9,678 matches
-
timpul a estompat-o. Într-un colț de sus, un dulăpior de cămară, o tindă. O cămară. Nu, o tindă. Ori nici cămară, nici tindă, o pată de iod. Tatăl bunicii și-a pierdut pantofii, gleznele, partea de jos a pantalonilor. Trei fantome din alte vremuri, alcătuite din uitare și tăcere. Mai ales din tăcere, pierzându-se încetul cu încetul în indiferență, într-un nor nedeslușit, depărtându-se dincolo de amintire, unde nu le mai pot ajunge. Zidul de piatră pesemne că
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
-ii coreene, nu poate decît să facă cinste unui apărător al bunului-gust și decenței publice (în variantă ceaușistă): “Astăzi nu mai vezi țărani cu aspect neplăcut, în ițari, în opinci, cu cojoace... Astăzi țăranul umblă cu cravată, cu pantofi, cu pantaloni de tergal; că de multe ori nici nu poți să deosebești un țăran de un funcționar.” (p. 28) După confiscarea proprietății private, după dislocarea socială, geografică și identitară, după trierea și purificarea “elementelor indezirabile” (arestate sau omorîte de comuniști), se
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
din cînd în cînd, cu nonșalanța cu care îsi schimbă și își amestecă partea de sus cu partea de jos a costumelor, complicînd, într-un fel, chiar și precizarea sexelor, dincolo de numele ce le-ar diferenția... Doamna Smith purtînd imenșii pantaloni ai Domnului Smith, iar acesta, crinolina soției. Și n-am să-i uit NICIODAT| pe extraordinarii actori Spolarics Andrea și Boer Ferenc în Doamna și Domnul Smith, pe Panek Kati și pe Bacs Miklos în cuplul Martin, pe Biro Jozsef
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
expusă într-un punct de mare vizibilitate conține, în detaliu, normele de redactare a tezelor de doctorat. Sunt specificate inclusiv distanța dintre rânduri și mărimea literei! Un „Care e problema?” sictirit printre dinții care-au mușcat de-atâtea ori turul pantalonilor lui Nea Ceașcă, va pune, desigur, capăt discuției. Dar nu va rezolva și problema, oricâte semne de întrebare vor așeza pesedeii după ea. Tonul căznit-superior prin care potentații zilei se stropșesc la tine e menit, firește, să te facă una
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
Florin Iaru, iar sonetul „știi cu ce seamănă noaptea asta?” te trimite cu gândul la Fata cu șosete de diamant, un poem care își trăiește acum a doua tinerețe. Dar să facem referiri exclusiv la textele inedite! Reapare Annabel Lee, pantalonii și cămășile sunt vorbitoare, două bacterii discută despre stele și se cred „eroi de epopee” ca-ntr-un desen animat marca Pixar, Bucureștiul e scăldat din nou în jerbe fanteziste, iubita este un personaj chagallian... Găsim aici aceeași exuberanță lexicală
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
această realitate / e avangarda avangărzii, planșă de anatomie / la care e înhămat nu un chevrolet ci un cal de povară / alunecând de-a lungul unei bunăvoințe de sfoară”, chiar dacă unele versuri sunt suprarealiste de-a dreptul: „ca două bomboane în pantaloni de velur albăstrui și în ciorapi de mătase / înșurubând pe asfalt îmbrățișări fără rost, apos-veninoase / ca yin și yang chinuind un flipper bubos într-un șantan din fanar”. Și s-a vorbit îndeosebi de ironizarea poeticului dublată de valorificarea lirică
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
domnii Sorin (Toma), Take (Silviu Brucan), Traian (Șelmaru) (parantezele îmi aparțin Al. S.) cei trei crai ai gazetei păstrau articolele, nu le publicau și pe urmă anunțau: Călugăru nu lucrează! Pe Nicolae Moraru, alt stalinist înfocat, îl numește „Jeni în pantaloni”. „Nu se poate lucra cu dânsul. Metoda lui teroristă.” Călugăru ar vrea să nu se lase atras de vârtejul politicii: „să-mi văd de literatură”. Era într-adevăr dezamăgit. Comunismul nu se dovedea acela pe care-l visase, când afirma
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
vindea alune pacienților din spital în stare să se țină pe picioare. Cînd nu avea vreun mușteriu, stătea încremenit de parc-ar fi fost împăiat, cu mîinile împreunate în poală. [...] Orbul era voinic, lat în umeri și în șolduri, iar pantalonii îi erau închingați în talie cu un brîu de piele, lat cît o curea de ascuțit bricele. Nu purta pălărie nici pe arșiță, iar părul tuns scurt era cîlțos și sur, cu fire groase ca țepii unei perii de bătut
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
