151 matches
-
distrugerea familiei a fost și este o țintă, pentru că ei știu foarte bine că subminând-o și distrugând astfel temelia unei națiuni poți distruge națiunea Însăși. Politicile agresive de deznaționalizare ale marilor imperii, mișcările culturale care Însoțeau valurile migratoare: panelenismul, panslavismul, pangermanismul, comunizarea omenirii din secolul al XX-lea și actuala globalizare sau mondializare, au avut și au ca țintă subminarea familiei prin orice mijloace, directe sau indirecte, vizibile sau voalate, scopul rămâne Însă același. Toate Însă s-au izbit de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Bălăceanu c. Carol, Viena, 28 aprilie 1880, În ANIC, fond Casa Regală, dosar 34/1880, f. 1v. și urm. </ref>. Momentul ales este unul foarte propice, deoarece, de curând, alegerile din Anglia fuseseră câștigate de către liberalii lui Gladstone, susținători ai panslavismului, considerat un pericol de către austrieci. Mai mult, succesorul lui Andrassy, cel care afirmase răspicat la 1878 că „dacă va fi un rege la Dunăre, atunci el va fi Împăratul” <ref id="70"> 70 Ibidem, f. 1v.</ref>, și anume Haymerle
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
actului are o nouă convorbire, de durată, cu Hoyös căruia Îi vorbește iarăși despre avantajele și stabilitatea pe care ar aduce-o la Dunăre un regat român, fapt pozitiv și pentru Austro-Ungaria, căci, s-ar institui o adevărată barieră Împotriva panslavismului <ref id="81"> 81 Ibidem, f. 11.</ref>. Apoi, o guvernare regală ar fi mai puternică, pentru că ar elimina toate pretinsele candidaturi la tron <ref id="82">82 Ibidem. </ref>, căci oricine poate ajunge, Într-un context anume, prinț, dar
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
readus În prim-plan o reevaluare a raporturilor internaționale. Germania ne sprijină pentru a ne face să glisăm spre politica sa și pentru a-i asigura Austro-Ungariei o siguranță la hotarul ei sudic și la Dunăre, mai ales, În fața expansiunii panslavismului. Dar, este, de asemeni, Înțelegătoare față condițiile Rusiei puse pentru recunoașterea regatului, ceea ce dovedește o apropiere și față de aceasta, În dorința de a „tăia” calea Franței spre un eventual partener. Apoi, se putea obține o colaborare În problemele din Orient
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
tipărește o suită de articole doctrinare (Despre moartea scriitorilor, Criza culturii franceze, Noul sens al „gândirismului”). În anul 1944 Elena Bacaloglu semnează un lung serial dedicat lui Dostoievski - însemnări în care domină nota senzațională, alături de un acid ton polemic, incriminând panslavismul. E semnalată apariția traducerii integrale, datorată lui Al. Popescu-Telega, a romanului Don Quijote de Cervantes și se vorbește despre Din jale se întrupează Electra, tălmăcire din Eugene O’Neill făcută de Petru Comarnescu, piesa fiind jucată la Teatrul Național din București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
pacea decât Împreună și de comun acord”; vezi <ref>textul integral al Tratatului la Viorica Moisuc, Din arhiva istorică a României (I), În Anale de Istorie, anul XXII, nr. 1/1976, p. 109-110.</ref></footnote>, o serioasă contrapondere față de pericolul panslavismului. De altfel, Încă din primăvara anului 1880, Contele Andrássy, deși retras din viața politică, avea să-i Împărtășească lui Carol I opinia sa, potrivit căreia România s-ar putea alătura, la momentul oportun, alianței germano-austro-ungare <ref id="151">151 Memoriile
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
alte culturi, stimulîndu-le mai degrabă să-și folosească resursele decît să preia ca atare elemente de la alții. În acest mod, cultura rusă, de exemplu, care cerea o valorificare a vieții religioase ortodoxe, a fost îndrumată prin metafizica germană spre dezvoltarea panslavismului și slavofilismului și spre fundamentarea potențelor particulariste. Tot așa, s-ar fi întîmplat lucrurile, după Blaga, în cazul românilor, unde personalități precum Gheorghe Lazăr, Titu Maiorescu, și, mai ales, Mihai Eminescu, de formație germană, au contribuit la dezvoltarea culturii române
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dintre slavi de evoluțiile Europei civilizate, încît rușii, cu biserica lor ortodoxă, au fundamentat ideologic diferitele curente politice care să le motiveze pornirile expansioniste și distrugerea civilizației locale în zonele pe care au reușit să le ocupe. Ca atare, acest panslavism a fost, mai degrabă, un produs al tendințelor imperiale rusești decît un rezultat al înrîuririi germane, care a putut fi valorificată, fără îndoială, în fundamentarea teoretică a acestor tendințe. Cît privește faptul că intelectualii români de formație germană ar reprezenta
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
