99 matches
-
care o alimenta Disraeli. Din păcate, suferea de o depresie nervoasă, cu crize de isterie, alternînd accesele de furie paroxistică cu stări de prostație prelungită, care îl îngrozeau pe Albert și pe confidentul acestuia, medicul baron Stockmar. Avea un apetit pantagruelic, mînca mult, repede§§§§§§§§§ și cu zgomot și îi plăcea whisky-ul pe care îl amesteca cu ceai cald și cu vin de Bordeaux (probabil după rețeta lui Brown)! Se simțea mai bine în compania oamenilor simpli de pe domeniile regale (pe
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Teatrului Național) și Lacrima, cu titluri care dezambiguizează, într-o notă de amărăciune, intenția ironico-satirică: "generatia de sacrificiu" este sintagma prin care se autodefineau senatorii și deputații români de după Primul Război Mondial, deși nu își sacrificaseră decât nopțile pentru petreceri pantagruelice, sfidând mizeria și sărăcia populației, iar "lacrima", care apare pe obrazul unui procuror când află, din întâmplare, că un om a fost condamnat pe nedrept și apoi a decedat pare să dezechilibreze pentru o clipă un univers caragialesc, pentru că însoțește
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la muncă patriotică la Oltenița. Făcuseră nudism Împreună. Ea s-a Îndrăgostit. Îi scria cu inocență: „Ce mai face Băiatul? E tot atât de vioi și de fălos? Nu vrea să se Încline? Stă tot În poziție de drepți?“. S-a râs pantagruelic de perlele epistolei amoroase. Spirache a venit chiar În toiul distracției. Nu s-a ofensat de indiscreția noastră. A râs și el, dezvăluindu-ne cine era „Băiatul“) „Păi n-ai citit scrisoarea?“ „Ba da, dar nu sunt convins În privința autenticității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la Jules Verne sau Daniel Defoe, iar noi pentru scurt timp intrăm În pielea imaginarului personaj al adolescenței, Robinson Crusoe... Revenim pe vas unde servim prânzul, În somptuosul salon roșu, Într-o diversitate impresionantă de produse ce ne satisfac poftele pantagruelice: fructe de mare (creveți, scoici, calmar), garnituri de orez, cartofi prăjiți, sortimente de salate asortate (roșii, ardei grași, castraveți, morcovi rași, andive ș.a.), frigărui, fripturi de pasăre și porc, sosuri acrișoare și dulci de tomate, cu maioneză și muștar, de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
sunt concentrate pe Exford Steet (Australia..., p. 354; The official guide Sydney, p. 89). 254 frunze decorative, toate comestibile, cu sosuri condimentate În boluri mici de ceramică, adunate unele peste altele, au constituit o cină gustoasă și Îndestulătoare. Pofta noastră pantagruelică de gurmanzi carpatinii a fost cu prisosință satisfăcută, uitând de colesterol și tensiune, dar și prețurile au fost pe măsură. O plimbare În aer liber devenise o necesitate pentru destinderea picioarelor și ușurarea digestiei. Hyde Park era acum locația cea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
clipă, pentru a gusta din rând sau a aduce un omagiu celor care au făcut alegerea să ducă așteptarea până la capăt. După câțiva metri, tot pe malul râului Bahlui, încep să apară corturile unei serbări populare, „Sărbătoarea Iașiului”. Fumegă fripturi pantagruelice, se bea mult vin și bere, tineri dansează cu foc în băltoacele formate după ploaia puternică din timpul zilei. Două lumi se înfruntă, fiecare cu propria acoperire audio : de-a lungul rândului se revarsă din difuzoare cântări religioase și rugăciuni
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să mă și opresc. V-aș rămâne îndatorat dacă ați transmite cordiale urări de sănătate celor pe care îi cunosc, în frunte cu distinsul director al Complexului Muzeistic, Dl. Arhip. D-lui Văcariu îi doresc să nu-și potolească foamea pantagruelică pentru documente inedite. Neobosiților Dv. colegi, D na și Dl. Parascan, aceeași prețuire. Succes tuturor pe ogorul literelor. Respectuoase sărutări de mâini, Eugen Dimitriu 330 Din păcate, ieșenii de la Casa Pogor nu bănuiesc ce-au pierdut neluând în seamă sugestia
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
este un început naiv. Bătaia de cap abia cu Era Desperado începe. Odată ce romanul a înțeles că nu poate exista în afara limbajului findcă limbajul este singura convenție inviolabilă, fără de care autorul nu poate fi autor, nu poate comunica pofta lui pantagruelică de inovație s-a canalizat pe combinare. Trans-romanul recuperează limbajul și pornește o ofensivă redutabilă de recuperare a tuturor tehnicilor existente, de bricolare, de combinare a lor. Noutatea la care visează orice trans-romancier, orice trans-roman, vine din ineditul reconstrucției. Poate
