799 matches
-
aplicată sub regii Andrei II și Bela IV, din inițiativa și sub impulsul direct al curiei romane, a imprimat un curs violent antischismatic acțiunilor ei, mai ales după "defecțiunea" țarului Ioan Asan II, care abandonase obediența față de Roma. În replică, papalitatea a învestit cu misiunea de cruciadă împotriva Bulgariei pe regele Ungariei, Bela IV, acordându-i și dreptul de a anexa țara-cu acest act, s-a trecut la aplicarea pe scară mare a transferului de stăpânire de la "schismatici" și "eretici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a trecut la aplicarea pe scară mare a transferului de stăpânire de la "schismatici" și "eretici" la credincioșii fideli scaunului roman. Așa începea faza cea mai acută a prozelitismului catolic în rândurile românilor "schismatici" aflați sub dominația regatului ungar. Din 1234, papalitatea va constrânge conducerea regatului ungar să adopte o politică de asimilare confesională a supușilor ei, în primul rând a românilor. Acestui asalt catolic, desfășurat până în 1241, i-au căzut victimă pozițiile politice ale românilor din aria de expansiune ungurească. Acțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și bisericii, pentru a înlătura dominația baronilor. La moartea sa, în 1301, regatul ungar se afla în plină descompunere. Însă destrămarea regatului arpadian a avut pe lângă componenta politică și una confesională: șocul invaziei mongole din 1241 a redus considerabil influența papalității, care impulsionase politica confesională anterioară a regatului și a blocat, practic, prozelitismul catolic. Toleranța față de schismatici (români) și păgâni (cumani) a luat proporții sub Bela IV și Ladislau Cumanul. Relaxarea presiunii confesionale a fost o caracteristică a politicii regalității ungare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu mult mai puternic, și anume în bătălia de lângă Kalka (1224) precum și în ciocnirile care-i urmară, încît erau aduși aproape de pieirea deplină, de care s-au mântuit numai câteva părți mai mari prin primirea și așezarea în Ungaria. Puternica papalitate de atunci își întinse lacomul braț de polip nu numai după păgânii cumani, abia așezați în Ardeal, ci și după românii greco-orientali din Cumania de atunci (Moldova și parte din Valachia). Episcopia catolică a Milcovului, întemeiată în jumătatea a doua
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și sinodului. Mulțămindu-se țara și întărindu-se ierarhia pământeană, propaganda catolică pierdu deocamdată orice perspectivă pentru vrun succes mai de samă și fiece încercare a ei era de mai nainte zădărnicită. Un seceriș cu mult mai abundent părea a afla papalitatea în principatul Moldovei, unde tânăra si neîntărita întocmire a statului și atârnarea țării de Ungaria și de Polonia catolică dădeau câmp liber și deschis înrîuririlor de convertire ale Scaunului roman. capitolul V VALACHIA CONTINUĂ LUPTA PENTRU AUTONOMIE Mircea Vodă I.
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
considera pe Iisus "doar reprezentant al lui Dumnezeu, și nu Fiul etern, consubstanțial cu Tatăl". "Reducție cristologică" care nu compromite numai dogma Sfintei Treimi, ci pune în pericol avalanșa de ministere care refac legătura cu Hristos prin intermediul lui Petru, al papalității, al Bisericii în ansamblu în calitate de corp sacru ce participă la viața divină a lui Iisus. Autoritatea ecleziastică, legitimată de dogma infailibilității, presupune la rîndul ei preeminența universală a Romei în materie de doctrină; teologul este așadar un delegat al ierarhiei
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
o pasiune radicală pentru adevăr, fără a te sinchisi de prețul pe care l-ai putea plăti. Inclusiv cel maxim... Ce aduce nou dosarul? Biserica pretinde că împăratul Constantin cel Mare a redactat un text prin care închina întreg Imperiul papalității. Documentul ar data din secolul al IV-lea. Această donație îi permite așadar papei Silvestru I să-și exercite suveranitatea asupra Romei, a Italiei și a Occidentului. Biserica mai obține întâietatea asupra celor patru orașe principale: Antiohia, Alexandria, Constantinopol, Ierusalim
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la nivel global. Trei motive principale au favorizat succesul puterilor maritime europene: Centralizarea politică a acestor state, reflectată în două elemente extrem de importante: — translatarea deciziei din domeniul politicii externe și interne la nivel central, eliminându-se astfel feudalii și Biserica (papalitatea) ca factori politici autonomi; — colectarea taxelor și impozitelor era reglementată la nivel central, iar distribuirea lor se făcea la același nivel, ceea ce a permis statelor europene să finanțeze flote de război, forțe terestre expediționare permanente care să protejeze sau să
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
