807 matches
-
sovietici să traverseze în defensivă râul Don. A fost stabilit un aliniament aliat format din armatele românești, italiene și maghiare. Armata a 6-a germană se afla la numai câteva zeci de kilometri de Stalingrad, iar Armata a 4-a Panzer, aflată acum pe flancul sudic, și-a schimbat din nou direcția de atac către nord, pentru a ajuta la cucerirea orașului. În sud, Grupul A forța înaintarea către Caucaz, dar avansarea lui era încetinită, efectivele fiindu-i întinse pe distanțe
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
zonă era o importantă pungă sovietică peste râul Vistula în regiunea Baranow, pentru ca frontul să continue spre sud spre Jaslo. Pe front se aflau trei armate ale Grupului A: Armata a IX-a (în zona Varșoviei), Armata a IV-a Panzer (în dreptul Pungii de la Baranow) și Armata a XVI-a la sud.. La nord de Varșovia, Vistula își schimba direcția spre este mai înainte de a curge spre nord-est spre Marea Baltică. Vistula își schimba direcția de curgere la confluența cu Bugul apusean
Ofensiva Vistula-Oder () [Corola-website/Science/306998_a_308327]
-
sud. Grupul de Armate Sud nu avea suficientă forță pentru a încercui și distruge de unul singur Frontul sovietic, fiind necesară colaborarea cu Grupul de Armate Centru. După o dispută din cadrul OKH-ului, (vezi și; Decizia Lötzen), două armate de Panzere au fost detașate din Grupul de Armate Centru. Acestea s-au îndreptat în forță spre sud, făcând joncțiunea cu Grupul de Armate Sud la est de Kiev. Mișcarea de încercuire executate de armatele de tancuri germane l-a luat total
Bătălia de la Kiev (1941) () [Corola-website/Science/307010_a_308339]
-
Sub comanda mareșalului se aflau cam 1,5 milioane de soldați, cantonați în două concentrări mari la Uman și Kiev. De indata ce Budionnîi a preluat comanda, Grupul de Armate Sud a lansat o serie de trei atacuri spre centrul Ucrainei. Grupul Panzer I (Ewald von Kleist) a reușit deschiderea unei spărturi între cele două concentrări sovietice din Kiev și Uman, cucerind Berdicevul pe 15 iulie și Kazatinul în ziua următoare. Armata a XVII-a germană (Karl-Heinrich von Stülpnagel) a înainta spre sudul
Bătălia de la Uman () [Corola-website/Science/307030_a_308359]
-
blocheze înaintarea germană spre Nipru și să se retragă doar spre răsărit. În acest fel, șansa de a evita încercuirea prin retragerea spre S-E a fost pierdută. Pe 2 august, arcul încercuirii a fost închis prin joncțiunea Grupului I Panzer și a Armatei a XVII-a de infanterie germane. Încercuirea a fost înrărită de un al doilea inel format de Divizia a XVI-a Panzer și Grupul mecanizat ungar ("Gyorshadtest"). Până pe 8 august, rezistența sovieticilor încercuiți a încetat aproape cu
Bătălia de la Uman () [Corola-website/Science/307030_a_308359]
-
a fost pierdută. Pe 2 august, arcul încercuirii a fost închis prin joncțiunea Grupului I Panzer și a Armatei a XVII-a de infanterie germane. Încercuirea a fost înrărită de un al doilea inel format de Divizia a XVI-a Panzer și Grupul mecanizat ungar ("Gyorshadtest"). Până pe 8 august, rezistența sovieticilor încercuiți a încetat aproape cu desăvârșire. 20 de divizii ale Armatelor a VI-a și a XII-a sovietice au fost distruse. După cum s-a afirmat din surse militare germane
Bătălia de la Uman () [Corola-website/Science/307030_a_308359]
-
să înceteze atacul. Doar asalturile tancurilor sovietice au reușit să stopeze contraatacurile germane. Spre deziluzia lui Timoșenko, pierderile germane au fost moderate, estimările momentului arătând că doar 35 - 70 de tancuri germane au fost scoase din luptă din rândul Diviziilor Panzer a 3-a și a 23-a. În momentul în care aviația germană a intrat în acțiune, unele forțe sovietice, așa cum a fost Armata a 38-a, au trebuit să treacă în defensivă. Pe 14 mai, germanii au reușit să
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
în special unguri. Succesul de pe frontul sudic a fost datorat faptului că o mare parte a rezervelor germane fuseseră transferate în zona de nord, care la începutul atacului părea mai amenințată. Dar, pe 14 mai, Hitler a ordonat Armatei I Panzer (Ewald von Kleist) să preia initiativa și să contraatace în forță, asigurând condițiile pentru declanșarea Operațiunii Friderikus. În zilele de 15 și 16 mai, sovieticii au executat alte ofensive în zona de nord a frontului, întâmpinând aceeași rezistență germană ca
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