unui om care murise pe parcursul confecționării. Croitorul i l-a vîndut la un preț de chilipir și Inman l-a îmbrăcat pe loc și a ieșit cu el în stradă. La un magazin general și-a cumpărat o pereche de pantaloni din pînză tare, albaștri, o cămașă de lînă gălbuie, două perechi de ciorapi, un briceag, un cuțit, o oală mică și o cană, precum și toată încărcătura de gloanțe și de capse pe care o putuse găsi pentru pistolul din dotare
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
întunecat sufletește, colinda codrii Apusenilor, Andrei Mureșanu, într-o progresivă disoluție mintală, vagabondează prin pădurile din împrejurimile Brașovului. Lipsește zile întregi de acasă uneori, și, o dată, este găsit pe Tîmpa într-o stare jalnică, cu capul gol, în cămașă, cu pantalonii rupți de la genunchi în jos, ca să se încalțe cu ei, iar cu pălăria bea apă dintr-un izvor 9. Cauza îmbolnăvirii sale o explica Bariț ca și în cazul lui Avram Iancu, cu care un destin crud l-a așezat
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
de tramvai cu cai.” Se schimbă mijloacele de locomoție și, totodată, mentalitățile. Pentru moment, Ioana Pârvulescu fixează culoarea locală, uneori cu pitorescul ei, observă cum arăta viața Bucureștiului de fiecare zi, moda femeilor, care pe atunci (în 1930) nu purtau pantaloni, iar bărbații își țineau sacoul încheiat la toți nasturii, încravatați și cu pălăria pe cap, chiar și pe timp de caniculă. oamenii aveau și un vocabular și un mod de adresare specific. „Își vorbeau politicos, numai cu dumneavoastră, chiar cu
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
ci și acela despre Finnegans Wake al lui Joyce (Our Exagmination Round hîș Factification for Incamination of Work în Progress), despre poezia lui Denis Devlin și despre pictură lui Bram Van Welde (Bram Van Welde ou Le Monde et le pantalon) -, sentința grăbita a studentului era că Beckett "nu îl Ťinterpreteazăť pe Proust, ci îl închide într-o retorta poetica" (pauză de efect!), întrucît "Proust nu trebuie interpretat, trebuie înțeles"... Publicarea în românește a eseului Proust al lui Beckett - în noua
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
vreo douăzeci de ani în urmă, mușcându-se ca animalele de pradă, în general... Sisi avea să facă socoteala și reieșise, după numărătoarea ei, că atunci s-ar fi prins Măriuca. Vorbea ca de iaurt. își pusese tricoul, își trăsese pantalonii de pânză, după care se scotoci cu grijă în buzunarul drept, de unde scoase unul după altul două ceasuri pe care le scutură la ureche să audă dacă mai merg... Unul din ele era mare, greu, un Anker nemțesc, cadran dublu
Asfințit cu ghioc (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12136_a_13461]
-
de anțărț. Nu vă puteți imagina ce fericire m-a năpădit când, la sugestia unor studenți, am început, de câteva luni, să frecventez una din piețele de vechituri ale orașului. Am, n-am treabă, duminică dimineața mă îmbrac "popular" (în pantaloni scurți și cu tricou, vara, în trening și cu un hanorac mai obosit decât "generația poetică �80", acum, toamna), iau tramvaiul, plătesc cinci lei taxa de intrare și pătrund într-un extract de Românie pentru care m-ar invidia și
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
cultivat (pe asta nu i-o poate lua nimeni), dar cam necopt, (prea) iute la mînie, degrabă vărsătoriu de sînge nevinovat în numele unui fundamentalism ortodox, ostil pînă la obsesie oricăror tendințe novatoare la scara societății. Un fel de Saint-Just în pantaloni scurți, care are tupeul să-i privească rezervat și chiar să-i întrebe de cele sfinte pe înșiși corifeii corectitudinii politice. Firește nici unul dintre detractorii lui Bădiliță nu s-a învrednicit să îi citească vreun text, necum să contraargumenteze afirmațiile
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
clinică de psihiatrie, unde a fost tratat de o "disidență" pe care nici n-a avut-o; regăsim aici sugestii din Maestrul și Margareta lui Bulgakov. La fel, moartea unui "om mic", care face infarct din pricina unei banale perechi de pantaloni, seamănă foarte bine cu destinul celebrului Akaki Akakievici din Mantaua lui Gogol. Un roman dens, masiv, al cărui principal sens "ideologic" este acela că omul "obidit și umilit" are dreptul să nu se vîndă discursului și (non)valorilor epocii. Romanul
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
bănuială Ciubik; am tăcut, medie de aur, nu mă trăda. Însă asta era cea mai proastă soluție pe care o puteam inventa: reacționînd la tăcere, milițianul s-a apropiat deodată de mine și mi-a pipăit repede cu palmele pieptul, pantalonii. Ca să vezi. Chiar și genunchii mi i-a pipăit, plimbîndu-și palmele pe ei, dar pînă la ciorapi și pantofi nu a ajuns. Eu încremenisem. - E curat, i-a spus el celuilalt, dîndu-i să înțeleagă că m-a percheziționat complet. Dar
