373 matches
-
importanță". Dan Botta îi apărea în amintire ca un ins "simpatic în felul său", iar provocarea la duel pe care i-a făcut-o l-a "amuzat". Botta arbora "un aer de cavaler anacronic". Cînd i-am amintit o propoziție pamfletară la adresa acestuia, care suna cam așa: "sîngele meu de român nu stă de vorbă cu un sînge amestecat", mi-a răspuns, ușor stînjenit, că "așa se scria în acele vremuri". Am impresia că, în ciuda presiunii uriașe ce o exercita asupra
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
pe spații mici e pigmentată neconcludent întreaga Istorie a Manuelei Tănăsescu. Excepție nu fac decât două capitole, situate la cuprins printre ultimele, ce se ridică deasupra mediei modeste: cel despre Psaltirea lui Dosoftei (intitulat Vremea verșului tocmit) și cel despre pamfletarele letopisețe muntenești (intitulat, cu umor caragialesc, Ludescu și Popescu). În rest, insistența în a explica totul coboară multe din paginile cărții în spațiul platitudinii dezinteresate. Nu o dată, încercările de introspecție colectivă au rezultate ridicole. Aflăm, bunăoară, cum trebuie să fi
O istorie promițătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6989_a_8314]
-
a strâns un mare număr de fișe în vederea câtorva studii consacrate maestrului său. El îl numește „apaș de Brăila“ sau „apaș brăilean“, dar precizează imediat că e vorba de o atitudine sublimată. Porecla se referă la condotierul spiritului, la temutul pamfletar, la omul direct, la logica sa teribilă precum un cuțit. „Păcat că în minereul lui psihic, în care putea intra și umilitatea, au fost și unele pete, pe nedrept numite «demonisme»; în realitate, ceva de «apaș» brăilean.“ Cât despre paznicii
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
efortul acestuia de a se face util, sculptorul se revoltă, identifică viciul și îl sancționează drastic din perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului-simț civic. Aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și pline de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au stocat într-un corpus epic pasional, polemic, incisiv și, nu de puține ori, plin de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din textele teoretice și din scrisorile lui Bata Marianov, este
Contradicțiile lui Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7187_a_8512]
-
fi repus în circulație la adevăratele lui înălțimi, ci amânarea sine die a propriilor mele proiecte literare. Debutasem în revista Tânărul scriitor (IV, nr. 9, sept. 1955), cu o schiță satirică. Alte încercări erau de aceeași factură, în proză stilul pamfletar fiindu-mi mai la îndemână, mereu tentat să fac haz de necaz. Numai că atunci acest gen literar nu era defel agreat, formele lui de manifestare ținând de periferia tiparniței noastre. În acest context, mi s-a părut mai onorabil
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
alambicată să dea o idee despre direcția în care tinde să o ia scrisul lui Niculae Gheran. Autorul vrea să revină la proza satirică din tinerețe, dar depășind schițele înspre un roman al generației, rămânând probabil în sfera aceluiași "stil pamfletar". Nu se putea să dau o caracterizare mai bună a actualelor schițe de istorie literară ale lui Niculae Gheran. După "40 de ani de editorlâc", cu toate reușitele, istoricul literar nu-și poate reprima tristețea sacrificiului de sine: Ajuns la
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
științifică, putînd convinge în destul de mare măsură pe cititorul mai puțin instruit sau mai puțin atent. Evident, jocul de cuvinte și pretinsa etimologie cu care începe textul în cauză (Liiceanu - Liicheanu - lichea) nu au nici o justificare în argumentare (sînt mijloace pamfletare, formă de umor ieftin practicat masiv de jurnalismul de tip România Mare); ele îi dau însă autorului articolului și ocazia să-și atribuie prestigiu științific, prin aluzia vagă la dispute filosofice onomasiologice și mai ales prin citarea detaliată a dicționarelor
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
Amfiteatru", în noiembrie 1968, se delimitează decis de definiția onirismului medical, psihotic. Chitic lua definiția din-tr-un dicționar. M-am așteptat să arate că această cale veche, neoriginală, ba chiar aș spune neliterară, va fi susținută în anii '90, cu aplomb pamfletar, de Ruxandra Cesereanu, în ceea ce aceasta numește onirismul delirionist sau delirionismul. În acest caz, noua exegetă n-ar mai fi validat delirul - inexistent - al scriiturii, cum face Ilina Gregori, citată în carte. Cel puțin R. Cesereanu propunea un demers autovalidant
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
secund, la originalitate. Iată, pour la bonne bouche, cîteva exemple: "E probabil la mijloc și înclinația dantescă a spiritului lui Eliade însuși, întrucîtva suprasolicitată de Călinescu"; "Lunga și cam nesărata diatribă n-a oprit pe Călinescu de la a lăuda vocația pamfletară a lui Eliade și truculența argheziană a limbajului"; "Personajul Eliade din Istoria călinesciană e un bufon caraghios, în pofida anvergurii sale spirituale"; "Oricît ar insista Călinescu pe aerul cețos ossianesc și pe hohotirile byroniene, acestea par mai curînd un adstrat ulterior