La aceasta s-a adăugat faptul că slavii ortodocși și-au susținut tendințele imperialiste și pe ideea bisericii universale, al cărei centru urma să fie în spațiul slav. S-a creat astfel tipul cultural slav ortodox, care presupunea sincretismul și panslavismul (acesta dezvoltat îndeosebi de ruși și de sîrbi). Acest tip cultural a produs schimbarea radicală a evoluției istorice în spațiul Rusiei Kievene, dar nu a avut succes în cazul popoarelor slave catolice (polonezi, cehi, slovaci), care au rămas astfel în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ale unor antemergători ai viitorului război. O dată în plus, după victoria rămasă în tabăra libertății, Europa se găsește sfîșiată între două voințe de putere. De data aceasta, Imperiul rus, care atinsese în sfîrșit granița sa occidentală, visată de către toți partizanii panslavismului de la Marea Baltică și pînă la Adriatică -, față în față cu Statele Unite ale Americii, miza fiind stăpînirea lumii. În această parte, terorismul a servit și servește la îndepărtarea puterilor prea slabe de pe cîmpul de luptă, la suprimarea punctelor prea sensibile ale
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
conducătorul tribului hazar, adoptă mozaismul ca religie oficială. Astfel, asiaticii hazari devin evrei prin religie, preluând învățătura iudaică, cu accent special pe ideea poporului ales care trebuie să stăpânească lumea. Sub țarii Rusiei stăpânirea îi înghite și pe ei, o dată cu panslavismul, dar se infiltrează încetîncet până în apusul Europei. În Germania, Franța, Austria, Anglia vin în contact cu organizațiile masonice (descendente din ordinul templierilor), pe care ajung să și le subordoneze și la adăpostul cărora încep acțiunea de destabilizare și descompunere a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
conștiința acesteia, în înțelesul corect descifrat de filosoful german menționat, nu pot fi culpabilizate sau făcute responsabile de fenomene care își au rădăcinile într-un context marcat de cauze ideologice, politice, economice și istorice (de exemplu, imperialismul britanic, colonialismul francez, panslavismul etc.). Dispariția acestora, așa cum a demonstrat istoria, nu a condus la dispariția națiunii! • actuala Uniune Europeană nu epuizează și nici nu exprimă corect ideea de unitate europeană. Dreptul de a face parte din orice formulă de organizare a unității europene
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
citirea raportului "studenți au mers la statuia lui Ovidiu și au depus o coroană"1843. Cu acest prilej "un student ardelean a ținut o importantă cuvântare arătând că românii trebuie să lupte cu puteri unite spre a scăpa de influența panslavismului care caută să ne înghită"1844. Același orator a amintit "de idealul lui Ovidiu (...) de a răspândi cultura latinismului pe malurile Pontului Euxin"1845, încheindu-și discursul cu afirmația că "românii de aici [din Dobrogea, n.n.] trebuie să fie conștienți
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
slavi. Opțiune aparent curioasă pentru cel care a fost primul slavist român. Hasdeu era Însă originar din Basarabia (aflată atunci sub stăpânire rusească) și tot ce se poate spune este că nu i-a iubit deloc pe ruși, văzând În panslavism o amenințare (drept care Îi Îndemna pe români la o politică „pan-latină“). După el, influența slavă ar fi fost de dată relativ târzie, rezultat nu al amestecului etnic, ci al unui Împrumut de ordin politic și religios. Cu alte cuvinte
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Spania, Portugalia sau cu America Latină. „Panlatinismul“ i-a tentat pe unii intelectuali români spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Ca mică țară latină pierdută În marea slavă, România ar fi fost avantajată de o asemenea formulă de solidaritate. Dar, spre deosebire de panslavism și de pangermanism, doctrine care s-au Întâlnit la un moment dat cu proiectele celor două mari puteri: Rusia și Germania, și au căpătat astfel un sens politic bine definit, „panlatinismul“ a rămas o simplă atitudine sentimentală. Franța (cea mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Lajos XE "Lajos" sau Táncsics Mihály remarcă potențialul numeric pe care Îl reprezintă blocul etnic românesc, În contextul afirmării generale a „popoarelor Răsăritului”, Îndeosebi a celor slave. Respectivii ideologi sunt Îngrijorați de pericolul pe care l-ar reprezenta pentru Ungaria panslavismul, având În spate politica Rusiei; În acest cadru, ei pun problema poziției românilor. Pe de o parte, ei iau În calcul posibilitatea apropierii românilor de Rusia, pe filiera credinței ortodoxe și a altor similitudini de civilizație, care i-ar plasa
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
la o mare liberă. Aceasta nu putea fi decât Mediterana, și nu se putea realiza decât prin deținerea controlului asupra strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Calea concretă de realizare a acestui deziderat era asigurarea controlului asupra spațiului sudest european, prin invocarea panslavismului și/sau a panortodoxismului, iar primul teritoriu vizat era cel romanesc. Despre aceste tendințe, devenite politică de stat a Rusiei, începând cu secolul al XVIII-lea, A. D. Xenopol scria: “ Nu este deci de căutat în fapte interne rezultatul însemnatelor împrejurări
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
