90 matches
-
rău, m-am întîlnit cu ma-sa, mergea la lucru <maya32>: <victor37>: m-am dus ață la ea. Se pregătise de chef, purta doar un sal negru, de mătase. Era în doliu... <victor37>: cînd m-a văzut, au apucat-o pandaliile. Mi-a zis să ies din casa ei <maya32>: chiar așa? <victor37>: cred că i-am dat o palmă... <maya32>: crezi? <victor37>: sunt aproape sigur Singura femeie pe care am lovit-o <victor37>: am stat și am fumat o țigară
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
să descoperim substanța umană reală a Miței, constatăm neputința de a discerne între sentimente. Amenințarea cu „vitrionul” și punerea ei în practică sunt semne caracteristice temperamentelor isterice. În aceeași categorie intră și o recomandare a lui Iordache: „i-a venit pandaliile...”. Dar aceste fapte pot fi interpretate atât drept dovezi intenționate, pe care Mița le adună în spiritul profunzimii sentimentului ei, cât și ca arme de convingere a amantului: „ai uitat că sunt fiică din popor și sunt violentă?”. Tristețea Miței
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
-ți plîngi de milă că ți ai irosit timpul de pomană cu unul fără nici o vocație, omul tău se dă pe brazdă, observă Roja. — Gîndește-te că tot ce-am vorbit noi acum, toate balivernele astea fără logică sînt provocate de pandaliile unui ramolit care vrea să-și răzbune o umilință pe care oricine altcineva ar fi uitat-o de mult, își amintește Curistul. Pe banii și benzina mea fac ce vreau, nu se lasă șoferul, așa că n-aveți decît să vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
făcu ca trupul să i se ridice de trei ori brusc, scuturat de convingerile unor frisoane scurte, iar întregul Cabinet să sfârâie de un miros aproape sexual, deși de piele arsă. - E reglementar! Gol marcat după regulament!! Ai vîrît-o în pandalii șutând din colțul scurt! omologă, ca un cunoscător, ce se și afla, impresionat, mustăciosul. (De încîntare își supse și își perie și mustața). - Eu izbuteam să le fac să fumege așa numai după ce-am scăpat din pârnaie. Ori după ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o înăbușă. Vru să nu strige, să n-o audă celălalt, dar nu mai putu... Ca turbatul a fost Bozoncea săptămâna aia. Ședea numa-n cîr-ciumi, cu lăutarii alături. Bea și nu se cunoștea. Zvârlea cu banii, parcă-l apucaseră pandaliile. Nu știau hoții ce-i cu el. - Să fim veseli! striga. Să petrecem, că cine știe... Numai Gheorghe era posomorit. -La luat deoparte pe Paraschiv: - Mă, nu te-a simțit Stăpînul? - Cu ce să mă simtă? - Că te-ai dat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ne-am făcut negustori de fitile de candelă... - Nu mai spune dumneata! Grecul fi privea speriat. Nu uitase cuțitul lui Paraschiv și banii furați. Tremura și acum. Dar hoții nu aveau chef de treabă. Au plecat, iaba, că-l țineau pandaliile pe codoș, să umble. - Îmi pare rău că vă las sănătoși! le-a mai strigat ăl bătrân, și s-au dus. În urmă, grecii vorbeau între ei: - Iote, bre, s-au liniștit... - Le-o fi ajuns câtă bătaie le-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Dacă vrei să spui expres, Cât de trist te poți simți Într-o cameră prea mare... Omul căzu pe spate și toată lumea izbucni În râs. Era foarte beat. Myatt spuse: — A fost groaznic. Brusc, pe la două noaptea, au apucat-o pandaliile. Țipa și spărgea totul. Recepționerul din schimbul de noapte a urcat scările și toți stăteau și se Îngrămădeau pe coridor. Credeau că-i făceam cine știe ce. Și nu-i făceai? — Nu. Adormisem imediat. A fost groaznic. De atunci n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scriitor atît de steril prin comparație cu scriitoarele noastre și-ale lor ce se căsătoresc prin mînăstiri, așadar Al și-a pierdut vederea de la o arsură la față ca a Maiei prin explozia unei grenade de mînă, și, drept urmare, are pandalii. E neînțeles. Și Încă pînă la răsculare și pe-un scenariu atît de Îngrijorător cretin, Încît colonelul (că era colonel În retragere) hotărăște