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
acestuia de a se face util, sculptorul se revoltă, identifică viciul și îl sancționează drastic din perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului-simț civic. Din aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și pline de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au născut cărțile Trecerea nimicului prin ceva și Pe drumul spre La Mancha (exerciții de disidență universală), aceste cărți pasionale, polemice, incisive, de multe ori nedrepte și, nu de puține ori, pline de
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
Aceleași și aceleași dispute (critica științifică vs. critica artistă, teoreticieni vs. practicieni, autori de monumentale sinteze vs. foiletoniști impresioniști, garanți ai impersonalității vs. adepți ai zig-zagului subiectiv, critica universitară, academică vs. publicistica la zi) se poartă și astăzi, cu virulență pamfletară și reducționism critic, de parcă n-am fi putut învăța nimic din vechile polemici. În prezent, se vorbește cu emfază despre alteritate, despre perceperea și respectarea diferențelor, despre dreptul însuși la diferență și specificitate, dar sunt comentatori, mai vechi sau mai
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
acestuia de a se face util, sculptorul se revoltă, identifică viciul și îl sancționează drastic din perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului-simț civic. Din aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și pline de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au născut cărțile Trecerea nimicului prin ceva, Editura Crater, București, recent apăruta Drumul spre La Mancha, Editura Marineasa, Timișoara, și amplul dialog cu Mihaela Cristea care își caută încă un editor, cărți pasionale
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
romanul Adio, Europa! al lui I. D. Sîrbu se apropie de Arhipelagul Gulag al lui Soljenițîn, adăugînd la descrierea Gulagului autohton o perspectivă speculativă și ironică, precum o examinare din interior a ororii politice și o condamnare a ei în stilistică pamfletară. Care este antidotul cel mai eficace al acestei spaime generalizate, dezumanizante? Nu poate fi decît luciditatea, care, fixînd fenomenele în parametrii lor reali, asigură funcționarea unei conștiințe veghetoare ca premisă a salvării: "Luciditatea, scria Sîrbu, fiind în același timp o
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
scrie: iată o manevră publicistică tipică, destul de ieftină. Poate cel mai important text din sumarul volumului de față (fac abstracție de Omul fără voie, consacrat lui Adrian Năstase, ori Omul netrăit, dedicat lui Andrei Cornea, pagini de vârf în genul pamfletar) este Cetățean vs. locuitor, o radiografie impecabilă a comportamentului nostru public și a ce înseamnă, de fapt, democrația. Cu mână sigură, separând esențialul de accidental, autorul disociază între democrația participativă și cea pasivă, arătând că "fibra democrației este determinată exact
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
orice domeniu ar atinge, captează și încântă, el reușind să se adapteze unor registre diverse - de la relatarea neutră până la analiza pe muchie de cuțit, de la tratarea savantă, strâns argumentată și susținută de o logică impecabilă, până la anecdotic, ironie și execuție pamfletară.“ Ei bine, a venit momentul scoaterii măștii. Surpriză! Marele poet este Nicolae Brânda. Miron Blaga, admiratorul lui extatic, care îi prefațează noua carte de versuri (Catabasis. Scrisori către Euridice, jurnal liric, 1977-1988, Societatea Cultural-Științifică Adsumus în colab. cu Abaddaba, Oradea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
declanșate de Jugie în 1925, prin articolul său „Grégoire Palamas” din Dictionnaire de Théologie Catholique 226. Este vorba despre un articol foarte lung, extrem de bine informat, dar care nu lasă nici o șansă doctrinei palamite. Câteodată, tonul lui Jugie capătă accente pamfletare. Atunci când descrie isprăvile intelectuale ale favoriților săi, el nu-și poate camufla aroganța: „Cu sângele său rece imperturbabil și cu mână foarte sigură, Prochoros plimbă spada dialecticii aristotelice și tomiste pe rana palamită, dând astfel cep buboiului de ipocrizie” (col
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fi o combinație de stil, teme și idei în care regasești și plăcerea de a problematiza a primului, dar și despotismul naratorial din românele celuilalt. Acestora li se adaugă un romantism acid, împrumutat din versurile lui Swinburne și din plăcerea pamfletara a întregului deceniu galben englezesc. De aici vor derivă și meritele, si slăbiciunile cărții. Acțiunea demarează energic, într-o întrețesere de voci și imagini - ca în Tărâmul pustiit al lui Eliot - însă efectul nu e neapărat cel scontat de autor