acestuia pe care a reușit să le impună. În primul rând, Tratatele Westfalice statuează principiul după care singurul actor internațional din punct de vedere legal este statul. Astfel că, începând din 1648, alți actori trans-statali importanți până în acel moment, precum Papalitatea sau Imperiul, sunt scoși în afara relațiilor internaționale, neavând dreptul legal și legitim recunoscut de a semna tratate internaționale care să oblige în măsuri diferite entitățile reprezentate. Ceea ce numim astăzi actori infra-statali, precum ordinele cavalerești sau Hansa nord-germană, nu mai puteau
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
unei autorizații. În căutarea adevărului despre crime, Baskerville se vede concurat de Inchiziție și de redutabilul ei reprezentant, Bernard Gui, care e convins că la originea acestora se află ereticii, și mai ales adepții lui Dolcino, fondatorul unei secte ostile Papalității. Gui reușește să smulgă mai multor călugări, prin tortură, mărturisiri conforme părerilor sale, fără să-l convingă totuși pe Baskerville de justețea raționamentului său. Într-adevăr, anchetatorul ajunge În ce-l privește la o concluzie diferită. El crede că aceste
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
sine, pentru a-i recuceri pe credincioși (sau pe cei care au o „nouă” nevoie de credință) și care au părăsit-o tocmai pentru ceea ce este ea acum. Reluând o luptă care, de altfel, face parte din tradiția sa (lupta Papalității împotriva Imperiului), dar de data aceasta nu pentru cucerirea puterii, Biserica ar putea să fie conducătoarea măreață, dar nu autoritară a tuturor celor ce refuză (iar cel care vorbește este un marxist, tocmai în această calitate a sa) noua putere
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
1959, p. 35). Organizațiile internaționale într-adev)r exist), si inc) în num)r mereu crescând. Agenții supranaționali capabili s) acționeze în mod efectiv, ins) fie dobândesc ei înșiși unele dintre atributele și capabilit)țile statelor, așa cum s-a întâmplat cu papalitatea medieval) în epoca lui Inocențiu al III-lea, fie își demonstreaz) curând incapacitatea de a acționa în moduri decisive f)r) a avea sprijinul - sau cel puțin consimt)mântul - principalelor state preocupate de subiectul în discuție. Oricare ar fi elementele
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
multiple de putere în sfera demografiei, a economiei și în general a vieții sociale, a constituirii unei forțe militare redutabile, alcătuită din cavalerii îndelung antrenați în mânuirea armelor, și nu în ultimul rând al unei direcții spirituale ferme asumate de papalitatea reformatoare din secolul XI, creștinătatea occidentală și-a revărsat energia regăsită în spațiile limitrofe dominate de puteri ostile. Principalul antagonism s-a manifestat cu lumea arabă care în secolele anterioare își impusese dominația asupra bazinului mediteranean ale cărui țărmuri răsăritene
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
secolele anterioare își impusese dominația asupra bazinului mediteranean ale cărui țărmuri răsăritene și sudice le controla integral și care își întinsese stăpânirea asupra celei mai mari părți a Peninsulei Iberice și a unor însemnate poziții din Italia meridională. Sub îndrumarea papalității, această energie regăsită s-a orientat precumpănitor, din ultimii ani ai secolului XI, spre Mediterana Răsăriteană cu țelul declarat al eliberării Sfântului Mormânt. În realitate, ansamblul bazinului mediteranean a fost cuprins de încleștarea cu justificare ideologic-religioasă între creștinătatea apuseană și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
scurt timp după 1204, în lumea românească: românii din aria de hegemonie a Regatului Ungar au fost supuși unei puternice presiuni din partea bisericii apusene, care considera sosit momentul favorabil pentru lichidarea schismei răsăritene și pentru restaurarea unității creștine sub egida papalității 10. Cu sprijinul cavalerilor teutoni sau al cadrelor ecleziastice proprii, după izgonirea celor dintâi, regalitatea ungară s-a străduit să integreze în structurile bisericii catolice populația de rit răsăritean din cuprinsul regatului și din aria sa de hegemonie. Din nord
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deveni o iluzie absolută. Din nou, cruciata în Sud-Estul Europei a îndepărtat în fapt acțiunea luptătorilor Crucii de țelul ei originar și fundamental. Eșecul final al cruciatei a fost urmarea triumfului particularismului european în detrimentul forțelor universaliste, în primul rând al papalității. Evoluția lentă a societății europene spre formula statului național, manifestată tot mai evident începând din secolul XIV, cu cortegiul de conflicte naționale care a însoțit istoria continentului până la autoanihilarea sa, a subminat acțiunea comună a „creștinătății“ - lumea apuseană catolică - în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sec. XIII și XIV, în „Anuarul Institutului de Istorie Națională“, Cluj, Sibiu, 10, 1945 (în continuare: Pascu, Contribuțiuni documentare), p. 204. Statutul privilegiat de care s-au bucurat un timp călugării catolici moldoveni părea să confirme așteptări mai vechi ale papalității în legătură cu cele două principate, de la sud și, respectiv, est de Carpați. Să ne amintim, aici, că, patru decenii mai devreme, în octombrie 1345, papalitatea, prin vocea lui Clement IV (1342-1352), nu își ascundea satisfacția la vestea despre convertirea la catolicism
