8,062 matches
-
mai încolo, pe strada Ziduri Moși, locuiește Maimuțu, un băiat de aceeași vârstă și de aceeași înălțime cu Gil. Spre deosebire, însă, acesta habar n-are ce se petrece-n lume. Maimuțu face pași măsurați, privindu-și vârfurile neatinse ale pantofilor, aranjându-și încă o dată șuvița mătăsoasă în spatele urechii și ridicând ochii spre reclama roșie de deasupra clădirii de ceară, în care lucrează Gil, și care pentru el nu este decât Vodafone-le. Maimuțu trece strada și caută cu privirea zidul galben de
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
este DE CE? sau LA CE BUN? Sau CUM E POSIBIL? Dacă eram pantofar - scrie el într-un articol explicativ la Nu (v. Război cu toată lumea, Humanitas, București, 1992, vol I, pp.78-79) - aș fi spus, tot așa: de ce să fac pantofi cînd pantoful se uzează și cînd cel care poartă pantofii va muri?". Acesta este sensul lui "nu". De ce să fac critică, cînd criticul și cel criticat vor muri? Spune nu literaturii și criticii pentru că, în fața enormei zădărnicii a vieții sînt
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
sau LA CE BUN? Sau CUM E POSIBIL? Dacă eram pantofar - scrie el într-un articol explicativ la Nu (v. Război cu toată lumea, Humanitas, București, 1992, vol I, pp.78-79) - aș fi spus, tot așa: de ce să fac pantofi cînd pantoful se uzează și cînd cel care poartă pantofii va muri?". Acesta este sensul lui "nu". De ce să fac critică, cînd criticul și cel criticat vor muri? Spune nu literaturii și criticii pentru că, în fața enormei zădărnicii a vieții sînt microscopice zădărnicii
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
Dacă eram pantofar - scrie el într-un articol explicativ la Nu (v. Război cu toată lumea, Humanitas, București, 1992, vol I, pp.78-79) - aș fi spus, tot așa: de ce să fac pantofi cînd pantoful se uzează și cînd cel care poartă pantofii va muri?". Acesta este sensul lui "nu". De ce să fac critică, cînd criticul și cel criticat vor muri? Spune nu literaturii și criticii pentru că, în fața enormei zădărnicii a vieții sînt microscopice zădărnicii. Aceasta e obsesia în tot ce a scris
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
largă, cu o pieptănătură pe care timpul a estompat-o. Într-un colț de sus, un dulăpior de cămară, o tindă. O cămară. Nu, o tindă. Ori nici cămară, nici tindă, o pată de iod. Tatăl bunicii și-a pierdut pantofii, gleznele, partea de jos a pantalonilor. Trei fantome din alte vremuri, alcătuite din uitare și tăcere. Mai ales din tăcere, pierzându-se încetul cu încetul în indiferență, într-un nor nedeslușit, depărtându-se dincolo de amintire, unde nu le mai pot
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
Haute Couture -ii coreene, nu poate decît să facă cinste unui apărător al bunului-gust și decenței publice (în variantă ceaușistă): “Astăzi nu mai vezi țărani cu aspect neplăcut, în ițari, în opinci, cu cojoace... Astăzi țăranul umblă cu cravată, cu pantofi, cu pantaloni de tergal; că de multe ori nici nu poți să deosebești un țăran de un funcționar.” (p. 28) După confiscarea proprietății private, după dislocarea socială, geografică și identitară, după trierea și purificarea “elementelor indezirabile” (arestate sau omorîte de
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
nevizitate. Nici nu s-a întors bine din America (dând o raită și prin niscaiva locuri exotice), c-a și luat-o spre Paris. Ce efect au aceste deplasări pentru țară, doar el și echipa de profitori ce-i fac pantofii știu. Oricum, prima consecință o simțim în buzunare. Pentru că — bizonul de la orașe și sate poate n-are habar — aceste fandacsii prezidențiale ne costă de ne rup. Pe noi, prostănacii de contribuabili. Nu se fac — și nu s-au făcut niciodată
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
privatizare frauduloasă. Dacă te uiți pe stradă, cele mai frumoase și mai stilate fete le vezi în merțane la semafor, în dreapta băieților cu nume englezite, dați cu fixativ, pensați, cu lac pe unghii, care poartă (mă rog, purtau astă vară) pantofi fără șosete, cămăși roz cu floricele, deschise la piept să se vadă pectoralii epilați și bronzați cu cremă (căci, mai nou, e foarte masculin să fii, de pildă, fotomodel), tipi fițoși cu gesturi studiate și afectate, care vorbesc la celulare
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]
-
