190 matches
-
fiestă. Peste tot se vând cornete cu confetti, măști și pălării de pai multicolore. Se strigă, se cântă, se aruncă petarde. Sărbătoarea explodează și hohotește în jurul nostru. Întreg orașul pare ieșit pe străzi. Sunetele unor instrumente necunoscute însoțesc dansatori cu panașe viu colorate și măști de lemn sau de piele, în fața noastră, un tânăr metis are o torță în mână. Și lângă el o damigeană cu benzină. Își umple gura cu benzină, pe care apoi o pulverizează, suflând, în aer și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
străzii în scenă. Răspunsul a venit sec. Porque no? "Pentru ce nu?" Un răspuns care nu înseamnă nimic și în același timp poate însemna totul. Într-adevăr, pentru ce nu? De aceea există dansul. De aceea există măștile. Indienii cu panașe multicolore vin duminica și dansează în fața bisericilor. I-am văzut și eu. Nu aud murmurul rugăciunilor, au fața imobilă, nu-i interesează, se pare, nici măcar sfântul în onoarea căruia se dansează. O fac la fel cum odinioară dansau în onoarea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
maya sau dans aztec, nu-mi dau seama. ( Îmi amintesc prima seară când am sosit la Ciudad de Mexico. Străzile inundate de zgomotul și de culoarea fiestei. Acum sunt mai bine pregătit să înțeleg ce se petrecea acolo. Indienii cu panașe multicolore dansează în primul rând pentru ei, chiar dacă dansează pe o estradă, ca aici. ( Mă întreb ce știam înainte despre Mexic. Lucruri învățate prin școală, citite prin cărți. Unele abia dacă le mai țin minte. Pe altele le-am uitat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
un alt șuier melodios, maimuțica sări din candelabrul înfrunzit verde în poiana tainicei păduri. Târându-și coada lungă prin iarba mătăsoasă, ea se opri la picioarele echipate într-un soi de sandale ale lui O'Piatră. Înclinându-și către ea panașul multicolor, stăpânul o ridică în brațe. Cu un gest delicat și precaut, Vânătorul o apropie de obrazul Profesorului, adânc brăzdat de dunga roșie. Maimuțica arătă pe dată înțelegerea a ceea ce i se cere, gâlgâi câteva șuierături de acceptare a sensului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fi avut gata, V. menționează intr-un interviu comediile Duduia din Frunzeni și Răpirea doamnei Malac, alături de dramele Yoshivara, Disciplina și Delir (un fragment fusese tipărit în 1925 în „Puntea de fildeș”). Din păcate, toate aceste texte dramatice anunțate cu panaș, dar și alte manuscrise au dispărut în bombardamentul aviatic din 7 mai 1944, eveniment tragic căruia și V. avea să-i cadă victimă. SCRIERI: „Să nu-ți faci idoli!...”, București, [1914]; După moartea lui Manasse. O urmare la drama „Manasse
VEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
de actualitate ale deceniului devine nu doar liniștirea celor care ratează intrarea în învățământul superior, dar și prezentarea acestei ratări ca singura cale spre viața adevărată, în uzină sau pe șantier. După aceea, facultatea făcută, eventual, la seral e un panaș suplimentar pe nobila șapcă de muncitor. Filip cel bun, în regia lui Dan Pița, este filmul-emblemă pe această temă. Filip este fiu de fost muncitor în siderurgie. Tatăl său a făcut marea greșeală : a părăsit fabrica pentru o muncă mai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
conchide că „nefericirea” de a fi neîmplinit, „ne-realizat” (deoarece te compari mereu, chinuit, cu cei mai mari!Ă e rezervată doar celor care produc valoare cu adevărat; cei ce pozează În ratați și-și poartă peste tot, ca un panaș, „creasta lor frumoasă și impresionantă, viu colorată” de „vitregiți ai istoriei sau ai societății” nu vor trăi niciodată acea nemulțumire a creatorului adevărat; deoarece acesta, exprimându-se tot mai plenar, la modul dureros dialectic, va resimți, va trăi disproporția Între
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lucrurile recad în monotonie lucrativă. Dar, decât zilnic „fără chef“, mai bine cu chef, măcar de două ori pe an. Altele sunt, din punctul meu de vedere, tipurile de comportament cu adevărat reprobabile. Cel dintâi e ireligiozitatea totală, purtată cu panaș, alergică la orice mențiune a sacrului, mereu dispusă să polemizeze, să batjocorească, să stigmatizeze. Tineri sau maturi, „ateii militanți“ sunt programatic „deștepți“, „moderni“, „cu picioarele pe pă mânt“. Nu se lasă prostiți de babe demodate și intelectuali reacționari. Știu cum
