123 matches
-
Am ginit un bar cu stipteuze Forty-Fourth. Ai intrat vreodată într-una din cârciumile astea? Întotdeauna am crezut că e vorba de o adunătură de handrălăi struniți de niște cameriste sumar îmbrăcate. Dar nu e așa. Sunt câteva gagicuțe în pantalonași, care dansează pe o scenă din spatele barului: tu stai și bei, în timp ce ele își expun țanțoșe marfa. Eu i-am dat-o înainte cu whiskyul, 3,50 dolari cinzeaca, împingând pileala în partea superioară, vestică. Mi-am lipit și paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tovarășă până la sfârșit... Sfârșitul, iată, sfârșit, într-adevăr. O ceață fumurie și roz, trecutul jur-împrejur , captivul se pierdu, se pierdu. Reveni, se spulberă iarăși și iarăși reveni, băiat bucălat și peltic. Un înger bucălat, cu zulufi, aterizat la picioarele băncii. Pantalonași de doc albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și roz. Copacii unduiau, clipocea lacul, lacul codrilor albaștri, liliacul înflorit și privighetorile Edenului în care mișunau santinele și țiuiau antenele iscoadelor și se lățea, victorioasă, puterea subteranei. Privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îmi închid ochii. Pe stradă e un orb care vinde yame. Par a fi vechi ca lumea. Lângă el e prăvălie de cărbuni. O femeie însărcinată spală rufe în fața unei grămezi de cărbuni. Cei doi copii mici ai ei, cu pantalonașii rupți în spate, se joacă în cărbuni. Poponețele lor sunt acoperite de negreală. Alături e un atelier de tâmplărie. Tâmplarul face niște găleți uriașe. Copilașii săi ajută la șmirgheluirea suprafeței lemnului. Eu și Fairlynn am fost repartizate să dormim la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cartier vechi al orașului, în spatele pieței și, cu toate că avea o înfățișare de înger, știa bine cum să se poarte cu băieții din clasele mari. Avea părul blond, neted și lung, șolduri late și două mere mici tăinuite sub bluză. Purta pantalonași scurți-scurți, gata să plesnească pe ea de strâmți ce erau și Dorin, stând în mașină alături de mine, aproape mi-a găurit coastele cu cotul. Când ea l-a salutat, a încremenit și nu și-a mai revenit toată ziua. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și-l iau pe fratele mai mic de după mine, care avea vreo opt ani și eu vreo zece, luăm repede o oală de lut de vreo cinci chile, cu gura strâmtă, în care umplea mama borș și mâncați-nemâncați, doar în pantalonașii scurți făcuți de bunica dinspre mama, o tulim la gârlă să găsim un loc bun printre păpuriș. Ne dezbrăcăm de pantolanași, lăsându-i în capătul ogorului nostru cu popușoi care ajungea până la mal. Intrăm goi pușcă în gârlă, așa cum mai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
prinseserăm mulți porcușori și zvârlugi și câțiva cărășei, chiar și vreo doi-trei chișcari mai mici, cât mama să ne facă o saramură cu mămăliguță pentru toți ai casei. Cum ne îndepărtaserăm de ogorul nostru, ne-am dus să ne luăm pantalonașii lăsați acolo. Când ajungem la locul știut, ia-i de unde nu-s. Începem a căuta prin păpușoii din ogorul nostru, dar și al vecinilor, cu gândul că cineva a făcut o glumă. Și văzând că nu-i găsim, cu oala
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
erau între doi și trei bunici la un copil ! Pe de altă parte, îmi aduc aminte de prima dată cînd, la un congres, am văzut în fundul sălii o colegă din Statele Unite alăptîndu-și copilul de doar cîteva luni, doar cu un pantalonaș și o bluziță pe el. Mai mult, venise cu el, în avion, de la celălalt capăt al lumii, în loc să stea acasă cu copilul pînă ce crește și el mai mare. Țin minte și acum revolta mea și faptul că m-am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
avem azi treabă de nu ne vedem capu... Și ce-oți tot alerga să vedeți, una-două ? Că musafirii abia diseară vin. Aidi, donșoară, treceți să văd cum vă fac păru... Mai întâi că ea nu e goală deloc, e în pantalonași și brasieră, și nici la fereastră nu stă, ci schițează în fața oglinzii un pas de valsboston. Ah, ce mult iubește acest dans ultramodern, senti mental-senzual ! Ah, cât îl adoră ! Și ea, madam Ana, ce-ar vrea ? Savez-vous planter les choux
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