cu care vorbesc spun: |sta nu ești tu. Nu zac în patul meu. Dar femeile spun: Tu, în patul tău. Lîngă pat stă noptiera. Și hîrtiile mele trebuie să zacă pe undeva. Lîngă ușă stă cuierul. Și boarfele mele, rufele, pantofii, trebuie să zacă pe undeva. De perete atîrnă chiuveta. Lîngă chiuvetă atîrnă două prosoape. Boarfele mele și pantofii mei nici nu-mi trebuiesc. Rufele mele? O cămașă de noapte pe săptămînă. Pe noptieră ar putea să stea o vază cu
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
patul tău. Lîngă pat stă noptiera. Și hîrtiile mele trebuie să zacă pe undeva. Lîngă ușă stă cuierul. Și boarfele mele, rufele, pantofii, trebuie să zacă pe undeva. De perete atîrnă chiuveta. Lîngă chiuvetă atîrnă două prosoape. Boarfele mele și pantofii mei nici nu-mi trebuiesc. Rufele mele? O cămașă de noapte pe săptămînă. Pe noptieră ar putea să stea o vază cu flori. Și la ce bun? Nu pot să-mi întorc capul într-o parte. Pe noptieră ar putea
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
Ce vrea ăla? Pe semne c-oi fi un pericol public. Fiindcă vorbesc cu femei. Fiindcă mi se dă o cămașă de noapte curată în fiecare săptămînă. Fiindcă hîrtiile mele zac la-ndemînă în sertarul noptierei. Fiindcă boarfele mele, rufele și pantofii sînt împrăștiate la o distanță la care pot ajunge. Fiindcă nu mă mai bărbieresc. Fiindcă îmi crește păr din urechi. Fiindcă mai vorbesc. Fiindcă mai aud. Fiindcă nu mai simt nimic, sau aproape nimic. Fiindcă beau apă. Fiindcă beau supă
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
Dacă n-aș avea-o pe muscă, aș încheia socotelile. Femeia care nu mă rade spune: Nu trăim decît o singură dată. Trebuie să mă gîndesc la viitor. Vreau să fiu înhumat sau incinerat? Cine o să capete boarfele mele, rufele, pantofii? Ce îi spun muștei la despărțire? Oare o să mai pot să plîng? Cînd am plîns? Mama a spus: Cînd ai venit pe lume. O dată am plîns din cauza unei femei. Femeia era mama. Am plîns pentru că ea a plîns. De ce a
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
producțiile aflate pe ecrane, Nu te mișca e cu siguranță cel mai complex. Nu doar pentru că e cel mai intertextual: regizorul îți face cu ochiul non-stop în direcția neorealismului italian, inclusiv gros-planul tipic cu gambele delicate ale unei femei în pantofi cu tocuri pășind cu dificultate pe un teren viran. Și acest film face o prioritate din jocul actorilor, doar regizorul/co-scenaristul/protagonistul (Sergio Castellitto), aflat la a doua peliculă, e faimos ca actor. Dar tocmai din acest motiv, el reușește
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
atrag neșansa. Pînă la urmă, am și avut parte de toate aceste mari neșanse. Și am chiar acel complex de vină, de inexplicabilă culpabilitate, pe care îl are supraviețuitorul. (...) Sînt supraviețuitorul Miei. În genere, un bărbat singur este ca un pantof desperecheat, care nu știe să meargă." (pp. 84-85). Pe cu totul alt plan, o afirmație cu aer de cochetă ipocrizie face Nicolae Breban atunci cînd afirmă că a decis să se retragă din CC al PCR, de teamă să nu
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
nu mi-a plăcut verdele. Pe 22 decembrie, în casa lui Ceaușescu, devastată, un domn amabil m-a compătimit. Ajunsesem prea tîrziu. Păcat. Și tînără, și drăguță. Nu mai puteam prinde nici o haină de blană, nici un ananas, nici o pereche de pantofi. Poate vreun borcan cu miere. Sau, dacă vreți, puteți sta la coadă ca să sunați de la telefonul lui Ceaușescu pe cine doriți dumneavoastră. Era o coadăăă! Am ales revoluția. Am ales cea mai sublimă formă de existență: libertatea. Am ales să
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
parcă de refacerea unei armate improvizate cu care un general a pierdut. (mă rog, a pierdut și gata!) și să auzi la un moment dat întrebarea grijulie a cuiva 1) dacă noului selecționer nu îi e frig la picioare în pantofi. Adevărul e că și nouă ne era frică să nu răcească, iar realizatorii rubricilor sportive de la mai toate televiziunile știind bine aceasta, au dat secvența de câteva ori, cu asigurarea antrenorului că îi e bine, că nu are de gând
Fermecătoarele transmisii în direct by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12197_a_13522]
-
uși cu geam, numerotate, purtînd numele unui întreg stat-major, apoi o încăpere imensă cu birouri metalice, cu lămpi albăstrui, unde lucrau vreo o sută de angajați și angajate. Cineva îl întrebă ce dorea. - Nimic, răspunse liniștit, scuturîndu-și pipa de tocul pantofului și făcînd cale-ntoarsă. Așa, ca să vadă și el! Oare locotenentul Lewis ar fi înțeles asta? Și acum mergea din nou pe stradă, se oprea în fața unui bar, ezita, apoi dădea din umeri. De ce nu? Nu i-ar fi prins rău
