314 matches
-
moderni, dar în orice caz, pe-aproape. Angela Marinescu e, ideatic, o radicală care caută vitalitatea altundeva decât în vitalismul butaforic. Teroarea paginii albe îi e complet străină atât timp cât nu în exerciții de caligrafie stă miza poeziei ei. Un bun pandant al acestor concluzii intermediare îl oferă un Peisaj de iarnă la începutul căruia însăși o astfel de panică artificială e luată gros peste picior: „după expertizele postmoderne și rătăcitoare/ ale unui ale unui tânăr bâlbâit, stângaci/ și de nerecunoscut/ nebunia
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
Mici picanterii de avangardă, precum întîlnirea, aproape pe o masă de disecție, dintre nevolnicul Emanuel și otrăvitoarele tristeți ale lui Maldoror, dau ecou unor bolgii și așa îndeajuns de adînci. Cartea, "ceva mort... care conține lucruri vii" (p. 141), e pandantul acestor vieți dezise de scopul lor. Revolta care nu vrea, pentru sine, nimic, iată avangarda. Existența, care nu vrea, pentru sine, nimic, iată boala. Nici una, nici alta nu țin la nesfîrșit. Deasupra lor se-nchid apele, ca peste un focar
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
se prezenta în 1955 Monica Lovinescu la Editura Denoël din Paris și spre același deznodământ pare a se îndrepta și versiunea românească a textelor reunite sub titlul Cuvântul din cuvinte. Adică refuzul editorului francez pare a-și găsi un trist pandant peste ani în opacitatea aproape generală a receptării cărții în România, din 2007, când a apărut, și până în prezent. Scriu "pare"cu speranța că lucrurile nu vor rămâne așa. Autoarea nu a reluat oferta către nicio altă editură; a publicat
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
ca asta n-ar fi trebuit să se întâmple. Și nici nu s-ar fi întâmplat dacă Gabriela Adameșteanu ar fi lăsat evenimentele în matca lor. Dragostea nu exclude politicul, iar consemnarea, fie ea și pe ascuns, poate deveni, în pandant cu acestea două, un bun refugiu. Numai că, în Provizorat, când spui dragoste, aproape că spui DRAGOSTE (cu majuscule care sufocă totul în jur), când spui politic, mai că-ți vine să-l scrii POLITIC (abraziv și necomplezent) și așa
Drumuri egale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6013_a_7338]
-
stat(u quo). Un poem începe așa: „alege una din cele zece mii de cuvinte frunză/ și îmbarcă-te sub nervuri pe luciul clorofilei/ simți monotonia și plictiseala și întâmplătorul?” (p. 74) Ultimul termen schimbă, practic ecuația. Bibliografia generală capătă un pandant particular „din stânga lui blaga/ la amintita nuntă/ domnul notar curcubătă:/ declară zice împotriva firii azi de sâmbătă// dar în lumea noastră/ numită prea bine că e de apoi/ considerând-o albastră/ spune după arghezi toate zilele sunt joi// adevărurile omului
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
facem joncțiunea cu muncitorii, iar ei nefiind atât de mulți, de concentrați, de instruiți ca muncitorii polonezi, asta-i altceva.) Într-un fel, e salubru că nu interesează procesul pe care l-am intentat trecutului nostru. Există în el un pandant al ipocriziei de atunci. M-am adaptat, n-am mișcat în front, dar măcar sufăr, mă condamn... Ce să-ți spun! Deși am sentimentul că mă cunosc destul de bine, tot mai reușesc să mă deziluzionez. Când nu te mai cerți
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6295_a_7620]
-
Cărtărescu e o revelație. Se pot spune multe lucruri conjuncturale despre volumul acesta: că în Jurnalul atât de blamat de unii comentatori venea adeseori vorba despre el ca despre un opuscul care va rămâne interzis tiparului, că face un bun pandant cu extraordinarul Totul, din 1984, că dintre poemele cuprinse aici câteva nu sunt chiar inedite, ele regăsindu-se și în antologia Dublu CD. Pe acestea, Femeile, OhNatalie..., Ieșim la plimbare cu tricouri la fel, Sunt gelos, lua-m-ar naiba
Nostalgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6303_a_7628]
-
scrisă doar pentru plăcerea de a se zugrăvi pe sine în mijlocul lumii prin care a trecut, ci și o operă cu un ridicat conținut informațional, care poate fi - și a și fost - luată ca referință în studii istorice. Ea face pandant cu Scrisori către Vasile Alecsandri, capodopera lui Ion Ghica, pe care o completează adesea în latura documentară. Ediția de față nu este menită în primul rând studiului științific, ci lecturii. Ceea ce nu înseamnă că nu este o ediție foarte bună
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
Luminița Marcu Pandantul raportului de deschidere [privind „Discuțiile la cea de-a III-a Plenară a Tinerilor Scriitori”] sînt concluziile, o altă specie a acestui tip de discurs, mult mai puțin liberă decît discuțiile, dar totuși cu un grad mai mare de subiectivitate