este Titi, oare de ce să-i fi spus Sophie lui să vii mai devreme mâine ? Dar ce bine poate fi în vacanță, fără mademoiselle Bastien, care-prive ghează-orișice-aplecare-spre-lux-a-elevelor și-priveghează-ori șice-contact-cu-servitoarele-școalei !... Așa, spatele drept și șoldurile înguste, ca de băiat, strânse în pantalonași, dacă începe războiul, ar putea chiar să se travestească în roșior sau în vânător de munte, să se înroleze, și nimeni pe lume să nu știe nimic. Nimeni să nu știe, decât după ce își-va-fi-dat-viața-pentru-rege-și-pentru țară, așa, o forfecare a piciorușelor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
are că ai să fii consemnată șapte duminici ? Sau cine o să pârască ? Așa, încă o forfecare a picioarelor în aer, despicătura care se petrece fără nasturi, parte peste parte, Coralie i-a arătat ce model are setul ei nou de pantalonași ce i-a venit de la Paris, și Sophie, cât e de harpie, tot i-a promis că va face o comandă, știe ea cum și prin cine. Când îi convine ceva, pe loc este gata să rezolve, bunăoară, săptămâna trecută
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ana puțind, ca de obicei, a ceapă prăjită și a sudoare sleită și de sub divan ieșind un iz de pipi de cotoi - sigur că l-a ținut pe nenorocitul de Pițurcă peste noapte acolo -, și am văzut într-un colț pantalonașii pătați ai lui Margot - uf ! Cât de dezgustătoare pot fi fetele ! Iată cum nici educația nu reușește să înlăture murdăria sexului ! Am ieșit repede, ca să nu vomit, și ăsta a fost un semn mai rău ca toate ; am început să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în paranteze fie spus, nici feciorii de regi, de împărați și de nobili nu pășeau pragul școlii la o asemenea vârstă. Numai că legenda rămâne legendă. Frumoasă. Tot legenda mai spune cum că Roland, care mai făcea unele treburi în pantalonași, era deștept foc Îceea ce se poateă și învăța uimitor mai repede decât alții Îceea ce iarăși se poateă. Un împărat mărinimos După ce a eliberat Roma de sub presiunea sarazinilor musulmani, sau poate cu prilejul unei simple vizite în Cetatea Sfântă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
de bancă; n-o să mai dorească să dea boala peste San Martin, premiantul clasei, sau să nu știe lecția; n-o să-i mai dorească Roșcovei să se Întoarcă În Statele Unite sau să alunece pe scări și să i se vadă pantalonașii cu dantelă; n-o să mai lase mîncarea În farfurie, fiindcă În creierul munților sînt copii care mor de foame și de frig. Părintele Brown Îi dezlega de păcate, pe rînd și ei se retrăgeau Înspăimîntați, alungind cît mai departe gîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fost o tîmpită! Gândește ca o copiliță de 7 ani". ― O să vă întindeți în dormitor, interveni Raul Ionescu. Vă cerem un singur lucru! Să fiți cuminte. Adoptase instinctiv un ton protector. Sentimentul de jenă persista, avea senzația că persecută niște pantalonași și rochițe scurte care se mai distrează cu cercul și coarda, ori mâzgălesc pe trotuar pătratele unui șotron." La urma urmelor, n-o să li se întîmple nimic rău. Câteva ore dezagreabile, cel mult..." ― Da, da, repetă Dascălu, să fiți cuminți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În compania unui anume ministru. Și, Încet-Încet, ajunsese să-l creadă lumea. Devenise de acum o instituție - deși nimeni nu Înțelegea pe ce se baza puterea lui. Iar cu președintele juca tenis cu adevărat: cei doi, parteneri de dublu, cu pantalonași albi și mușchi fleșcăiți, fotografiați pe terenul de tenis al vilei din Capri a președintelui, ajunseseră pe paginile lucioase ale revistelor ce se adresau bărbaților cu pretenții În lumea afacerilor - așa cum apar acei actori, industriași sau politicieni care se strecoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tăia orice posibilitate de fugă, se așezase vânzătoarea. De ce Îl arestaseră din nou? Ce vină avea? Maja Îi adresă un surâs degajat patroanei, care, deosebit de serviabilă, Înșirase pe tejghea toate noile achiziții de la Pitti Bimbo: tricouașe marinărești cu dungi orizontale, pantalonași de in și haine cu coadă. Apoi văzu un smoching de ceremonie - pe care Îl combină, bucurându-se de bunul său gust, cu o cămășuță albă, brodată. Nu putea să-i Îngăduie lui Kevin Buonocore să se prezinte la Palazzo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și chiar chiloții mamei, căci spunea că simte miros de spermă. Dar pe vremea aceea Valentina Încă nu știa ce-i aia spermă. Privind-o cum stătea pe veceu, Miria Îi arătă absorbantul și-i spuse că la meci, prin pantalonașii strâmți chestia aia s-ar fi văzut. O sfătui să-și pună un Tampax. O