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care s-au bucurat un timp călugării catolici moldoveni părea să confirme așteptări mai vechi ale papalității în legătură cu cele două principate, de la sud și, respectiv, est de Carpați. Să ne amintim, aici, că, patru decenii mai devreme, în octombrie 1345, papalitatea, prin vocea lui Clement IV (1342-1352), nu își ascundea satisfacția la vestea despre convertirea la catolicism a curții domnești muntene, care, potrivit papei, ajunsese să cunoască drumul adevărului „scuturând și lepădând de la ei cu totul sămânța schismei și celelalte rătăciri
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
omenești ținuse împresurate inimile lor“4. Această convertire, rămasă, ca și cele de mai târziu de la curtea princiară moldovenească 5, fără urmări importante pentru orientarea religioasă a familiilor domnești din Țara Românească și Moldova, a avut loc pe fondul încercării papalității de a-și consolida pozițiile la sud și est de Carpați. Astfel, înlăturarea dominației tătaro-mongole în aceste regiuni, printr-un efort conjugat, la care s-au alăturat două puteri importante catolice ale epocii - Ungaria și Polonia - a coincis cu înființarea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
diecezelor episcopiilor catolice în spațiul extracarpatic în evul mediu, tema revendicându-și, între timp, o bibliografie destul de consistentă 35. Vom rămâne, de aceea, doar la unele momente care ni se par importante pentru demersul nostru. De pildă, succesele înregistrate de către papalitate în părțile de miazănoapte ale Munteniei, respectiv în cele de miazăzi ale Moldovei în anii ’20-’30 ai secolului XIII - punctul de referință în acest sens constituindu-l înființarea la 1228 a Episcopiei Cumanilor -, nu ar fi fost posibile fără ca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Regatul ungar 36. La o distanță de peste o sută de ani, interesul regalității maghiare pentru „coridorul“ care asigura legătura dintre Curbura Carpaților și Gurile Dunării se va reflecta - alături de incursiunile militare în spațiul de putere mongol - și în sprijinul acordat Papalității în crearea Episcopiei Milcoviei, aceasta din urmă nimic altceva decât o replică a deja amintitei Episcopii a Cumanilor, distrusă la 1241 de către mongoli 37. Și înființarea altor două dioceze catolice în Moldova, la Siret (1371) • Foarte selectiv: I. Ferenț, Cumanii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de mare intensitate, când vor fi puși în acțiune anumiți „carburanți“12. Medieviștii au avansat diferite opinii cu privire la timpul formării națiunii • unii au legat apariția acestui fenomen de crearea provinciilor ecleziastice în jurul Anului O Mie, alții - de poziția ocupată de Papalitate în timpul luptelor pentru investitură, al treilea grup de specialiști - de aspirațiile universaliste ale Staufenilor, al patrulea - de „modernizarea“ economică și structurală a Europei din secolele XII și XIII și, în sfârșit, ultima categorie atribuie un loc de seamă cruciadelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
este denumită gândirea celor care au acceptat doar în parte premisele polemicii radicale a lui Augustin împotriva lui Pelagius: un semn, acesta, al faptului că episcopul din Hippona, în ciuda faimei sale și a hotărârii cu care reușise să smulgă de la papalitate și de la curtea imperială condamnarea ereticului, nu avea încă, la nivel cultural și dogmatic, și mai ales în Galia, acea autoritate ce i-a fost atribuită în secolele următoare. Am spus că e un termen impropriu pentru că susținătorii acestui antiaugustinism
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
izolată politic: numai curtea episcopală din Roma, spre deosebire de puterea imperială retrasă la Ravenna, a putut, grație activității energice a celor mai importante personalități ale sale - înaintea tuturor Leon cel Mare - să mențină contactul cu celelalte Biserici. Îndeplinindu-și această datorie, papalitatea, încă din secolul al cincilea a avut meritul de a ocroti și stimula cultura creștină; în schimb, în sfera civilă și laică, unde nu a existat nici o autoritate atât de semnificativă precum aceea a episcopului Romei, iar puterea politică se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care să fie în opoziție și cu o erezie și cu cealaltă, în cursul conflictelor care au culminat prin organizarea conciliilor de la Efes și din Calcedon. Dincolo de preocuparea pentru aspectele doctrinale, Leon a încercat de fapt să apere principiul primatului papalității, fundament al unității Bisericii, desfășurând o intensă și energică activitate diplomatică. Scriindu-i lui Flavian, patriarh al Constantinopolului, în 449, Leon a precizat faptul că monofiziții sunt condamnați de papalitate; însă Eutihie, care obținuse sprijinul împăratului Theodosius al II-lea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]