să facă o ultimă călătorie la oraș Înainte de-a se sinucide, și-l ia cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Înfrățit grozav cu muncitorii, așa e el, vrea frați, se Înroșește, a apucat demult să scrie cu bumbac, nu-l mai poate opri nimeni. L-am lăsa să treacă ca un coș, dar iată că se umflă, o dă În pandalie: „Și canalele sînt Înfundate / De zăpadă și de steaguri roșii / Arse În cîntece de hoardă”. (s.m.) Hoarda oamenilor omorîți În decembrie. A scăpat poetul din sirena lui Vasile Roaită, din propriu-i purgatoriu, și umblă pe hîrtie. Pare să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
câte un cappuccino pentru Emily și pentru mine. Tocmai când plăteam cafeaua a sunat telefonul. Naiba s-o ia, femeia asta era imposibilă. Nesătulă, nerăbdătoare, imposibilă. Eram plecată doar de vreo patru minute; imposibil s-o fi apucat din nou pandaliile. Din nou, am apucat punga cu o mână și am scos cu cealaltă telefonul din buzunarul hainei. Hotărâsem deja că un asemenea comportament din partea ei justifică pe deplin fumarea Încă unei țigări - fie și numai ca să Întârzii câteva minute livrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
relativizând totul, și cuvintele par că încep să-și piardă sensul. Foiesc întruna, într-o îngustă circularitate, dar neastâmpărul lor se fixează în indestructibile ticuri și automatisme. Cu o seninătate absolută, împrăștiată doar de câte un fason, de câte o pandalie, onorabilii cu sau fără ifos sunt expuși plictisului, pe care încearcă să-l alunge mai cu o bere, mai cu o cleveteală. Din când în când își schimbă domiciliul (De închiriat). Cam zevzeci, ei nu sunt lipsiți de șiretenie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
oi uita degrabă dorul care mă omoară... Cum poetul nostru e un Petrarca ras în cap, cu chip de faun oriental, cu ișlic, antereu și iminei, ducând omagiul până la târârea în pulbere și la închinarea ortodoxă și tristeța occidentală până la pandalii și istericale, efectul e dintre cele mai originale. Prețiozitatea, obișnuită în această poezie, se răscumpără printr-o mare gingășie, vrednică de un Chiabrera; Doi ochișori verzi, Ce privind nu-i pierzi Printre ceialalți, Genele-i umbresc Și ei strălucesc Ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la joc, casa îi e plină de musafiri cărora le dă "zumaricale", vutci. Grațiile ei verbale sunt fanariote: "Cum poftești dumneata, fos-mu, parighoria tu kosmu!" Negoiță merge la Craiova "haidea-haidea", e dus la domnie la București "techer-mecher" în fața domniței cu "pandalii" care nu-l poate "honipsi". Opera lui Caragiale e subestimată de către unii sub motiv că ea zugrăvește moravurile și că acestea sunt efemere. N-ar mai exista bunăoară deputați agramați și comisari escroci. Cu toate acestea există tipuri sociologice, precum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu a mea; el i-a poruncit dulgherului să i-l meșterească și i-a pus în vîrf un ciocan, pe semne ca să zboare creierii cuiva, căci odată a încercat să mi-i zboare chiar mie. Da, cîteodată îl apucă pandaliile, ceva de speriat! Vedeți despicătura asta, domnule? își, scoțîndu-și pălăria, își dădu la o parte șuvițele de păr și dezvălui o scobitură adîncă în creștet, care nu vădea însă prin nimic c-ar fi fost vreodată o rană). Ei bine
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îmi par dintr-o dată mai reușite. Televiziunile, presa ne străpezesc timpanele cu Pescaríu, Țurcașíu, Sechelaríu. Resemnarea noastră fiind singura soluție. Dacă improvizatul teleast ne strică doar digestia p.m., în schimb ignoranța celui ce-și pocește propriul nume ne-aruncă în pandalie (filologică). Corpolentul băcăuan, cu eșarfă tricoloră înconjurîndu-i globul pîntecului, crede că terminația moldovenească a propriului nume, cea corectă, Secheláriu, nu-i de rang și-atunci și-o sclifosește: Sechelaríu. Crezînd că, astfel, s-ar putea apropia de sonoritatea unui nume
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]