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
întremătoare. Tocmai din acest punct, tânărul trebuie ridicat. Acolo se află. Practicienii educației intuiesc chiar pe cont propriu că vechile abordări alunecă pe lângă simțurile elevilor, receptive acum doar la bombardamente. Primesc noile sugestii ale teoreticienilor, dar uneori cu un apetit pantagruelic, nu atât pentru inovație cât pentru mimetism și obediență, cad în modernism devastator. Încep substituții periculoase: învățarea cu jocul, comunicarea didactică cu cea ordinară, profesorul cu amicul (prietenul), evaluarea cu încurajarea. Valorile încep să intre într-un relativism eroziv, cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
recent al lui Patapievici. Ultimul om, cum a fost el numit de Foucault, este unul pentru care funcționează perfect formula nietzscheană dumnezeu a murit. Nu-i de mirare că omul postmodern și-a reinventat zeii. El crede acum în consum pantagruelic, în succese fulgurante, în aparență, și într-un eu cât mai pântecos. Să nu ai astfel de preferințe ar însemna să fii un Ion Anapoda, după formula plină de umor și sugestie a lui Steinhardt care alege să umple această
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
gust al enciclopediei 12. Este, de fapt, efectul deschiderii bruște a luminii după o lungă perioadă de întuneric. Lumina ne invadează dintr-o dată și total. Și, atunci, devenim consumatori culturali frenetici, la limita bulimiei. Eu am un soi de senzualitate pantagruelică în fața cunoașterii. Aproape totul mă interesează. Sigur că nu în toate am o părere avizată și nu în totul pot să-mi fac în general o părere. Dar nu mai puțin... există acest bovarism universal al cunoașterii, care e totuși
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Totuși, chiar și pînă azi, a rămas singura pe care am cunoscut-o personal, cu acest nume. Dar nu am ținut legătura cu ei și nu știu ce-au mai devenit. Cum reușesc femeile georgiene să pregătească mesele acelea absolut pantagruelice într-un timp record, n-am să-mi explic niciodată. Mai trăisem asemenea desfășurare de forțe cu ocazia drumurilor noastre în Caucaz, dar seara aceea depășea orice limite. Inutil să încerc s-o descriu. Alexandre Dumas a făcut-o în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
După Chopin. Îți aștept întotdeauna, cu bucurie, cuvintele! Și numai liniște și POEZIE, dragul meu! Al tău, Aurel Borca, 17 dec. 1980 Bună, dragul meu! Mi-ai scris mult, mulțumesc! Se pare că eu, de data aceasta, nu voi fi pantagruelic. Mă simt din nou pustiu, moartea mă cam lasă fără replică, aproape-mi vine să cred că relațiile dintre oameni sînt doar de compătimire, aproape-mi vine să cred că atunci cînd strîngem femei în brațe e ca și cum am spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Aurel 1980 Borca, 4 ian. 1980 Domnule Lucian, bună ziua! Măi, ce iarnă! Știi, aici zăpada are un metru! "Desțelenirea" ei în favoarea cărărilor m-a amuzat. Cred că am o plăcere puțin patologică: aceea a marilor "conflagrații" naturale. Puhoaiele necruțătoare, ploile pantagruelice, ninsorile biblice pe mine mă fascinează, în timp ce oamenii din jur se vaită plini de temeri. Zăpada! Katherine Mansfield o detesta. Poate din cauza tuberculozei. Un om cu sensibilitatea ei nu putea detesta, cred, zăpada pur și simplu. Stau în casă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Și examenele trebuie privite serios! Deci îți voi scrie eu mai mult! Continuu să fiu îngrozit de iarna aceasta care nu dă semne de oboseală. M-am săturat de ea ca de o crimă. Chiar și în momentul acesta ninge pantagruelic! Mi-e așa dor de nepăsare, de căldură, de culoarea verde! Pentru mine e un calvar toată iarna. Adrian a dat peste Chioaru la P. Neamț. Știam că-i acolo. El ne căuta pe noi. Pe 19 merg la ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
în acele nopți. Am găsit acasă "Dialog"-urile! Îți mulțumesc mult! Nemulțumit sincer fiind că cele două poeme apar oloage precum era Chioaru. Și dorind să nu se mai întîmple așa niciodată. Știu că nu ție se datoresc forfecările acelea pantagruelice, "redacționale", dar prefer să nu apar nicăieri decît să fiu tăiat în bucăți și-ncă deseori de indivizi care habar n-au ce e textul poetic în sine, ce vrea el și care e muzica lui. Mă deranjează cumplit lipsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ulterioare cu dovezi vizuale ale prezenței noastre acolo. În întâmpinare, la aceeași altitudine, pe un cablu paralel, ne vin alte capsule galbene cu inși la fel de extaziați. Când lunecă pe alături, îi văd ca pe niște prizonieri neputincioși ai unor bule pantagruelice, deasupra unui coctail bolborositor de imagini. Dacă te gândești bine, viața ta, preț de 20 de minute, atât cât durează „zborul” de la un capăt la celălalt al Expoziției, este ostatica abilității constructorilor, iar acolo, sus, nu te poate asista decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