Îngrijora prietena ei nepricepută. Spectatorii bărbați observă dacă o jucătoare nu e În zilele ei bune. Da’ ești nebună? țipă Valentina. Nu intră! — Atunci pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Tânărul strigă: — Hai, Vale, ești cea mai tare! Antonio făcu un balon de gumă și Îl pocni dezgustat. Era prietenul ei? Valentina avea deja un prieten? Valentina, cu numărul 9 Întipărit pe spate, cu degetele Învelite În bandaje albe. Avea pantalonașii scurți ce-i lăsau să se vadă picioarele dezgolite, subțiri ca niște scobitori, cu o musculatură abia schițată. Fetița lui. Când Valentina Înscria câte un punct, Antonio țâșnea În picioare lângă balustradă, aplauda, gesticula și striga numele ei, care din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
chiar și după propriile lui standarde, fusese rușinoasă. Theo se agitase imposibil de tare și, cu toate că Hugo făcuse tot ce îi stătuse în putință, nici una dintre părțile adezive ale scutecului nu se lipise, așa că, în final, fusese obligat să lege pantalonașii deasupra și cu asta basta. Hugo a aruncat niște pamperși în coș și s-a mutat în zona cu mâncare pentru copii. Ca de obicei, ca să nu mai piardă timp alegând produsele, a început să înainteze de-a lungul raftului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nodul lat și un ac înfipt după tradiția desuetă a dandysmului de pe vremea lui Oscar Wilde. [...] Inelul cu piatră la un deget..."; Aurel Leon îl întîlnește prin 1935 într-un restaurant bucureștean "bosumflat ca o cocuță care a făcut în pantalonași. Îl puteai lua drept un chelner așezat întîmplător la masă...; profil semănînd ca sarcasm cu cel al lui Călinescu...; prelat în civil (sau) un samsar din lumea mare, imitînd ținuta vestimentară a boierilor bătrîni." Impresia observatorilor că au în față
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ore, toată îmbrăcămintea noastră și a lor. În timpul acesta stăteam în casă, goi pușcă, pentru că nu aveam haine de schimb. Dar păduchii apăreau după o zi, două din nou și noi am găsit o altă distracție: despăduchierea. Luam cămășuța sau pantalonașii, și căutam pe la cusături. Pregăteam însă din timp câte un capac de cutie de cremă, puneam ceară în el și ea se topea pe plită, devenind incandescentă. Luam păduchele mare și scârbos și-i dădeam drumul în ceara încinsă. Cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la mărimea unui măr. Trei metri cubi însemna o zi de muncă. Nu mai puneam la socoteală țăndările care săreau în toate părțile, de multe ori sărind și în ochi, pe picioare și mâini, căci eram gol, numai cu un pantalonaș scurt. Aveam peste tot zgârâituri, ba chiar răni deschise, dar cui în păsa? Treaba trebuia făcută. Munceam de dimineață de la ora 6 până seara la 5, și când veneam acasă, de oboseală nu-mi mai trebuia nici mâncare. Am dus
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o mânecă. —Mami, nuuuu. În timp ce Clodagh o ținea locului pe Molly, Dylan începu să fredoneze un cântecel cu o voce răbdătoare. Un cântecel tâmpit despre cât de minunat va arăta Molly după ce se va fi îmbrăcat cu tricoul și cu pantalonașii și cât de frumoase erau culorile. Când ultimul pantof a fost îndesat în piciorul agitat al lui Molly, Dylan îi zâmbi triumfător lui Clodagh. —Misiune îndeplinită, rânji el. Mulțumesc. Când Dylan spusese că ei nu mai vorbesc despre altceva în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dar rezistă tentației. În cele din urmă, simțindu-se obosită dacă nu chiar de-a dreptul epuizată, Leigh se spălă cu grijă pe față cu mișcări corecte, circulare și ascendente, și își schimbă pantalonii de trening cu o pereche de pantalonași scurți din bumbac moale. Privi chipul lui Russel când se urcă în pat lângă el, strecurându-se încet sub pilotă, hotărâtă să nu-l trezească. El nu se mișcă. Stinse lumina și reuși să se așeze pe partea ei fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la ele. — N-ai măcar o pereche de boxeri sau ceva de genul ăsta? — Emmy, querida, în caz că nu știai, boxerii sunt pentru băieți. Se ridică în capul oaselor și băgă mâna în geamantan. Uite, ia-i pe ăștia. Emmy ridică pantalonașii foarte scurți din mătase de culoarea lavandei și topul asortat și se uită lung la ele. — Tu chiar porți așa ceva când ești singură acasă și vrei să te simți confortabil? Adriana pufni în stilul ei delicat și feminin. — Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]