173 matches
-
Mițele și Didinele și deci nu e un domestic adulterin”. Refuză ideea „pirostriilor” și își asigură din vreme ieșirile din „romanțurile” nefavorabile pentru a intra în altele. Este elementul constitutiv a două „triunghiuri de amor”: Mița și Crăcănel, Didina și Pampon. Isteț la vorbă și la faptă, ajutat și de șiretenia sau prostia celorlalte măști, Nae Girimea câștigă prin minciună, împăcând pe toată lumea: pe amanții geloși, pe amantele lor și ale lui, câștigându-și o siguranță pe care nu o avea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
a înțelege, de a gândi, de a simți: „nu sunt structuri imuabile închise, ca personajele clasice, ci structuri deschise, care pot fi umplute cu orice, sau nonstructuri”. Ba mai mult, se observă o anumită regresie, involuție a personajului comic caragialean. Pampon și Crăcănel, care la început erau păcăliți „bănuitori”, în final devin păcăliți „inconștienți” și „iremediabili”. Cațavencu apare ca un om al progresului, al marilor afaceri, speculant, șef în același timp de organizație, plin de inițiativă, pentru ca apoi să fie compromis
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
joacă roluri false, se substituie succesiv unele altora, își transmit costumele, își împrumută aparent costumele și trăiesc unii evenimentele altora: Crăcănel este luat la bătaie de un adversar care nu-i al lui, Catindatul primește în obraz vitriolul destinat altuia, Pampon, Mița, Crăcănel urmăresc un vinovat închipuit, în timp ce vinovatul adevărat, Nae Girimea, trece pe lângă ei. Dincolo de această viziune, Caragiale pare să nu mai fi descoperit nimic esențial de spus despre lumea vremii sale și a lăsat-o cufundată în veselia sa
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
nu au nume. Fără nume sunt și o parte din personajele care nu apar în scenă, cu excepția câtorva ( Ghiță Țârcădău, Tache Pantofarul, Iancu): becherul, spițerul, nevasta lui Pristanda, primele neveste ale lui Leonida și Trahanache, fiul lui Trahanache, slujnica lui Pampon. Aceste personaje contribuie la profilarea eroilor, la evoluția conflictului, la concretizarea situațiilor. Valentin Silvestru observă că structura personajelor care apar este în strânsă legătură cu a personajelor care nu sunt prezente în scenă, constituind „o problemă unică, foarte veche, aceea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
sunt notate minuțios, cu exactitate, în indicații regizorale. Meșteșugul dramaturgului stă mereu în faptul de a crea surprize în modul de comportare a personajului central. Castriș, un individ mediocru, fără personalitate, e „tradusul” însumând trăsăturile lui Crăcănel și ale lui Pampon. Rudy este un ins mediocru ca și Castriș, cu deosebirea că el e „un dobitoc frumos” - cum îl caracterizează Sbliț. E un mandolinist cuceritor de femei, ca Nae Girimea, dar cu dorință de a se reabilita, de a se cuminți
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
care vorbește tare, cu senzația că are mereu dreptate. Termen Urdu care descrie un eveniment în cadrul căruia poeții își citesc cele mai recente creații. Vânătoare. Șapcă plată cu vizor. Se mai numește caschetă africană. Caschetă ciclindrică împodobită cu pene și pampon, cu vizieră metalică. Era purtată și de husari. Doctor. Doamnă de rang înalt la curte. Oală. Un joc de societate în care un grup de participanți lasă bucățele de hârtie în urmă, ca semne pentru celălalt grup de jucători, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mi Întinde un clipboard și un pix. Ei bine, asta-i ziua dumneavoastră norocoasă. Vă rog să-mi semnați aici... Mă uit uluită la buchet. Trandafiri, frezii, niște flori movulii absolut incredible... niște chestii absolut fenomenale, roșu Închis, ca niște pampoane... niște frunzulițe verde Închis... altele verde deschis, care seamănă destul de tare cu sparanghelul... OK. Poate că nu știu cum se numesc toate florile astea... Un lucru, Însă, știu sigur. Sunt extrem de scumpe. Există o singură persoană care și-ar fi permis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mi Întinde un clipboard și un pix. Ei bine, asta-i ziua dumneavoastră norocoasă. Vă rog să-mi semnați aici... Mă uit uluită la buchet. Trandafiri, frezii, niște flori movulii absolut incredible... niște chestii absolut fenomenale, roșu Închis, ca niște pampoane... niște frunzulițe verde Închis... altele verde deschis, care seamănă destul de tare cu sparanghelul... OK. Poate că nu știu cum se numesc toate florile astea... Un lucru, Însă, știu sigur. SÎnt extrem de scumpe. Există o singură persoană care și-ar fi permis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ieși la pensie? Magicianul deschise umbrela, iar luminile se stinseră. Scriitorul văzu uimit un cortegiu funerar care se apropia din capătul