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ieși, imatur, la bătaie cu criterii private, cu convingeri individuale, cu judecăți „subiective“. El însă e exponentul unui „sistem“, e „om de echipă“, se lasă „ghidat“ de subtile strategii de culise. De aceea, e ticălos cu mândrie. Cu nesimțire. Cu panaș. Mai trist e cazul celui care se ticăloșește dintr-un amestec mucegăit de vanitate și sără cie. A avut, întotdeauna, un cult juvenil al posturii nobile și al conduitei sublime, dar viața l-a contrariat necruțător: a avut necazuri, a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
după survolarea unei zone insurgente, cu o săgeată înfiptă în fuselaj. Nu cu mult timp în urmă, într-o după-amiază de duminică, o înmormântare de un fast anacronic străbătea Calea Moșilor, venind dinspre Sf. Gheorghe. Tras de doi cai cu panașuri negre, dricul se clătina sub povara coroanelor fără număr, iar acordurile întristate ale fanfarei făceau să cadă tencuiala de pe ziduri. Dacă m-aș fi aflat prin anii ’30, în vreun oraș al Moldovei natale, aș fi zis negreșit că a
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
măgulitoare a regelui Prusiei pentru prietenul său, filosoful! De data asta o privesc pe prințesa imperială cu mai multă îndrăzneală. Poartă o rochie-taior de un roz veșted, poate puțin prea deschis pentru gustul meu, dar bine croită. O pălărie cu panaș roz, imensă. Are o înfățișare plăcută, dar mersul ei e ciudat. Foarte greoaie, toată greutatea trece alternativ de pe un picior pe altul, ca și cum mersul ar obosi-o, mă întreb însă dacă acest mers neobișnuit se explică prin starea ei, sau
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
la căsătorie. Opt cai bogat înhămați, cu pene și egrete albe, sunt încălecați de jochei îmbrăcați în uniformele roșu și argint; de partea fiecărei portiere câte 2 lachei în livrele de mare ținută. Înainte doi picheri călări pe cai cu panașe tricolore. Prințul Leopold, în mare ținută de general prusian, stă alături de Regină, dinainte prinții Ferdinand și Carol. Regele Carol, călare, merge înaintea trăsurii regale. În jurul Regelui o strălucită escortă de generali și de ofițeri superiori călări. După serviciul divin oficiat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cu o imensă tabără romană, având dreptunghiuri precis conturate - „ogrăzile” naționale. E foarte spectaculos pavilionul Canadei, cu un imaș verde pe care au fost plantate câteva wigwam-uri de piei roșii și un enorm, uriaș indian de plastic, legănându-și panașul în vânt. Patrimoniul istoric și cultural al aborigenilor reprezintă o marfă neprețuită pentru o națiune de emigranți, canadienii, care trebuie să-și inventeze o identitate, pentru a nu fi confundați cu alții (reușesc, iată, la repezeală, să-mi fixez în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care am opus-o, instinctiv, încă din adolescență, celei a lui Arghezi - Arghezi pe care îl știu și îl admir și azi, dar care, pentru spiritul meu din tinerețe și dintotdeauna, reprezintă „sudul”! Sudul literar, dar și caracterial, temperamental, cu panașul și podoabele sale incontestabile, dar „străin” cumva mie, eului meu profund și irațional, care rămâne cumva rece în fața câmpiei și a mării, dar caută „obstacolul” și munții (Drumul la zid!Ă, simetria, simetriile și redundanțele, în frază, ca și în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o poiană al „ungureanului“ care purta pe cap coșul lui cu Calde cornuri patru d-un ban fran zelar... Cântare acompaniată de zurgălăii săniilor vesele, cu caii Împodobiți de-o plasă somptuoasă, cu salbe de clopoței la gât și cu panașe al be-roșii; cum și de cântecul Înăbușit, grav și sincopat, al clopo telor Înzăpezite de pe turla ziarului L’Indépendance Roumaine, ritmând o arie bretonă, La Paim polaise, la fiecare ceas: și În aerul plin de adulmecări și de pofte sănătoase
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe care nu le mai recunoști ca fiind ale tale. Amorurile cele mai culpabile, cum le-ar numi exagerat neves tele noastre, le-am justificat Înaintea lumii prin stator nicia și fidelitatea lor, arborându-le, cu mândrele lor culori și panașuri, prin tot cercul vieții mele timp de patruzeci de ani. Cazierul meu, prin urmare, destul de Încărcat, Înregistrează două mari exemple de longevitate neobișnuită În amor: unul de doisprezece și altul, mai ilustru decât toate, de paisprezece ani, susținuți cu o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
al lui Nae Caranfil sau Patul conjugal al lui Daneliuc) au apărut în primii ani de după Revoluție, numai filmul lui Caranfil era un debut care aducea într-adevăr ceva nou ; celelalte două nu făceau decât să continue cu vervă și panaș filmografii importante în condiții de libertate. în aceste condiții, nu cred că se poate vorbi despre o înnoire a cinemaului românesc înainte de seria consistentă de filme inaugurată de Marfa și banii al lui Puiu, urmat la scurtă vreme de Filantropica