razelor soarelui. Și acolo am stat toată ziua, tot Învîrtindu-ne În jurul stîlpului, astfel Încît să ne umbrească cel puțin ochii. Am băut repede litrul de apă pe care Îl luaserăm cu noi, așa că, spre sfîrșitul amiezii, Împinși de o sete pantagruelică, am pornit Înapoi, spre postul de santinelă de la marginea orașului, complet Înfrînți. Am petrecut noaptea acolo, refugiindu-ne În camera micuță, În care un foc aprins păstra o temperatură plăcută, În ciuda frigului de afară. Paznicul de noapte, cu proverbiala ospitalitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
iar solitudinea e interpretată ca vârstă de aur și natura ca un izvor de lapte și miere. Eroii plutesc într-o stare de fericire statornică, aducând laude roadelor pământului care nu cer nici o sforțare din partea individului. Naivitatea schilleriană ia forme pantagruelice. Balta colcăie pe dedesubt de pește și pe deasupra de rațe, pădurea foiește de cerbi. Scriitorul a ajuns la un concept al fericirii naturale, prin care și-a împrospătat paleta, eliminând liniile melancoliei și înlocuindu-le cu tonurile flamande ale vitalității
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e aproape. Un erou și mai pregnant e tatăl Sofiei, bărbat puternic și vital, dominând fără efort întreg tabloul copilăriei și adolescenței ,românești". Viața e pentru el ,o pulpă cu carne gustoasă", iar moartea nu reușește să-i șteargă conturul pantagruelic din memoria afectivă a fiicei. Nu doar că romanul îi este dedicat, dar aproape toate scenele care îl au în prim-plan sunt de un colorit mai intens. Din acest punct poate fi extrasă și principala obiecție făcută cărții. Dincolo de
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
poetica spune ceva despre permanentul debut al oricărui poet autentic, despre prețul emotiv al creației... Adeziune sau respingere a postmodernismului, poezia aceasta de descărcări metaforice, prin care se și conduce, deschide un fabulos rezervoriu din care lectorul se va nutri pantagruelic: „Blide pline cu insule fumegânde”, „un crin soarbe o halbă de bere”, „viitorul pe care nu l-a putut încă uita” (condiția umană?), „ochiul care cântă la pian”, circumstanțe, în fine, în care „tânărul poet e silit a deveni suprarealist
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
profesie și tânărul s-a mulțumit cu o funcție de grefier adjunct, pe care o va exercita la Aachen (Aix-la-Chapelle). De la 21 la 28 de ani se adaptează destul de greu acestei activități. Pentru a se distra, face lungi plimbări călare, mănâncă pantagruelic, se arată de fapt puțin perseverent în muncă. În primavara anului 1838 se îndrăgostește de fiica unui pastor și-și părăsește slujba pentru a o urma la Wiesbaden, apoi în Elveția. Căsătoria nu a avut loc. Otto se întoarce la
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
tinereții mele și puterile ei fermecate”". Directorul de imagine Grigore Ionescu a realizat aici primul său lungmetraj color, punând în evidență decorurile somptuoase și baroce create de Ion Oroveanu. Operatorul și-a exprimat mai târziu bucuria de a filma ospățul pantagruelic al lui Flâmânzilă și Setilă. Muzica a fost compusă de Dumitru Capoianu. Versurile cântecului de pahar sunt scrise de Jak Fulga, iar muzica de compozitorul Henri Mălineanu. Versurile cântecelor stihiilor sunt scrise de Mihai Maximilian, iar muzica de compozitorul Nicolae
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
etc. Teodor Vârgolici afirma că Sadoveanu a creat un romantism aparte, specific sadovenian, denumit „romantism eroic”. Talentul tânărului scriitor este vizibil în reconstituirea plină de înțelegere a vremurilor apuse, în imaginarea unor scene pitorești precum vânătoarea de la Dăvideni și cheful pantagruelic ce-i urmează, în observarea psihologică a faptelor și personajelor și în limbajul plin de culoare. Pe măsură ce opera literară a lui Sadoveanu a devenit tot mai solidă, opiniile criticilor au fost mai puțin indulgente la adresa acestui roman, cartea fiind mai
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]