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
încovoiat al hoaștei ăsteia de Gladkina, mai treacă-meargă, dar nu hazardul! Kusok, care trebăluiește lângă geam a pus capăt discuției. A luat troașa din mâinile Annei, a scos un clește și a smuls cuiul cu o mișcare scurtă. Îmi întinde pantoful cu un mormăit, încearcă să articuleze ceva, dar ca de fiecare dată când vrea să vorbească, ai impresia că mănâncă pietriș sau că are urechea plină cu nisip. Îmi pune și cuiul în căușul celeilalte palme. Eu ezit, dar la
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
sus și am început să bat în măciulia cuiului. La cea de-a treia lovitură bătăi furioase în ușă. -Fiodor Vasilievici, dacă nu încetați imediat tărăboiul ăsta, chem respnsabilul de la JEK! Vocea Mirovnei este tot atât de ascuțită ca vârful cuiului în pantof. -Ei, ce-i, i-am spus eu, ducându-mă șonticăind la ușă ca s-o deschid. Nu mai poate omul acum nici să-și bată un cui în perete, fără să fie deranjat? -Termină cu porcăriile, Fiodor Vasilievici! mi-a
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
tabloul aici. Ridicându-mi ochii de pe picior mi-am dat seama că nici nu mă uitasem bine la el. Tabloul cu agățătoarea lui, era pomană curată pentru cui. Se poate spune că am o zi bună. În afară poate de pantof. Cine o să mi-l repare? N-o să pot umbla prin ploaie cu așa o gaură în talpă. În tot cazul, ploaia și un baston sunt o proastă combinație. Și cojocul din hârtie de ziar pe spate, tocmai bun să te
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
de toamnă. Eu însumi eram plin de energie (Chandler ar fi adăugat: "bine îmbrăcat și necherchelit"), pregătit să iau cu asalt piața visurilor mele sociologice. Ca niciodată, tejghelele debordau de marfă, lumea se strecura cu greu printre grămezile de haine, pantofi și obiecte casnice. Ce mai, paradisul neguțătoriei orientale pogorât la picioarele noastre! La un moment dat, am făcut greșala s-o întreb pe-o tânără cât costă haina de piele pe care-o plimba țanțoș pe braț. Oacheșă, zâmbitoare, plină
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
a șoldului. Din celălalt colț, de pe taburete, cineva a întrebat: -... Dar bătrînul, bețivul acesta, cine-i? - îl cunoaște Vasiliok. - A-a!... Poate că era vorba despre mine. Sînt deja cam bătrîn pentru ei, am trecut de cincizeci de ani, am pantofii stricați și umblu din sindrofie în sindrofie în căutare de băutură. Bețivan. (Umblă după un turnător mărunt, imaginîndu-și că-și va salva biografia pentru veacuri. Și că analele kaghebiste sînt singurele ce vor sta alături de Tacit.) Gîndul iarăși și iarăși
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
o puteam inventa: reacționînd la tăcere, milițianul s-a apropiat deodată de mine și mi-a pipăit repede cu palmele pieptul, pantalonii. Ca să vezi. Chiar și genunchii mi i-a pipăit, plimbîndu-și palmele pe ei, dar pînă la ciorapi și pantofi nu a ajuns. Eu încremenisem. - E curat, i-a spus el celuilalt, dîndu-i să înțeleagă că m-a percheziționat complet. Dar celălalt a venit mai aproape, mi-a întors pe dos buzunarele de la pantaloni și a scos de acolo niște
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
am rătăcit și ne-am împiedicat de traverse (și el și eu am căzut cîte o dată)? Ședeam alături. Eu mi-am atîrnat capul în jos, ca un neghiob beat; și mîinile mi le-am lăsat în jos, spre ciorapi, spre pantofi - în așteptarea relaxată a băuturii alcoolice (oricare, mai bine votcă, desfund-o mai repede). Mîna mea dreaptă, lăsată în jos, a luat cuțitul. Dar nu l-am deschis. Precaut, am așteptat. - Bine. Ciubik a scos sticla din buzunar; s-a
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
curte, iese o doamnă în vîrstă simpatică. Îmi zîmbește. Zăresc prin gardul de lemn deformat o grădină îngrijită, plină de flori și de culori, iar în spate, o casă nobilă, cu coloane, răvășită de paragină. O urmăresc puțin. Are niște pantofi fini, de mătase, cu o lucrătură delicată. Ca și poșeta. Uzate teribil amîndouă. O fustă lungă, brodată de mînă, vaporoasă, o bluză lejeră, care saltă, ușor, pe ea, amîndouă de culoarea lavandei și un șal de borangic arucat neglijent. Poartă
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]