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5426_a_6751]
-
supranaturale ale unuia dintre heteronimi. Al doilea plan al narațiunii conține o avalanșă de aventuri și încurcături misterioase (în care sunt implicați și poeții), iscate de un personaj fraudulos - domnul Franz. Acesta e urmărit de Interpol prin trei agenți grotești - pandantul caricatural al celor trei heteronimi. Povestirea ultraisto-suprarealistopostmodernistă se derulează zburdalnic sub ochii noștri, jucând ping-pong cu timpul și cu spațiul, împănată cu jocuri de cuvinte, paradoxuri, qui pro quouri, personaje inteșanjabile, reminiscențe din lecturile filozofico-literare ale lui a.l.ș
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
general astăzi romane fără subiect și din care autorul lipsește? Autorul s-a întors și în critică. Aceasta ar fi a doua legătură care trebuie făcută. Unul din rarii critici care n-a sucombat în fața modei structuralisto-semiotice, aceea care făcea pandant noului roman, și-a intitulat o carte chiar așa: "Întoarcerea autorului". Tipărită, nota bene, în 1981. E vorba de Eugen Simion. Timpul i-a dat dreptate. El se referea la "relația creator-operă". Dar, cum spuneam, autorul nu s-a întors
Biografii, biografii… by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6661_a_7986]
-
coerent și bine legat, compus din două părți. Intr-o primă secțiune, cunoscutul artist și coregraf Ion Tugearu și-a asumat cu modestia care-l caracterizează, dar și cu un adevărat curaj artistic, sarcina de a ne prezenta, ca un pandant al părții a doua, o ultimă coregrafie a sa pe un colaj bine ales pe muzica Fugii lui Johann Sebastian Bach și a Marii Fugi de Ludwig van Beethoven. Ne-am obișnuit până acum cu un Ion Tugearu aplecat spre
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
exclusiv nucleul dur al „noii” literaturi române din Bucovina de după Marea Unire, pe care, după marea Istorie... a lui G. Călinescu, exegeții autohtoni l-au cam ocolit. Într-un anume sens, studiile grupate în volumul de față fac un bun pandant cu investigațiile comparatiste ale lui Andrei Corbea-Hoișie despre Paul Celan și „meridianul” său centraleuropean... Faptul că Mircea A. Diaconu și-a „reîncărcat” studiile despre „iconari” sub umbrela „studiilor bucovinene” are semnificația unui rebranding, prin cartografierea unei identități regionale periferice într-
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
Orice subiect (sau, în tot cazul, aproape orice subiect) se preta, în definitiv, unui comentariu în lumina acestei metafore. Simulacrele normalității. Și probleme de strictă teorie, imune la contingent (cum ar fi aceea, sumbră, a inerentei perimări a cărților, făcând pandant cu salutara expresivitate involuntară), și așteptata schimbare de paradigmă (în special în poezie și în special la nivel formal), și deprinderile criticii de anțărț (prea tributară ideii de autonomie a esteticului ori înșelătoarelor meandre psihanalitice), și istoria literaturii ultimelor câteva
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
și-a găsit în el cronicarul numărul unu), Dan C. Mihăilescu revizitează astăzi, cu acest întreg bagaj de lejeritate, teritorii dragi din epoca dificilă a propriei formări. Iar cartea despre scrisorile lui Eminescu e cel mai bun exemplu. Ea face pandant, peste ani, cu Perspectivele eminesciene cu care criticul a debutat, în 1982.) Scrisorile lui Caragiale, autohtone sau berlineze, sunt inventariate sumar și comentate cu dichis. Mai degrabă decât „neobiografism”, aș numi această recentă etapă din cariera lui Dan C. Mihăilescu
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
nu doar) grav. Detaliile ei concrete, inventariate cu un ochi deopotrivă lucid și halucinat în cărțile anterioare, sunt lăsate aproape complet deoparte în favoarea unei impresionante epopei despre „viața de apoi”. Din multe puncte de vedere, Frânghia înflorită face, de altfel, pandant cu Sebastian în vis, volumul anterior al poetului. Cartea Tatălui și Cartea Fiului, ambele încercări de mitologizare cu mijloacele profane ale poeziei, stau acum față în față comunicând subtil la diferite paliere. Într-atât de închegat începe să devină imaginarul
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
lua tarlaua de nevastă.” (p. 41) Rezultatul trimite la bancurile despre radio Erevan: nu e eretic, e țăran, nu e desfrunzire, ci fornicație, ba încă una cu consecințe conjugale. Frumoasa Elegie la trenurile reci din Proprietarul de poduri (1976) face pandant cu un Cântec de locomotivă mai degrabă amorf: „te-am iubit de-a lungul liniei ferate/ ca termocentrala un energofag/ lăcomos și singur simt și-acum cum bate/ bronzul bucii tale toaca mea de fag.” (p. 77) Alteori sunt reluate