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
ei, dar pînă la ciorapi și pantofi nu a ajuns. Eu încremenisem. - E curat, i-a spus el celuilalt, dîndu-i să înțeleagă că m-a percheziționat complet. Dar celălalt a venit mai aproape, mi-a întors pe dos buzunarele de la pantaloni și a scos de acolo niște hîrtii ferfenițite. Și cinci sute de ruble. - Parcă ăștia-s bani. Nici de amendă nu am! am rostit eu încet, în timp ce el lumina bancnota cu lanterna. Milițianul a apreciat asta (vocea mea). Pasămite, nu
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
cu seamă spre mijlocul secolului trecut (este inutil aproape de amintit aici rolul jucat de tinerii români din perioada pașoptistă, ironizați de Eminescu în celebrul sonet Ai noștri tineri..., dar care au făcut trecerea de la anteriu, șalvari și ișlic la redingotă, pantaloni moderni și joben, declanșînd, practic, procesul de modernizare a României) și de a spulbera unele dintre confuziile care persistă încă în jurul acestor figuri insolite. Excelentă este, în acest sens, distincția pe care autoarea o face, pe urmele lui Jean d
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
calității hainelor de piele pe care le purta. Nimeni nu părea să jinduiască la haina roșie de motocros a lui Gitanas sau la blugii lui Jonas. În schimb, "polițiștii" cu cagule se strînseră în jurul lui, pipăindu-i pielea fină a pantalonilor și jachetei. Scoțînd aburi prin găurile rotunde pentru gură, cu buzele acelea straniu decontextualizate, îi încercară gradul de flexibilitate al tălpii de la cizma stîngă. Un strigăt se ridică în clipa în care, din cizmă, căzu un teanc de dolari americani
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
cel mai tehnic dintre toți. E ludic, neserios, întinde la maximum coarda autobiograficului, relatează experiențe erotice mit(oman)izate și derizorii inițieri sexuale pentru a călca, brusc, într-un abis ontologic răsărit de nicăieri: Am rămas și eu așa, cu pantalonii scurși în lungul picioarelor, deasupra teneșilor jilavi. Privirea mi s-a întunecat repede. Mi-a venit în minte începutul Bibliei. Poate că așa a fost și la început. Adică multă dezolare" (Începutul lumii). Se redresează însă repede, n-are voie
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
a reveni la realitate. Avea În căpușor ce să-i spună dar „bagajul” cât și emoția reduse dorința la doar două cuvinte: — Oi, afală! — Oi, oile afară? — Afală, afală! Într-o clipă omul crezând ca au scăpat oile, Își trase pantalonii și haina ieșind glonț pe ușă spre staul. Uitând cât ger e afară copilul coborî la rându-i din pat și așa cum era, În cămășoiul lung, Își urmă părintele mai mult În intenția de a-i fi alături de cât ar
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
fără margini, a sărăciei ca virtute și-a prostiei ca formă de salvare a sufletului? Și toate acestea în timp ce mormolocii care dormitau în parlament ies la pensie cu sume uriașe. Iar profesorii să-și predea năstăsiota "lecție oferită copiilor" cu pantalonii rupți în genunchi, pantofii scâlciați, cu părul vâlvoi (știu, oare, somnolenții din Casa Poporului cât costă un tuns simplu, nesubvenționat?), morți de foame și complet deprofesionalizați? Din ce bani să-și cumpere o carte și când să-și pregătească lecțiile
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]
-
de lume drept răutăți. Nu erau răutăți, erau vorbe de spirit. Era personagiu formidabil ! Mai întîi este unicitatea aspectului lui, că avea totdeauna o haină ori de culoare cărămizie și cam prea lungă, dintr-o stofă cam prea groasă, cu pantalon pepit, ori o haină gri, mai subțire. Era așa de elegant în costumul ăsta al lui improvizat, de el inventat, care nu corespundea cu nici o modă... Așa de fermecător și de boier... Într-adevăr cîțiva oameni am cunoscut care se
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
absolvenți de colegiu, trecuți și de surescitanta încercare a bacalaureatului, ajungeau din cînd în cînd noțiuni precum principiul răspunderii individuale (și nu colective), absența probelor incriminatoare la adresa unor persoane (de obicei cu multe trese pe epoleți sau cu vipușcă la pantaloni), lipsa de competență a curților civile în cauze privitoare la militari (iar un corb ce-i face altui corb?), prezumția de nevinovăție (...). Purtători ai virusului Ťlos desaparecidosť, cei cinci au fost mai afectați de imaginea mamelor secate de lacrimi decît
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]