străzii. Dar nu se ridică. Nu putu să se ridice, inițial. Dricul era tras de patru cai mascați, cu pampoane negre prinse între urechi. Vizitiul era chiar Magicianul, bineînțeles, nici nu se miră atunci când îl văzu cocoțat pe capră, iar atunci când trecu pe lângă el ridică jobenul și îl salută, excesiv de amabil. Apoi reveni cu privirea pe axul drumului, mânând cai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe care tocmai le fumau (X are impresia că unele mai ard încă). Pretutindeni zac risipite poșete, ziare nedeschise încă, pîini proaspăt cumpărate și din care nicio gură n-a apucat să muște măcar o dată. Poftim, aceasta trebuie să fie pamponul roșu al lui Pexy, canișul doamnei Bordaz... Ceva mai încolo X recunoaște niște patine cu rotile (sunt ale lui Paul, nepoțelul domnului Busbib) precum și walkman-ul domnișoarei matilde. nimeni în brutăria domnului masek, nimeni în măcelăria domnului Bruno, nimeni la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ceea ce avea să urmeze era o treabă serioasă, de oameni mari. Dricul sosi dinspre Filantropia, hurducăind prin gropile drumului nesigur, acoperit cu bălți înghețate. Pe capră stătea un cioclu îmbrăcat în haine negre. Pe cap avea o pălărie caraghioasă cu pampon din pene 216 de gâscă, date și ele cu tuș sau cu altceva. Mâna caii nepăsător, nebănuind că o să găsească atâta lume de față. Era numai mirat că înmormrntarea trebuia să aibă loc atât de târziu și vorbea cu ajutorul lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
femeie tânără și trei copii, dintre care o fetiță ședea pe genunchii mamei, în vreme ce tatăl își sprijinea mâna stângă pe umerii unuia din băieți. Alte fotografii tratau individual pe copii. Băiatul cel mare făcuse școala militară și se fotografiase cu pampon. Semăna puțin cu Hagienuș, cu toate că slab, neavând nimic de intelectual. Fizionomia îl trăda ca pe un farsor, capabil de toate nebuniile. Fata, într-altă fotografie, părea foarte frumoasă. Fața îi era prelungă, zâmbetul spiritual și galeș, ținuta liberă și sportivă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atu, ca un fel de licitație, dezvoltat apoi în maus, pe care îl jucau Gaițele lui Kirițescu. Venită de la Paris, nepoata lor Wanda le notifică faptul că ea joacă doar bridge. Un joc popular era concina la care trișa des Pampon și care apare și la Ionel Teodoreanu. Era un fel de șeptic la care rolul dominant în avea valetul (fantele). De aceea Pampon e poreclit „Concina cu cinci fanți”. După ce el bate cu valetul și ia cărțile, strecoară în mână
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
le notifică faptul că ea joacă doar bridge. Un joc popular era concina la care trișa des Pampon și care apare și la Ionel Teodoreanu. Era un fel de șeptic la care rolul dominant în avea valetul (fantele). De aceea Pampon e poreclit „Concina cu cinci fanți”. După ce el bate cu valetul și ia cărțile, strecoară în mână la loc valetul pentru o viitoare ocazie, precum Dandanache păstra scrisoarea „becherului” pentru un șantaj ulterior. Alte personaje ale lui Teodoreanu joacă la
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
care mai de care, despuiată ca Eva lu` Adam, ba la plajă, ba-n balcon, ba la nuntă cu figuri, la firea și pandele sau la lis. Ce costum avea lis, fraților, strălucea. Îi place cu străluciri... Da` și oana, pampoanele Îi mai lipseau. S-a prostit lumea. Gore aruncă ziarul pe masă, apoi ridică mâna, precum cicliștii din Turul Franței și cere beri. Multe beri, patroane, o arteziană de bere, dacă se poate. Ne topim! Ne prăpădim! Și tămâioasa lu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ai răbdare până se luminează financiar. Ia-o ușurel, și-așa ai prins o culoare de-i place popii, măcar plătește consumația. Că și noi vom vărsa lacrimi pentru tine, În urma dricului. Bă, să fie cu cai mascați și cu pampoane, să nu mori cu limuzină că te renegăm! Tu ai fost și ești din proletariat, să nu te spurci la fițe și figuri! Gicu scoate o batistă și plânge În ea, la mișto. Iar Sandu Îl privește lung pe Gore
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
unde totul te face să simți duhoarea irespirabilă de țuică, slin și urină. Violența și obtuzitatea scenei îngustează câmpul de conștiință al privitorului, făcîndu-l 259 să se identifice cu primul și (zic eu) cel mai memorabil personaj al filmului: mitocanul. Pampon devine, într-adevăr, un epileptoid, cu gândire vâscoasă și cu explozii de cruzime stupidă. Nici a două scenă nu are un corespondent direct în piesă. îi vedem pe Didina și pe nea Nae făcând amor, naturalismul scenei neavând corespondent în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pot să facă un performer, forța pozitivă sau un motiv poate contracara efectele negative ale altuia. De exemplu, ultimul în ierarhia unei fete de liceu, între activitățile fizice (motivul care izvorăște din sarcină) este mersul. Totuși să-i punem un pampon în mână și să o plasăm în centrul terenului la finala campionatului de baschet, cu restul echipei și ea poate merge până la epuizare. Efectele motivelor specifice sunt tranzitorii. Nu numai că diferă în timpul vieții unui individ, dar variate motive pot