relațiile dintre cele două Mari Puteri au fost mai curând cordiale, Londra încercând să rezolve toate problemele pe cale diplomatică. Interesele politice, economice și strategice al Rusiei, în special în sud-estul Europei erau justificate prin concepte religioase și rasiale. Panortodoxismul și panslavismul operaționalizate la nivelul relațiilor internaționale ar fi de neconceput astăzi; acestea erau însă argumente deosebit de convingătoare în epocă, destinate a masca intențiile pur expansioniste ale Rusiei. Dacă împărțirea Poloniei a creat emoții mai curând în sânul opiniei publice britanice decât
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
alsacian, Asediul Berlinului), Guy de Maupassant (Războiul, Bătrânul Milon), L. N. Tolstoi (Pentru ce?), Émile Zola (Șarja de la Rozenville), Arthur Conan Doyle (Contele din Castelul Negru). Unele texte au caracter ideologic (Romain Rolland, Din două rele, cel mai mic. Pangermanism, panslavism?). Altele sunt reportaje de front, semnate de autori diferiți atât sub aspect valoric, cât și ideologic, în funcție de „tabăra” din care provin: Hermann Wagner, Harry Livingstone, Paul Kurmann, Camille Mauclair, Felix Solten, Jean Reibrach, Gustave Cirilli, Hans Hyan, Julius Schaumberger, Paul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289483_a_290812]
-
instrospecției psihologice și nici verdictul final. Dar polifonia nu înseamnă ambiguitate. Pe lângă celebrele opuri, trebuie să citim jurnalele și sutele de articole de presă ale lui Fedeor Mihailovici 1. Este adevărat că pravoslavnicele sale convingeri alunecau, adesea, într-un utopic panslavism. Dar esențialul stă în altă parte: pe acest om îl interesa aproape totul. Viața mujicilor, politica externă a țarului, Pușkin și Goethe, descoperirile științei, proloagele Bisericii, vetrele mănăstirești, scrierile sfântului Isaac Sirul, ce spune și mai ales ce face Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
generează permanente surse de tensiune. Aici intervine politica de stat de a crea șanse egale de dezvoltare pentru toți cetățenii săi. Amestecul altui stat în susținere a conaționalilor fie pe considerentul superiorității rasiale de tip fascist sau în virtutea mesianică a panslavismului internaționalist a dus cum știm la intoleranță, segregare, violență. Libertatea de afirmare a unor minorități nu poate merge până la nerecunoașterea statului unitar, a suveranității și integrității teritoriale. Drepturile omului nu presupun autodeterminare, autonomie, eventual federalizare și libertatea de a cere
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
zguduiți de fatalitatea unei tragice vecinătăți. Mareea slavă erodează din malurile latinității cu o perseverență constantă indiferent de spiritul vremii și etica relațiilor internaționale. Cele mai generoase idealuri care au poleit doctrinele vremii nu stăvilesc pornirile de cucerire și deznaționalizare. Panslavismul, iubirea pravoslavnică, marxism- leninismul și acum democrația globalistă, toate, nu au făcut decât să dea o altă culoare steagului imperialismului dintotdeauna. Ceeace se petrece acum sub ochii noștri ne convinge încă odată că nimic nu s-a schimbat în planurile
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
plan religios, exprimînd o dorință de deschidere ecumenică. Renașterea curentului religios-naționalist a dus, în schimb, la crearea a numeroase mișcări, cum ar fi Uniunea Creștin-Patriotică, Renașterea Creștină, Centrul Monarhic Panrus, fără a mai pune la socoteală mișcarea Pamiat unde ortodoxia, panslavismul, antisemitismul fac casă bună. Un exemplu de simbioză între ortodoxie, religie națională și naționalism a fost oferit de Georgia (unde totuși există două partide membre ale Internaționalei Creștin-Democrate, cu rezultate nesigure), și de fostul președinte Zviad Gamsakhourdia, care exprima un
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
-o la întoarcerea din exilul apusean în 1994, la nivel ideatic, autorul Arhipelagului Gulag pare a privilegia comuniunea cu autorul Jurnalului de scriitor și cu încrederea acestuia în puterea regeneratoare a ortodoxiei ruse, fără, însă, a resuscita ideile dostoievskiene ale panslavismului. Oricum ar sta lucrurile, însă, citind opera lui Soljenițîn și parcurgând traseul existențial al autorului, nu mai puțin semnificativ decât aceasta, ne convingem că, fără nici un fel de îndoială, scriitorul din secolul al XX-lea aparține, împreună cu cei doi mari
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
simplu e să găsiți alți vinovați. Astfel că izolarea voluntară a Germaniei, a cărei responsabilitate îi revine politicii germane, devine claustrantă. Pentru nevoile cauzei, au fost reluate șabloanele dorinței de revanșă a Franței, al rivalității comerciale a Angliei și al panslavismului rusesc. Aceste formule erau destinate întreținerii unei aprehensiuni permanente a poporului german, stare pe care liderii au exploatat-o la momentul voit pentru a-și realiza proiectele politice sau pentru a scăpa de orice responsabilitate. Puțin le păsa reprezentanților acestui
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]