Crimeea. Deciziile tactice greșit luate după forțarea cu succes de către Divizia 150 pușcași sovietici a râului Barevenkoro, a dus la eșecul final al ofensivei șî pe flancul sudic. Pe 17 mai, inițiativa tactică a fost preluată de germani. Armata I Panzer, sub comanda lui Kleist a declanșat un contraatac dublu asupra capului de pod de pe Barvenkovo. Beneficiind de un sprijin aerian puternic, Kleist a străpuns pozițiile sovietice și a înaintat 10 km în prima zi a atacului. Mai multe unități sovietice
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
i-au fost reproșate de Rokossovski mulți ani după încheierea războiului. Armata în discuție era Armata a 2-a de Gardă comandată de Rodion Malinovski pe care Vasilevski o destinase stopării contraatacului german extrem de periculos lansat de Corpul al 57 Panzer din zona Kotelnikovo. În ianuarie 1943, Vasilevski a coordonat ofensiva din regiunea cursului superior al râului Don lângă Voronej și Ostrogojsk, care s-a încheiat cu încercuirea și distrugerea mai multor divizii ale Axei. La mijlocul lunii ianuarie, Vasilevski a fost
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
înainte ca germanii să apuce să se întărească. Frontul I Ucrainean (Nicolai Vatutin) a reușit să cucerească capete de pod la sud și nord de Kiev. Sovieticii din sectorul Kievului aveau să se confrunte cu germanii Armatei a 4-a Panzer (Hermann Hoth). În octombrie 1943, mai multe dintre armatele lui Vatutin luptau din greu să străbată terenul foarte accidentat din zona a ceea ce avea să devină capul de pod sudic. Grupul al 27-lea Panzer (Walther Nehring) au făcut față
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]
-
germanii Armatei a 4-a Panzer (Hermann Hoth). În octombrie 1943, mai multe dintre armatele lui Vatutin luptau din greu să străbată terenul foarte accidentat din zona a ceea ce avea să devină capul de pod sudic. Grupul al 27-lea Panzer (Walther Nehring) au făcut față inițial cu succes atacului sovietic, în principal datorită excelentei poziții defensive pe care și-o pregătiseră cu grijă. Ca urmare, Vatutin a decis să-și concentreze eforturile în zona care avea să devină capul de
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]
-
întunericului și s-a pregătit de atac. În timpul nopții, unități importante de artilerie au fost transferate spre capul de pod nordic, mișcare care nu a fost sesizată de germani. În dimineața zilei de 3 noiembrie 1943, Armata a 4-a Panzer a fost supusă unui bombardament masiv sovietic. Forțele germane care apărau capul de pod au fost spulbereate, iar Kievul a fost eliberat rapid. Frontului I Ucrainean trebuia să atace spre vest pentru a elibera orașele Jitomir, Korosten, Berdicev și Fastov
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]
-
frontului, lipsindu-l astfel de posibilitatea aprovizionării, și ar fi fost primul pas spre încercuirea Grupului de Armate. Planul era foarte ambițios, iar punerea lui în practică a fost un succes parțial. Manstein a cerut lui Hitler să redirecțoneze Corpurile Panzer al 40-lea și al 48-lea, cu care spera să recucerească orașul Kiev. Doar Corpul al 48-lea a fost trimis în zonă, iar Hoth a fost eliberat de la comandă, fiind înlocuit cu Erhard Rauss. Noul comandant a primit
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]
-
stăvilească atacul sovietic și să stabilizeze flancul nordic al Grupului de Armate Centru și să apere comunicațiile cu Grupul de Armate Nord. Ordinul dat Corpurilor de tancuri germane, întărite cu noii veniți, a fost unul îndrăzneț. Armata a 4-a Panzer a fost întărită cu artilerie și rachete. În ciuda pierderilor grele suferite în fazele inițiale ale atacului sovietic, diviziile germane au fost reîntărite și completate la efectivele normale. Pe 7 noiembrie, pe font a sosit nou formata Divizie a 25-a
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]
-
a fost întărită cu artilerie și rachete. În ciuda pierderilor grele suferite în fazele inițiale ale atacului sovietic, diviziile germane au fost reîntărite și completate la efectivele normale. Pe 7 noiembrie, pe font a sosit nou formata Divizie a 25-a Panzer. Atacul lor a fost oprit de Corpul de tancuri al 7-lea de Gardă sovietic. Tancurile conduse de Rîbalko au ajuns între timp la 60 km de Berdicev. Jitomirul a fost eliberat de Armata a 38-a sovietică. Armata a
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]
-
km de Berdicev. Jitomirul a fost eliberat de Armata a 38-a sovietică. Armata a 60-a sovietică a ajuns la porțile Korostenului. Armata a 40-a sovietică s-a mutat la sud de Kiev. Situația Armatei a 4-a Panzer s-a schimbat în bine odată cu sosirea trupelor de elită Divizia I-a Leibstandarte SS Adolf Hitler, Divizia 1-a Panzer și a 7-a Panzer. Aceste forțe au atacat spre nord spre Brusilov și spre vest, pentru recucerirea Jitomirului
