254 matches
-
-lea, bulgarii își încep expedițiile de pradă împotriva Imperiului-Iordanes afirmă că bulgarii pradă în Tracia, iar împotriva lor luptă Mundo, descendent din Attila. Bulgarii sunt chemați în ajutor și de împăratul Zenon, în seolul al V-lea, împotriva goților. În Panegiricul lui Ennodius, bulgarii apar ca "vulgares", iar ca neam "îndărătnic", lângă huni, sabiri și hunuguri, la Iordanes, în Getica. Același istoric îi amintește pe bulgari și pe vremea lui Justinian (527-565), ca un contingent în confederația avară. Paul Diaconul îi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pentru dezmoșteniții soartei. Broșura Pacea universală perpetuă (1935), încropită împreună cu Crăciun C. Dronca, dovedește că poetul oltean are acces la utopie. În notațiile critice pe marginea unor scrieri literare, el preferă textele de substanță „natural emotivă”. În comentariul, cu ton panegiric, Poezia lui Al. T. Stamatiad (1937), criticul de circumstanță își varsă năduful pe felul de a scrie, „anarhic, arbitrar și absurd”, prin care cohorta de „dadaiști, futuriști, integraliști, ermetiști” nu ar face decât să producă o „bâiguitoare confuzie lirică”. Pentru
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
pozitiv! Uriașul, uriașul! Cel mai mare om de pe fața pământului. Ce mare și valoros rege cutare! Ce viteaz general cutare! Ce escelent ministru cutare și cutare! Deodată începură să ploaie dublonii de aur. Atunci autorii nu mai scriseră istorie ci panegirice, poeții își rodeau unghiile ca s-ajungă la pâine. Nimeni care să fi îndrăznit să zică contrariul. Din contra, toți strigau pe-ntrecute: Uriașul! Marele, cel mai mare uriaș! Căci fiecare spera slujbă și tain. Dar în sine își zicea fiecare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
XVI-lea a întâlnit, în chip fericit, pe primul mare narator și în același timp un scriitor cu o veritabilă vocație de întemeietor. În textul său, împodobit cu „împletituri rituricești”, meșteșug învățat de la bizantinul Constantin Manasses, poziția privilegiată este rezervată panegiricului, cu un „obiect” selectat, de data aceasta, din spațiul nontranscendent. Petru Rareș, patronul, transformat în model de umanitate, venit pe tron prin revelație divină, va fi împodobit cu toate virtuțile posibile de imaginat pe un traseu în care nimic nu
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
din opera unui dominican francez din veacul al XIII-lea, Vincent de Beauvais. • R. Rosetti, Arhiva Senatorilor din Chișinău, I, în AAR, mem. secț. ist., t. XXXI, 1909, p. 14-15. • A se vedea articolul lui Radu Păun, Istorie și ortodoxie. Panegirice românești la curtea lui Scarlat-Vodă Callimachi al Moldovei (1812-1818), în vol. cit. Corneliae Papacostea Danielopolu in memoriam, p. 131-144. Cu toate acestea, în jurul lui 1700, viața culturală nu mai e total anacronică sau, cel puțin, inspirația e căutată mai aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Gh. Savin, au pledat cu entuziasm în favoarea unui „naționalism totalitar“ de factură creștină, destinat să salveze România 9. Însă, scurtul interval de scepticism față de puterea politică a dispărut o dată cu instaurarea dictaturii militare în 1941. Patriarhul Nicodim, în bună tradiție a panegiricului ortodox cu valențe mistice, îl numea pe I. Antonescu un conducător providențial, „un arhanghel cu sabie de flacără“ care era destinat să readucă pacea și liniștea într-un tărâm devastat de luptele politice interne 10. Biserica ortodoxă a aprobat și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o cercetare amplă și propune interpretări care ordonează într-un sistem cu articulații ferme și acorduri profitabile numeroasele producții aparținând vechii arte oratorice românești, precum Cazaniile lui Coresi, Carte de învățătură a lui Varlaam, orațiile de nuntă, cuvântările protocolare, encomiastice, panegiricele, Didahiile lui Antim Ivireanul ș.a. Ideea pe care o demonstrează sinteza Vocația europeană a literaturii române vechi este aceea că literatura noastră din secolele al XVI-lea - al XVIII-lea, alcătuită îndeosebi din scrieri istorice, nu a fost un fenomen
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
