807 matches
-
îmbunătățite ca armament și blindaj). Sherman a fost fabricat în număr mare și a fost coloana vertebrală a celor mai multe ofensive Aliate, începând de la sfârșitul anului 1942. La început Sherman-urile erau capabile să înfrângă tancurile germane relativ mici, ca de exemplu Panzer III și IV, pe care le-au întâlnit în luptele din Africa de Nord. Mai târziu Sherman a fost egalat de noul tanc mediu german Pz Kpfw IV, căruia i-a fost îmbunătățit armamentul și blindajul. Față de tancul german Panther, de 45
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
U.R.S.S. tehnologii și prototipuri de avioane de luptă și de tancuri; instalează aici tabere clandestine, unde sute de ofițeri se familiarizează cu tehnica ultramodernă și se antrenează în vederea folosirii ei; printre aceștia, faimosul general Guiderian, care va conduce ofensiva Panzerelor în Franța, în 1940. Tot în U.R.S.S. este reconstituită clandestin viitoarea Luftwaffe și experimentate primele avioane de vănătoare-bombardier. În sfârșit, tot aici, și tot clandestin, armata germană pune în aplicare manevre care duc la inventarea unor noi tehnici de
Pactul Ribbentrop-Molotov () [Corola-website/Science/296888_a_298217]
-
camioane cu alimente destinat unităților britanice din est. În după-amiaza zilei de 23 mai, grosul regimentului de tancuri a înaintat spre sud. Tanchiștii britanici au întâlnit la Guînes "Kampfgruppe" Kruger, o coloană formată din aproximativ jumătate dintre blindatele Diviziei I Panzer, care se apropia de Calais. Jumătate dintre tancurile britanice au fost distruse de germani în lupta de blindate care a urmat, iar cele care au supraviețuit s-au retras spre Calais. "Kampfgruppe" Kruger a continuat înaintarea spre Calais, declanșând seara
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
franceze aflate aici, (o companie și jumătate de infaterie, patru grupe de mitraliori și două baterii de artilerie de 75 mm), au fost trecute de asemenea sub comanda generalului britanic. Încă de pe 23 mai, Guderian ordonase Diviziei a 10-a Panzer, (comandată de generalul Ferdinand Schaal), să ocupe orașul și portul Calais. Atacul diviziei a fost încetinit la Amiens, deoarece unitățile de infanterie care trebuia să o înlocuiască a întârziat în luptele de pe maul sudic al râului Somme. Din acest motiv
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
sud-vest, au sosit subunități amestecate. Apărătorii au rezistat atacului până la căderea nopții, când luptele au luat o puază. Regimentul 59 german nu a putut să ia cu asalt pozițiile aliate până seara, pentru că au trebuit să înlocuiască unitățile Diviziei I Panzer. În timpul acelei zile, Nicholson a vorbit la telefon de mai multe ori cu responsabilii Ministerului de război, raportând evoluția luptelor. War Office se pare că a înțeles că apărătorii Calaisului nu pot face foarte mult pentru sprijinirea Corpului Expediționar Britanic
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
Dintre acestea este de remarcat ediția de lux a Gornistului din Säckingen, publicată în 1893, care mai este și astăzi apreciată de bibliofili. Dintre edițiile postume mai sunt de remarcat operele complete în patru volume tipărite sub îngrijirea lui Friedrich Panzer în 1919. Atât “Gornistul din Säckingen” și “Ekkehard” au fost traduse în diferite limbi încă din timpul vieții lui Scheffel. Astfel prima ediție engleză a apărut în 1872 iar prima ediție italiană în 1878. În Statele Unite au fost publicate și
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
I slovacă s-a reîntors pe front, în apropierea Kievului. După cucerirea Kievului, Divizia I slovacă a fost transferată la rezerva Grupului de Armate Sud. Aici, divizia slovacă a înaintat de-a lungul râului Nipru, participând la luptele Armatei I Panzer din dreapta și stânga Niprului. Divizia slovacă a fost transferată mai apoi în regiunile Maripol și Taganrog, după care a petrecut iarna 1941-1942 pe poziții de-a lungul râului Mius. Mai apoi, divizia slovacă a participat la luptele din Caucaz. La
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
fost transferat la unitatea de infanterie motorizată SS-Verfügungstruppe și a fost numit instructor al trupelor SS din Braunschweig, fiind promovat în rangul de Brigadeführer SS. Hausser a servit în Campania poloneză din 1939 în calitate de observator, cu unitatea mixtă Wehrmacht / SS Panzer Division Kempf. În octombrie 1939 SS-VT s-a format ca o divizie de infanterie motorizată cu Hausser la comandă. El a condus divizia, mai târziu redenumită 2. SS-Panzer-Division Das Reich, în campania franceză în 1940 și în primele etape ale
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
