ei grec perfect, palidă și îngîndurată, nu-și oferise servi ciile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care fusese servit. Prefera ca ultima culoare a vieții, deci a sângelui, să fi dispărut abia, și, fraged încă dar împăciuit, să fie înconjurat de buchetul cartofilor transparenți și rumeni. Niciodată încă Mini nu făcuse atâtea reflecții gastronomice.. . dar acel palpit o nemulțumea în profundele sensibilități ale stomahului. Azi, cu deosebire: toată făptura Lenorei, ce se zbătea chinuită ca la un foc, părea un mușchi zvârcolit deasupra focului. . . și Mini ciuguli abia feliuța cu care se servise. Nefiind la curent cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în clientela ei, iar traiul cu doctorul Rim, o unire cam ridicolă și searbădă, care izgonea, rușinate, orice idei de împerechere, fie ea consfințită de lege, timp și obicei. Nu! Mini nu-și putea deloc închipui mobilul dramei - și, totuși, palpitul și mirosul de came crudă rămăsese în nările ei fine, care căutau zadarnic să dovedească urmele adevărului. In repaosul de după-amiază, Mini se bucurase de răcoarea odăiei cu divanuri pentru ea singură și, în adevăr, adormise ca o biata părăsită
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
s-a desprins din acel loc și a pornit spre mine cu disperare parcă... În clipa următoare, eram înlănțuiți într-o îmbrățișare pecetluită cu un sărut prelung... Cuvintele nu aveau ce căuta atunci între noi. Îi simțeam respirația precipitată și palpitul inimii, care făcea ca sânii să i se zbată ca niște hulubi speriați... Umezită de picăturile de apă de pe corpul meu, iia i s-a lipit de trup... Eram o singură ființă!... După un timp, ne-am desprins unul de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
în cele din urmă, accidentele, crăpă turile, proeminențele, zigzagurile care devin munți și ape și văi, păstrate îndelung în memorie... așa recomandă artiștii Chinei vechi. Până vor apărea oameni și plante, arbori, păsări zburând într-o vibrație irepetabilă, celestă, acel palpit irepetabil care răscumpără chinul. Palpitul irepetabil, trecutul devenise doar pretext, o inducție primejdioasă, de care ne apăram prin vorbe și tăceri. Studenta îmi arăta desenele din cartea despre Cosimo și fotografia casei conspirative în care Sia și iubitul ei visaseră
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]