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
împăienjeniți de sutele de pagini și discursuri citite, trec, incredibil, figuri reale ca George W. Bush și Traian Băsescu, Patriarhul Teoctist ori "ciocoflenderul" Florin Piersic... Sub raport artistic, această latură "documentară" e cu totul subțire. La fel este și cea pamfletară, insuficient autonomizată. De la Gigi Becali la Jiji Capverde Fecali, "patriarhul de la Pipermint", și de la Silviu Brucan la Silvoiță Borcan, distanța e mult prea scurtă. Un mare satiric, cum vrea să fie D.R. Popescu în romanul de față, nu-și antipatizează
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
Intact, a spus că emisiunea este un pamflet și că discursul cuprinde elemente de ficțiune. “Emisiunea este un pamflet, telespectatorii sunt avertizați de la începutul emisiunii. Realizatorul își construiește practic strategia pe raportul de putere dintre autorul pamfletului și țintă discursului pamfletar. Ce vreau să subliniez e că discursul realizat cuprinde multe elemente de ficțiune, de exagerare, judecați de valoare și în multe cazuri nu au legătură cu realitatea. În ce priveste libertatea de exprimare și marja de apreciere cu privire la libertatea de
Mircea Badea, amendă de 10.000 de lei. Laura Georgescu: E un mercenar. Badea: Poate ar trebui să încep să ameninț by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/79655_a_80980]
-
construirea unei identități inconfundabile în interiorul ansamblului multicultural european. De aici, atenția deosebită acordată acestui sector, pentru a se evita receptarea unei imagini deteriorate prin anacronism a celuilalt. Despre atenția pe care junimiștii o acordau traducerilor o mărturie sugestivă aduce intervenția pamfletară a lui Maiorescu la adresa versiunii, apreciată drept catastrofală, a unei poezii de Goethe. Citez concluzia: "să ne ierte dl. Bogdan, dar când e vorba de Goethe, e vorba de cele sfinte și atunci, de !"15 Următoarele exemple se arată concludente
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
limbaj, a celui dat. Reichmann și Stanciu se mulțumesc cu atât. Să transfere adică unei sintaxe știute și unui lexic recognoscibil aparențe (și numai aparențe) ezoterice. A căror finalitate e, de fapt, practică. Așa se explică apelul frecvent la tonalitățile pamfletare: "Ar mai fi câteva lucruri de lămurit - zice un nene cu figura ca o carne. De pildă, lucrul acela grav despre care am auzit că începe să se transforme într-o apariție de tip paradiziac nonconformist, adică pre-postmodern, cum ar
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
o metonimie asociată cu o metaforă, de expresia a da o gheară - implică existența unui număr destul de mare de formule specifice: șanu Brăila, juma-juma, la perechi, la ce vine, para-n coadă, para-ndărăt (la pace). Evocările literare, memorialistice sau pamfletare le enumeră, de obicei, fără explicații: "Para-n coadă! - Trei-trei... Jocul se îndârjea" (E. Barbu, Groapa, 1974: 55); "Seara, când nu băgam șanu Brăila, para-ndărăt, juma-juma și nici nu ciripeam pas-parol sau sec, mai ieșeam pe la Coloană cu câte
„Para-ndărăt” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7572_a_8897]
-
ca un defect. Tocmai elementul care, pentru alții, reprezintă principiul vital de întreținere a motivației culturale, și anume toxinele ostilității competitive, tocmai el lipsește din compoziția interioară a autorului. Oricît ai căuta vreo urmă de venin descriptiv sau de otravă pamfletară, nu vei găsi. Și astfel, scutit de spinul agresiv al unei malițiozități cu care ar fi putut să încondeieze portretul scriitorilor pe care i-a cunoscut, diaristul preferă să adopte o atitudine atipică: optica benignă a unei politeți cavalerești. Rezultatul
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
texte i-au fost inspirate de întîlnirea „față către față” cu personajele din carte. Judecate după dispoziția cu care au fost scrise, cîteva portrete poartă pecetea indignării (George Pruteanu, Radu George Serafim sau Sergiu Andon), altele sunt pătrunse de imbold pamfletar (Crin Antonescu sau Valentin Stan), pentru ca majoritatea să fie hrănite de impulsul generos de a-și zugrăvi în chip elogios apropiații: prietenii, colegii de redacție sau mai vîrstnicii intelectuali a căror prezență l-au marcat. În fine, mai sunt cîteva
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
tensiunea. Să recunoaștem, suspansul în filozofie e o însușire rarisimă la autorii breslei, iar Onfray o stăpînește. Mai mult, autorul are ușurință gazetărească, O contraistorie a filosofieilui atrăgînd prin ritmul trepidant al episoadelor. Autorul e un cîrtitor superior de vînă pamfletară, a cărui îndrăzneală stă cu precădere în ton. Un spadasin al cuvintelor pe care îl citești cu curiozitate, ca pe un stilist încordat care se mișcă repede, cu răsuflarea tăiată. Retorica aceasta vie are darul de a-i acoperi autorului
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]