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de luptă par citate !) Redundant acolo unde s-ar fi impus elipsa (ce rost au, de pildă, imaginile de la început, în care actorii își rostesc replicile ca pentru un public de surzi ?), tautologic acolo unde ne-am fi așteptat la ”panaș” (petrecerea cu conga e ruptă parcă din Serata Malvinei Urșianu !). Sau pur și simplu inadvertent (Hitler vorbește germana, stafful german de la București românește !). Pesemne că Oglinda se străduiește să prindă cât mai mult din atmosfera epocii să devină prismatică , însă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
defecte majore din acest punct de vedere, Trenul vieții este mai asemănător lui No Mans Land, filmul bosniacului Tanovic premiat tot la Cannes și apoi oscarizat. Ca cinema însă (prin asta înțelegând nu doar meserie, ci și un anumit panaș vizual), filmul lui Mihăileanu e mai modest. Actorii români sunt destul de terni în comparație cu restul, sătucul de la-nceput pare de carton, câteva momente sunt cam folclorice și, una peste alta, lipsește acea nebunie regizorală ce ar fi putut să ridice Trenul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a mâhnit foarte tare. De vină e Ly, dar adevărul e că, fiind așa de singură, ar fi greu să fi avut altă atitudine. I-am scris imediat [surorii Christianei] ca s-o rog să fie cuminte, să-și poarte panașul cum se cuvine; țipetele astea mi-au făcut foarte rău, căci eu tocmai fiindcă nu voiam s-o rănesc am pus să i se scrie scrisoarea aceea de către prietena ei. Cât despre mine, draga mea, încă nu m-am mutat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
urmat. Știam că mergem la moarte, dar eram hotărâți să ne batem și să murim împreună cu împăratul. "Ca oameni liberi, nu ca robi!"... Constantin și-a scos platoșa aurită, cu vulturul bicefal încrustat pe piept, și-a azvârlit coiful cu panaș, și-a smuls inelul cu pecetea imperiului același vultur bicefal, l-a sărutat și l-a aruncat departe, și-a scos cămașa de mătase și a îmbrăcat o cămașă luată de pe cadavrul unui oștean era o cămașă sfâșiată, noroită, sângerată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vehemența poetului (a „discursului”, cum se zice azi și cum, aici, se și nimerește). El își păstrase până târziu o credință semeață și candidă în triumful poeziei (cu P mare), al artei, al moralei greierului. Arbora credința aceasta ca un panaș, așa cum arbora Don Quijote credința în triumful cavalerismului rătăcitor, în frumusețea Dulcineei și în „istoricitatea” lui Amadis de Gaula. Dar poate că, totuși, „formica lume” nu va reuși, în cele din urmă, să corodeze fără de rest esența „cicadică” a vieții. Și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Într-o zi am pierdut nordul... Inima mea a devenit un incendiu. Cum să fac să nu mă mai confrunt cu capcanele iubirii? Iubirea care vrea să mă arunce din nou în afara mea. Ce să fac, spune-mi? Pasărea cu panaș răspunde: Ce e iubirea asta care te-a prins de gât? Copilărie obscură. Frecare animală. Pasiune care te îndepărtează de Iubitul Unic. Toate frumusețile se ofilesc și toate cărnurile putrezesc... Vrei ca soarele tău să nu apună niciodată? Ce e
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fagurelui lexical constitruie argumentele apodictice care impun un scriitor printre confrați, lipsa de respect a lui Houellebecq față de ele frapează. Primii dușmani și-i cîștigă scundul romancier În tabăra criticilor și teoreticienilor (unul dintre ei, Antoine Compagnon), a universitarilor cu panaș, deși tot unul de-al “lor” l-a promovat. Căci editarea primului roman i se datorează venerabilului Maurice Nadeau, În 1994, Într-un tiraj de 10.000 de exemplare. Acuzat deschis că nu știe să scrie, romancierul cvadragenar pierde Într-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vrem de fapt să nu mai știm / Că din statuile ecvestre / Doar caii azi ne mai convin! // Biografiile nescrise / Contra prezentului ne-asmut / Fantomele au măști de carne / Și profețesc despre trecut // Suim orgolioase trepte / Dar semenii ne văd căzînd / Panașul s-a-nnegrit de zgură / În aripi zborul scurt s-a frînt". ( Doina Alexandru, Tranziție). Însă performanța absolută a beției de cuvinte se regăsește, asta e!, taman acolo unde te-ai aștepta mai puțin: la mentorul publicației însuși, la continuatorul lui Călinescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]