nobilă, s-a căsătorit cu fiica uzurpatorului galic Avitus care se răsculase în 455 împotriva conducătorului Imperiului Roman de Apus. Astfel a început cariera sa politică în strânsă legătură cu cea literară: la 1 ianuarie 456 el a rostit un panegiric în cinstea lui Avitus în fața Senatului din Roma și pentru acest lucru a fost răsplătit cu o statuie în forul lui Traian la fel ca alte personaje faimoase (sau chiar mai faimoase decât el). Însă în același an, în octombrie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fel ca alte personaje faimoase (sau chiar mai faimoase decât el). Însă în același an, în octombrie, revolta lui Avitus a fost înăbușită de Maiorianus și Sidonius l-a omagiat atunci pe învingător pentru care a scris în 458 un panegiric. Sidonius a procedat la fel și cu împărații următori astfel încât în ianuarie 468 a obținut numirea în funcția de prefect al Romei. Însă la puțin timp după aceea și pe neașteptate, el a fost desemnat episcop al orașului Arverna, astăzi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să își reia însărcinările episcopale și a murit în 489. Producția literară a lui Sidonius se divide în două perioade. În prima, el s-a dedicat exclusiv compunerii de opere profane: douăzeci și patru de Poezii (Carmina), din care primele opt sunt panegirice, scrise în hexametri, care conțin prefețe și alte poezii legate de panegirice, în distihuri elegiace. În aceste scrieri, Sidonius imită maniera celuilalt mare poet de curte de la sfârșitul secolului precedent, adică a lui Claudian, care a trăit la curtea lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a lui Sidonius se divide în două perioade. În prima, el s-a dedicat exclusiv compunerii de opere profane: douăzeci și patru de Poezii (Carmina), din care primele opt sunt panegirice, scrise în hexametri, care conțin prefețe și alte poezii legate de panegirice, în distihuri elegiace. În aceste scrieri, Sidonius imită maniera celuilalt mare poet de curte de la sfârșitul secolului precedent, adică a lui Claudian, care a trăit la curtea lui Honorius și a lui Stilicon. Așadar, panegiricele sunt închinate împăraților numiți mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și alte poezii legate de panegirice, în distihuri elegiace. În aceste scrieri, Sidonius imită maniera celuilalt mare poet de curte de la sfârșitul secolului precedent, adică a lui Claudian, care a trăit la curtea lui Honorius și a lui Stilicon. Așadar, panegiricele sunt închinate împăraților numiți mai sus: lui Avitus în 456, lui Maiorianus în decembrie 458 și lui Anthemius în 468. Sunt apoi poezii ocazionale (numerele 9-24 din culegere): epistole în versuri, poezii nupțiale (de exemplu pentru nunta lui Ruricius, viitor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al Romei; ulterior, episcopul de Milano, Laurențiu, pe care Ennodius îl cunoscuse bine, se desolidarizase de papă: pentru a pune capăt acelor neînțelegeri, intervenise din nou Teodoric care îl obligase pe Laurențiu să fugă. În urma acestor întâmplări, Ennodius a scris Panegiricul pronunțat pentru preaândurătorul rege Teodoric (Panegyricus dictus clementissimo regi Theodorico) pe care l-a recitat cu ocazia unei festivități oficiale la Milano sau la Ravenna, între 507 și 508. Cum lesne ne putem închipui, și în această operă ridicarea în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a recitat cu ocazia unei festivități oficiale la Milano sau la Ravenna, între 507 și 508. Cum lesne ne putem închipui, și în această operă ridicarea în slăvi a regelui got nu are limite, chiar dacă aceea era practica normală în panegirice, care porneau de la date obiective pentru a preamări figura personajului vizat. Ennodius a mai compus o Exortație didactică (Paraenesis didascalica) în 511, în proză și versuri, în care îndeamnă doi tineri să se îngrijească mai mult de educația lor, practicând
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
iar altele sunt scrise, conform tradiției păgâne, pentru morminte, biserici, opere de artă, pentru festivități, în cinstea unor personaje importante, sau pur și simplu ca amintiri sau schimburi reciproce de amabilități. În afară de epigrame, a mai compus poezii ocazionale (epitalamuri și panegirice) și unsprezece imnuri: metrica folosită e diversă, iar Ennodius se dovedește un abil făuritor de versuri pentru că reia ritmuri din tradiția clasică și tot de-acolo împrumută anumite instrumente retorice, de exemplu ornamentele furnizate de mitologia păgână. Ennodius este reprezentantul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și a apucat atât epoca lui Teodoric cât și pe cea bizantină și pe cea longobardă. Născut într-o familie nobilă în 485 la Squillace, în Calabria de azi, Flavius Magnus Aurelius Cassiodorus, după ce a prezentat cu mare succes un panegiric al lui Teodoric în jurul anului 507, și-a început cariera în administrația regatului got, parcurgând toate treptele posibile. În 533, regele Atalaric a trimis un faimos rescript Senatului prin care îi apăra pe oamenii de litere, pe retori și pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din literatura clasică: a IV-a eclogă a lui Virgiliu). E nesigură și paternitatea unei predici despre botezul Domnului, publicată în 1969, și a unei predici ținute în Biserica Sfântului Ioan și păstrată în versiune etiopiană. Fals e un lung panegiric al Sfântului Gheorghe, transmis sub numele lui Teodot în coptă, arabă și etiopiană. În Synodicon contra Tragediei lui Irineu se găsește, în traducere latină, un fragment, cu siguranță autentic, dintr-o scrisoare a lui Teodot adresată unui călugăr pe nume