a primit Frunzele de stejar la cruce în 1943 (el primit Săbiile la Cruce pentru serviciile sale în Normandia), și a fost grav rănit, pierzând un ochi. După recuperare a primit comanda noului format Corp SS-Panzer (redenumit Corpul II SS Panzer în iunie 1943). Hausser împotriva ordinelor explicite ale lui Hitler a retras trupele sale din Harkov pentru a evita încercuirea, ca să recucerească orașul în martie 1943. El a condus diviziile I, II și III SS Panzer în timpul Bătălia de la Kursk
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
redenumit Corpul II SS Panzer în iunie 1943). Hausser împotriva ordinelor explicite ale lui Hitler a retras trupele sale din Harkov pentru a evita încercuirea, ca să recucerească orașul în martie 1943. El a condus diviziile I, II și III SS Panzer în timpul Bătălia de la Kursk. După Kursk, Corpul lui a fost reformat (înlocuind diviziile I, II și III SS Panzer cu diviziile IX și X SS) și a fost trimis în Italia, apoi în Franța, unde le-a comandat în primele
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
din Harkov pentru a evita încercuirea, ca să recucerească orașul în martie 1943. El a condus diviziile I, II și III SS Panzer în timpul Bătălia de la Kursk. După Kursk, Corpul lui a fost reformat (înlocuind diviziile I, II și III SS Panzer cu diviziile IX și X SS) și a fost trimis în Italia, apoi în Franța, unde le-a comandat în primele etape ale Campaniei Normandia. După moartea lui Friedrich Dollmann (comandant al Armatei a șaptea ), Hausser a fost promovat la
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
dar între timp aliații reușiseră întărească pozițiile defensive de la Boulogne cu Brigada a 20-a de gardă de infanterie britanică. Infanterișitii britanici au avut timp să sape tranșee în zona portului, pe direcția de atac a Diviziei a 2-a Panzer, a cărei înaintare fusese întârziată de francezi la Samer. Când au ajuns în zona portului, bindatele germane au declanșat un atac la ora 17:00, care a fost respins de infanteriștii irlandezi. Pozițiile apărate de infanteria galeză au fost atacate
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
spre nord ca să cucerească Boulogne și Calais. Temându-se de un nou contraatac, OKH a ordonat Corpului XV (comandat de generalul Hermann Hoth) să se retragă, diviziei comandate de Georg-Hans Reinhardt să mute la răsărit, iar Diviziei a 10-a Panzer (comandate de [[Ferdinand Schaal]) să se deplaseze spre sud, pentru mărirea capacității de răspuns la un posibil atac aliat. Unități ale Diviziei I Panzer ([[Friedrich Kirchner]]) și Diviziei a 2-a Panzer ([[Rudolf Veiel]]) au fost retrase pentru întărirea apărării
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
se retragă, diviziei comandate de Georg-Hans Reinhardt să mute la răsărit, iar Diviziei a 10-a Panzer (comandate de [[Ferdinand Schaal]) să se deplaseze spre sud, pentru mărirea capacității de răspuns la un posibil atac aliat. Unități ale Diviziei I Panzer ([[Friedrich Kirchner]]) și Diviziei a 2-a Panzer ([[Rudolf Veiel]]) au fost retrase pentru întărirea apărării podurilor de peste Somme. Restul Diviziei a 2-a Panzer a primit ordine să înainteze spre Boulogne pe direcția [[Baincthun]] - Samer. Flancul acestie divizii trebuia
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
mute la răsărit, iar Diviziei a 10-a Panzer (comandate de [[Ferdinand Schaal]) să se deplaseze spre sud, pentru mărirea capacității de răspuns la un posibil atac aliat. Unități ale Diviziei I Panzer ([[Friedrich Kirchner]]) și Diviziei a 2-a Panzer ([[Rudolf Veiel]]) au fost retrase pentru întărirea apărării podurilor de peste Somme. Restul Diviziei a 2-a Panzer a primit ordine să înainteze spre Boulogne pe direcția [[Baincthun]] - Samer. Flancul acestie divizii trebuia să fie asigurat de tancurile Diviziei a 2
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
sud, pentru mărirea capacității de răspuns la un posibil atac aliat. Unități ale Diviziei I Panzer ([[Friedrich Kirchner]]) și Diviziei a 2-a Panzer ([[Rudolf Veiel]]) au fost retrase pentru întărirea apărării podurilor de peste Somme. Restul Diviziei a 2-a Panzer a primit ordine să înainteze spre Boulogne pe direcția [[Baincthun]] - Samer. Flancul acestie divizii trebuia să fie asigurat de tancurile Diviziei a 2-a, care trebuiau de asmenea să înainteze spre Desvres și [[Marquise, Pas-de-Calais|Marquise]] în cazul unui contraatac
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
pe direcția [[Baincthun]] - Samer. Flancul acestie divizii trebuia să fie asigurat de tancurile Diviziei a 2-a, care trebuiau de asmenea să înainteze spre Desvres și [[Marquise, Pas-de-Calais|Marquise]] în cazul unui contraatac aliat dinsrpre Calais. Divizia a 2-a Panzer a fost împărțită în două coloane. Prima trebuia să ocolească orașul și să atace dinspre nord. Cea de-a doua urma să atace frontal. Aceasta din urmă a luat contact cu inamicul în seara acestei zile, când a întâlnita o