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
sau între etnii (Take, Ianke și Cadâr) se anulează melodramatic în final, în piesa lui G. M. Zamfirescu, artificialitatea și convenționalismul constau tocmai în punerea într-o tranșantă și definitivă opoziție a două lumi: pe de o parte, cea a "pampoanelor de paradă", reprezentată de văduva colonelului Stavăr, de Mioara, "păpușa" lipsită de dorința de autocunoaștere a ibsenienei Nora, și de Valter, "băiatul deștept", profitor și lichea veselă, tipul amicului ingrat, și pe de altă parte, universul sufletelor pure, nepervertite, capabile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și veleitarismul sunt, pentru I. Constantinescu, elemente de construcție a personajului caragialian prin care acesta se îndepărtează de structura tipului tradițional, dar se apropie profetic de noneroul farsei moderne. Leonida și Efimița, Farfuridi și Brânzovenescu, Dandanache, Trahanache, Dumitrache și Ipingescu, Pampon și Crăcănel, Mița și Didina, dar și Mitică, Mache și Lache, etc. sunt personaje tipizate și schematizate caricatural, reduse la simple măști sau fantoșe, dar devin simboluri ale condiției umane asemenea personajelor lui Jarry, Beckett sau Ionesco, pentru că ilustrează atitudini
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
încercările taxonomice nu se pot susține până la capăt este ilustrat și de un "tablou sinoptic al tipurilor psihologice"24 din comediile și apoi din Momentele lui Caragiale, în care Pompiliu Constantinescu reducea multitudinea indivizilor la nouă categorii tipologice: Tipul încornoratului: Pampon, Crăcănel, Jupân Dumitrache, Trahanache. Tipul primului-amorez și al donjuanului: Nae Girimea, Chiriac, Rică Venturiano, Tipătescu. Tipul cochetei și al adulterinei: Didina Mazu, Mița Baston, Veta, Zița, Zoe. Tipul politic și al demagogului: Rică Venturiano, Tipătescu, Cațavencu, Farfuride, Brânzovenescu, Trahanache, Dandanache
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
individualizărilor care marchează semnificativele diferențe între Chiriac, Tipătescu, "Bibicul", Mitică Lefterescu (Five o'clock), Mitică (Tren de plăcere), Mișu (Cadou) ca ipostaze ale craidonului între Veta, Zoe, Mița, Didina, Mițele și celelalte adulterine ale schițelor, sau între jupân Dumitrache, Trahanache, Pampon, Crăcănel și ceilalți încornorați. Marca distinctivă a triadelor conjugale caragialești este ambiguitatea raporturilor dintre înșelători și înșelați. Situați, în mod obișnuit, în prima categorie, craidonul și adulterina pot ilustra, în special în O scrisoare pierdută, tipul păcălitorului păcălit, întrucât anumite
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mundane. Această situație, constând de fapt în asimilarea personajelor de către măștile pe care le poartă, este comună tuturor comediilor caragialiene. Masca se confundă cu omul și chiar îl anihilează în cazul unor personaje precum Leonida, Cațavencu, Farfuridi, Cetățeanul, Ipistatul, Catindatul, Pampon, Crăcănel etc. Starea normală în această lume este încurcătura, care nici nu se lămurește în finalul pieselor, nici nu cunoaște un grad deosebit de complicare, situația rămânând identică cu cea din stadiul premergător desfășurării scenice a manifestației carnavalești. Dintre mijloacele absurdului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fie angajat, este mulțumit că, cel puțin nu i se fac rețineri din salariul pe care nu-l primește, în siguranța cu care Jupân Dumitrache își încredințează "onoarea lui de familist" tocmai amantului soaței sale, în scena mulțumirilor adresate de Pampon și Crăcănel celui care-i înșală pe ambii. Obiceiul "mutatului" în case identice, de sfântul Dumitru, poate fi dat ca exemplu de absurd comic al moravurilor, ca să nu mai vorbim de farsa electorală din O scrisoare pierdută, chintesență de nereguli
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rățușcă în limba franceză, rârâit ; Copilul care și-a făcut costum de sirenă (că n-aveam bani de aruncat pe cel din magazin) dintr-un crac de pantaloni, și-apoi chiar o surioară dintr-o cutie de carton și un pampon roz, apoi mi-a prezentat-o ca fiind „sora mea mai mică, Frrramboise“ ; Copilul care și-a făcut singură poante din cutii de iaurt de carton (încercase mai întâi cutii de plastic) ; Copilul cu care mă uitam la cățelul Curaj
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]