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
lui M. Sebastian este că au contribuit considerabil la pregătirea operelor dramatice ale autorului lor”. Cu aceeași ocazie, Vicu Mîndra falsifică selecția de articole făcută din gazetăria sebastianică, atribuind articolelor un fals caracter democratic, în vreme ce ele erau în realitate adeseori pandantul atacurilor antipașoptiste și antiliberale (deci antieuropene și antidemocratice) ale stăpînului său predestinat de la Cuvîntul. Reactualizarea parțială a operei lui Sebastian se face pe această linie predominant dramaturgică începînd cu anul 1954, adică imediat după încheierea procesului lui Lucrețiu Pătrășcanu și
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
una în care faptele sunt copleșite de cuvinte. Ajung, în felul acesta, la ceea ce cred eu că reprezintă cu adevărat materia cărții. Limbajul. Să ținem cont de faptul că Litera din scrisoarea misterioasă a fost concepută în engleză. (Făcând, cumva, pandant cu debutul din 1976, în Chicago Review.) Dacă în cazul eseului despre În căutarea timpului pierdut, La planète Proust, încă nepublicat, alegerea limbii franceze e legitimă, cu The Parlayed Letter justificarea nu mai e atât de la-ndemână. Atâta vreme cât n-a
Pagini bizare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5055_a_6380]
-
obscenului deceniu 1935-1945”. O ambiguitate trecută sub beneficiul de inventar al „compatibilităților” specific românești, care fac ca „cei răi” să poată coabita fără probleme de conștiință cu „cei buni”. E de discutat însă dacă „deliciile ambiguității, ale jocului estet, rafinat” - pandantul cultural al societății „compatibilităților” - sunt un dat esențial al culturii române sau ele țin mai degrabă de o strategie defensivă. Rămâne, adică, să ne întrebăm pe termen mai lung cât din ritualurile livrești, la care însuși Norman Manea a apelat
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
Trigorin și pentru moartea copilului lor. Pentru zborul eșuat și pentru prăbușirea din cerurile înalte. Corpul ei frisonează, vocea, este în transă. Uneori, numai în transă se poate spune adevărul. Florin Dobrovici, Sorin și Gheorghe Dănilă, Șamraev sînt construiți în pandant, ca un contrapunct la ce se întîmplă. Ca două personaje din altă lume, care nu înțeleg mare lucru, care trăiesc în amintirile la care fac mereu apel, în parfumul unor păpuși mari, ușor deteriorate de diferite afecțiuni, de alcool, de
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
el să-l întrebe despre perși// Eustache - așa-l cheamă/ o urăște pe Frida/ stă adesea pe un scăunel/ suflă într-o trompetă/ și scoate un vuiet monoton/ și cîlțos ca lîna de oaie/ rămasă toamna pe cîmp/ în scaieți”. Pandant ironic al scriitorului, motanul face uz de un text abscons: „cînd își curăță instrumentul/ din muștiuc în loc de salivă/ sar niște litere mici/ ca puricii/ și de neînțeles// - am jucat totul pe o carte/ zicea eu nu mai scriu cu cuvinte
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
să-i arhiveze intim, altfel decât funcționă rește și reprobator. Are intuiția abisurilor (mult mai adânci decât convenț iile morale), are știința momentelor faste. Și mai are ceva: curajul dialogului franc cu propriul sine. Destule dintre portretele de aici fac pandant cu câte o introspecție lucrată minuțios. Este și cazul celor două secvențe (deja pomenite) al căror maestru de ceremonii e Ion Mureșan (niciodată numit, dar pus sub un deghizament explicit): Beclean pe Someș (pp. 48 - 50) și, mai încolo, Șapca
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
noi ne scăldăm în timp. Contrapunctul îl creează povestea pendulei ce se dereglează când istoria își precipită cursul și pocnește în ziua când izbucnește războiul. Titlul Un paznic prusac la porțile rațiunii prefigurează viziunea autorului asupra istoriei și are drept pandant ultima narațiune - Poveste despre sfârșitul imperiului necesității pure ce-l descrie pe Dumnezeu ca mecanism uriaș. Între ele se înșiră alte povești, unde fabulosul și istoria se amestecă: povestea fabricării unui tun uriaș are un titlu mirobolant „Kappes Kappes Kokolores
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
nu întârzie să le publice, nu doar în virtutea provenienței sociale (omul era muncitor în triajul gării), ci și fiindcă talentul nu lipsea. E drept că versurile lui sunt corecte (și are dreptate Mircea Anghelescu să vadă în rigoarea lor un pandant al constrângerilor cărora recidivistul avea a le face față), dar prezentarea villonescă pe care i-o face redactorul „Șantierului” e de departe mai eficientă: „am aflat că Paul Cialâc este un tânăr de 26 de ani care a suferit până
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]