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
numele lui Ioan Hrisostomul; problema nu e încă soluționată. Multe predici sunt rostite cu ocazia unor sărbători ale Domnului (de ex. 4: Crăciunul; 7: botezul; 8: schimbarea la față; 9: duminica Floriilor; 12, 13, 14, 15: Paștele etc.); altele sunt panegirice ale Fecioarei (între care deja menționata omilie 1 care a provocat contra-predica lui Nestorios), ale unor sfinți sau personaje vestite (20: Ioan Hrisostomul). Deosebit de discutată este autenticitatea unei foarte lungi omilii, numărul 6, în care sunt aduse laude Mariei, mama
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru orientarea neocalcedoniană a lui Efrem care susținea aici necesitatea de a accepta ambele formule - „unire ipostatică în două naturi” și „o singură natură a Logosului întrupată” - din respect pentru hotărârile de la Calcedon. În codex, scrisorile erau urmate de șapte panegirice sub formă de omilie, însă Fotie ne spune doar când au fost rostite, nu și ce conțineau. Al doilea codex conținea patru tratate. Primul combătea interpretarea pe care adepții lui Sever o dădeau unui pasaj din a doua epistolă a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
biografii mai scurte, scrise după primele două, cuprinde viețile lui Ioan, Chiriac, Teodosie, Teognios și Avram; ultima ne-a parvenit incompletă în greacă, dar completă în traducere arabă. Cele ale lui Teodosie și Teognios sunt foarte scurte pentru că existau deja panegirice dedicate lor, compuse de Teodor, un călugăr din mănăstirea lui Teodosie, și respectiv de Pavel Elinul; confruntând aceste două opere; ajunse până la noi, cu textele lui Chiril, putem aprecia sobrietatea acestuia și mai marea fidelitate față de datele istorice. Firește, nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Firește, nu trebuie să uităm tendința de subliniere a elementului miraculos care se dezvoltase în relatările tradiționale privitoare la aceste personaje. Totuși, Chiril a vrut și a știut să scrie ca un biograf fidel și nu ca un autor de panegirice. Am văzut cum, prin călătorii și vizite, s-a străduit să obțină informații de la martori de încredere, iar în parte, mai ales în cazurile lui Ioan Isihastul și Chiriac dispunea de informații proprii despre personaj. Grija sa pentru exactitatea cronologiei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Viață a lui Petru Ibericul care a fost compusă cu siguranță în greacă, însă s-a transmis numai într-o fidelă versiune siriană. Opera provine fără îndoială din același mediu monofizit căruia îi aparține și Ioan și este un adevărat panegiric. Autorul vorbește despre sine afirmând că s-a mutat din Antiohia la Maiuma și că a făcut parte din cercurile frecventate de eroul său. Bibliografie. Ediție, trad., introd.: F. Nau în PO 8/1, Paris 1911. T. Orlandi, Un frammento
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să fie o prelucrare a legendei oficiale a lui Simeon, deja foarte stilizată, așa cum era transmisă la Telnescin; abia în ultimă analiză poate fi vorba de amintirile unui adevărat discipol. Există și o Viață în georgiană. Într-un apendice la panegiricul sirian se găsesc Preceptele și învățăturile fericitului domn Simeon interesante, între altele, pentru că sfatul privitor la convertirea la credința în Dumnezeu, sprijinit de exemple biblice, se concretizează nu numai în îndemnul de a nu asupri săracii, străinii, văduvele și orfanii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
București, 1975; Parfumul timpului, București, 1975; Sub semnul lui Hercule. Sport și liră, București, 1976; Catehismul iubirii. Eseu liric, cu o planetă de Edgar Papu, Argument pentru eseul liric de... și o epistolă regăsită de F. Aderca, București, 1977; Imaculatul panegiric, București, 1977; Cupola Bărăganului, București, 1979; Scarabeul sacru, pref. Romulus Vulpescu, București, 1979; Dicționar de omonime și de familii de cuvinte, ușor de învățat, pe rime, la care să luați aminte, București, 1980; Ierbarul amorului. Blazoane, imnuri, elegii, sonete, Iași
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
în colaborare cu Ioan Covaci); Domenico di Giovannini, Rime, București, 1991. Repere bibliografice: Ciobanu, Panoramic, 84-87; Cristea, Un an, 112-115; Piru, Poezia, II, 69-86; Felea, Aspecte, I, 122-126; Ștefănescu, Preludiu, 57-62; Baltag, Polemos, 194-199; Manu, Eseu, 156-163; Alexandru Condeescu, „Imaculatul panegiric”, LCF, 1978, 42; Poantă, Radiografii, I, 182-184; Grigurcu, Poeți, 134-137; Raicu, Contemporani, 100-106; Raicu, Fragmente, 227-232; Grigurcu, Existența, 163-168; Cistelecan, Poezie, 212-215; Munteanu, Jurnal, IV, 155-159; Simion, Scriitori, IV, 49-60; George Astaloș, Requiem pentru Ahoe, RL, 1992, 2; Dicț. scriit
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]