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
gara feroviară a portului ("Gare Maritime") și a ordonat ridicarea unor baricade din saci de nisip. Din acest adăpost, militarii aliați au reușit în seara zilei de 24 mai să respingă asaltul amfibiu al germanilor, în ciuda sprijinului acordat de tirul Panzerelor. Pe 25 mai, în jurul orei 13:00, după ce au rămas fără muniție și și-au dat seama că nu va mai organizată o acțiune de evacuare care să îi vizeze, militarii aliați au capitulat. În acest timp, germanii reușiseră să
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
atacat Boulogne până la ora 12:40 a zilei de 22 mai, conform ordinelor generalului [[Paul Ludwig Ewald von Kleist|Ewald von Kleist]], comandantul "Panzergruppe von Kleist", a fost criticată în jurnalul de acțiuni a Corpului, deoarece Divizia a 10-a Panzer a fost ținută în rezervă în timpul atacurilor împotriva orașelor Boulogne și Calais. Rezultatul a fost acelă că germanii nu au atacat simultan din mai multe direcții pozițiile aliate. Dacă atacul blindatelor germane nu ar fi fost întârziat, pregătirile de evacuare
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
nord ale Frontului de Est, pentru a opri înaintarea Armatei Roșii în țările baltice, Belarus, Ucraina de nord și Polonia. În ajunul declanșării ofensivei sovietice, singura forță blindată rămasă pe front era "Divizia I" română de blindate și diviziile germane "Panzer" a 10-a și a 13-a. Măsurile sovietice de camuflare a atacului au funcționat perfect, iar comandantul german, general-colonelul Friessner, declara la 18 august 1944, cu doar o zi mai înainte de declanșarea ofensivei, că nu se aștepta la niciun
Operațiunea Iași-Chișinău () [Corola-website/Science/307428_a_308757]
-
de Gardă Mecanizat. Ruptura inițială a liniei frontului în sectorul Armatei a 6-a a avut o adâncime de 40 km, în dimineața zilei de 21 august fiind distrusă toată rețeaua de aprovizionare din spatele frontului germano-român. Până la 23 august, Divizia Panzer nr. 13 încetase să mai existe ca forță coerentă de luptă, iar Armata a 6-a fusese încercuită pe o adâncime de 100 km. Grupul mobil al Armatei Roșii a reușit să taie retragerea formațiunilor germane care doreau să ajungă
Operațiunea Iași-Chișinău () [Corola-website/Science/307428_a_308757]
-
Tuhacevski din Uniunea Sovietică au observat nevoia sprijinirii unităților de tancuri cu infanterie și alte arme, precum și nevoia ca aceste subunități de sprijin să mențină ritmul cu formațiunile blindate. În timpul reînarmării Germaniei naziste, unele unități de infanterie din cadrul noilor divizii Panzer au fost echipate cu semișenilatul SdKfz 251, care putea ține pasul cu tancurile pe teren accidentat. Armata franceză a creat diviziile ușoare mecanizate (Légère Méchanique), în care unele unități de infanterie erau dotate cu șenilete. Aceste unități mecanizate, împreună cu cele
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
sud. Grupul de Armate Sud nu avea suficientă forță pentru a încercui și distruge de unul singur Frontul sovietic, fiind necesară colaborarea cu Grupul de Armate Centru. După o dispută din cadrul OKH-ului, (vezi și; Decizia Lötzen), două armate de Panzere au fost detașate din Grupul de Armate Centru. Acestea s-au îndreptat în forță spre sud, făcând joncțiunea cu Grupul de Armate Sud la est de Kiev. Mișcarea de încercuire executate de armatele de tancuri germane l-a luat total
Bătălia de la Kiev (1941) () [Corola-website/Science/307010_a_308339]
-
blindajului slab al acestor vehicule, pierderile au fost mari. Totuși, au existat și excepții: pe 18 septembrie 1939, o tanchetă TKS (echipată cu un tun de 20 mm), sub comanda sergentului Roman Orlik, a reușit să distrugă 3 tancuri germane Panzer 35(t). Armata imperială japoneză a folosit pe scară mare tanchete. Acestea erau mult mai utile în condițiile războiului din junglă, având dimensiuni reduse. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, multe dintre aceste tanchete s-au dovedit a
Tanchetă () [Corola-website/Science/320507_a_321836]
-
și Chester Wilmot au caracterizat planul aliaților ca “ambițios”; regiunea Caen avea cea mai importantă defensivă din Normandia. Tentativa inițială a corpului I de a ajunge în oraș în ziua D (D-Day) a fost blocată de elemente ale Diviziei 21 Panzer și din cauza faptului că majoritatea forțelor germane au fost trimise să preîntâmpine invazia frontului anglo-canadian, care a fost oprit pe loc. Operațiunea Perch din săptămâna care a urmat zilei-D și Operațiunea Epsom (26-30 iunie) au câștigat câteva teritorii dar Caenul
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]