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]
-
porțile Korostenului. Armata a 40-a sovietică s-a mutat la sud de Kiev. Situația Armatei a 4-a Panzer s-a schimbat în bine odată cu sosirea trupelor de elită Divizia I-a Leibstandarte SS Adolf Hitler, Divizia 1-a Panzer și a 7-a Panzer. Aceste forțe au atacat spre nord spre Brusilov și spre vest, pentru recucerirea Jitomirului. Rîbalko a contraatacat pentru a stopa înaintarea germană, rezultând o mare luptă de tancuri, care nu a atins însă amploarea celei
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]
-
-a sovietică s-a mutat la sud de Kiev. Situația Armatei a 4-a Panzer s-a schimbat în bine odată cu sosirea trupelor de elită Divizia I-a Leibstandarte SS Adolf Hitler, Divizia 1-a Panzer și a 7-a Panzer. Aceste forțe au atacat spre nord spre Brusilov și spre vest, pentru recucerirea Jitomirului. Rîbalko a contraatacat pentru a stopa înaintarea germană, rezultând o mare luptă de tancuri, care nu a atins însă amploarea celei de la Kursk. Luptele au continuat
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]
-
a atins însă amploarea celei de la Kursk. Luptele au continuat în toată ultima decadă a lunii noiembrie, până când noroaiele toamnei a stopat toate operațiunile mecanizate. Ambele tabere au suferit pierderi uriașe. Pierderile au fost aproximativ egale. Armata a 4-a Panzer a cucerit ceva spațiu de manevră după recapturarea Jitomirului și Korostenului. Deși atacul sovietic a fost oprit temporar, Vatutin s-a făcut remarcat în fața superiorilor săi. STAVKA a început deplasarea unor rezerve importante către Frontul I Ucrainean. Până pe 5 decembrie
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]
-
Deși atacul sovietic a fost oprit temporar, Vatutin s-a făcut remarcat în fața superiorilor săi. STAVKA a început deplasarea unor rezerve importante către Frontul I Ucrainean. Până pe 5 decembrie, noroiul a înghețat datorită frigului iernii rusești. Corpul al 48-lea Panzer a declanșat un atac de măturare al forțelor sovietice la nord de Jitomir. Luându-i pe sovietici prin surprindere, germanii au deschis o spărtură în liniile Armatei a 60-a sovietică și au atacat mai departe spre est. Armata a
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]
-
aprovizionarea pe calea ferată a Grupului de Armate Centru și nici nu au reușit să încercuiască Grupul de Armate Sud, ei au reușit eliberearea Kievului, au forțat cu succes fluviul Nipru și au provocat pierderi grele Armatei a 4-a Panzer. Pe de altă parte, germanii au reușit să distrugă mai multe unități mari sovietice și au reușit să păstreze deschisă traficului calea ferată vitală pentru aprovizionarea frontului. În timp ce germanii își trecuseră unitățile în refacere și reutilare, sovieticii au lansat ofensiva
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]
-
scăpare." În pungă au fost prinși cam 60.000 de germani, șase divizii cu aproximativ 55% din puterea lor nominală, alături de un număr de unități mai mici. Printre cei prinși în capcană se aflau luptătorii din Divizia a 5-a Panzer "Wiking", Brigada de asalt voluntari SS "Wallonien" și 5-6.000 de ruși din trupele auxiliare. Forțele încercuite au fost denumite "Gruppe Stemmermann", generalul Corpului al XI-lea, Wilhelm Stemmermann fiind numit la comandă. Divizia a 5-a Panzer "Wiking" era
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
5-a Panzer "Wiking", Brigada de asalt voluntari SS "Wallonien" și 5-6.000 de ruși din trupele auxiliare. Forțele încercuite au fost denumite "Gruppe Stemmermann", generalul Corpului al XI-lea, Wilhelm Stemmermann fiind numit la comandă. Divizia a 5-a Panzer "Wiking" era dotată cu 43 de tancuri Panzer III/IV și cu tunuri de asalt. Două batalioane de artilerie erau dotate cu încă 27 de tunuri de asalt. Manstein a reacționat rapid, fiind create două corpuri de blindate (al 3
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
SS "Wallonien" și 5-6.000 de ruși din trupele auxiliare. Forțele încercuite au fost denumite "Gruppe Stemmermann", generalul Corpului al XI-lea, Wilhelm Stemmermann fiind numit la comandă. Divizia a 5-a Panzer "Wiking" era dotată cu 43 de tancuri Panzer III/IV și cu tunuri de asalt. Două batalioane de artilerie erau dotate cu încă 27 de tunuri de asalt. Manstein a reacționat rapid, fiind create două corpuri de blindate (al 3-lea și al 47-lea) destinate unei ofensive
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]