115 matches
-
as upra buc atelor. De Marenne înclină o clipă fruntea în fața se mnului; apoi mai gustă odată: - A!a!a! făcu el pe trei tonuri diferite și b inecuvân tă și el: Bonum fuit istud, optimum hoc est! - Ce zice papistașul? întrebă popa Nicoară. - Zice că n a fost rău nici celălalt, dar decât aista altul nu poate fi mai bun. - Bune sunt toate, măria ta, mormăi apăsat preotul, cu privirea piezișă. Toate sunt bune, căci sunt de la Dumnezeu. Spune-i
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
vinul. Ba cu botezurile, ba cu înmormântările. Fug de colocolo călare și nu pot dovedi. Nici n-am vreme să slujesc la biserică. Așa, câteodată, mă oprește acest ne pot, din fugă, la un pahar de vin. Spune-i așa papistașului că noi n-avem știință multă, dar slujba ne o facem; și că nu vreau să mă cl ănțănesc cu el, pentru că Dumnezeu vede și înțelege. Ruset tălmăci abatelui această cugetare. - Foarte adevărat și adânc spus! - zise de Marenne, zâmbind
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
el, pentru că Dumnezeu vede și înțelege. Ruset tălmăci abatelui această cugetare. - Foarte adevărat și adânc spus! - zise de Marenne, zâmbind către preot; și își aplecă spre ulcic ă ochii înduioșați. - Măria ta, urmă cam înfierbântat părintele N icoară, dacă vra papistașul să cunoască știința de învățătură, apoi când ajunge la Iași, să se înfățișeze la înalt prea sfinția sa Kirio Kir Dosoftei. Acela știe nu numai sârbește, ci și elineșt e și latinește. Să se ieie amândoi la harță, să se taie în
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
se taie în vo rbe c-an săbii. Ș-apoi o vedea franțuzul pe dracu! Cu aceeași întărâtare, părintele cel zbârlit se repezi la mâncări și și turnă îmbelșugat din vinul acruț. El nu voia să știe de sași și papistași, nici de vinuri din alt loc decâ t din satul lui și din podgoria răzășească, pe care le-au băut moși și strămoși. Griga nu era de aceeași părere, și prețuia în vârful limbii și-n nări noblețea anilor vinului
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
rușine! Căci la din împotrivă o să vă supărați: Vom spune scopu-i negru la domnii abonați Și vom scula asupră-i bătrânele rugine Și toți neprocopsiții în litere latine. Vom spune la toți ăia ce nu știu judeca Că vreți cu papistașii chiar legea a strica, Că sunteți răi spre lege, familie, avere, Cu talian Mazini în strânsă perechere ... Căci calomnia este ca un cărbune stins Ce chiar de nu te arde, mânjește ce-a atins. (Slovele chiriliene) Revoluția de la 1848 a
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
interesat de producția de abecedare, de alfabetizarea propriu-zisă, dar și ideologică a maselor. Rilke și Gide, primul citat cu un fragment din poemul Cartea pelerinajului, autor de o mare sensibilitate religioasă, este asociat aici decadenței occidentale și, implicit, homoerotismului prelaților papistași. Nota bene, scena de mai sus va fi reluată și amplu dezvoltată într-un alt roman, Principele, unde tot un secretar, venit din Occident, messerul Otaviano, ultrarafinat cultural, va conduce dezmățul beizadelelor deșucheate de la Hanul Cailor. Acolo, însă, nu va
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Ortodoxă nu trebuia să facă nimic. Ea era „supt vremi“. E un prim argument solid În favoarea ei. Militantismul, activismul politic și social sau lupta revoluționară n-au fost niciodată specifice nici Bisericii Ortodoxe, nici românilor În general. Sunt treburi de papistași, nu de adevărați români. Noi am fost mereu „supt vremi“, nu am căutat să ieșim trufași Înaintea lor. Și, dacă tot am pomenit de greco-catolici, hai să explic de ce nu reprezintă neamul românesc În măsura În care o face BOR. Problema raporturilor Între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
una exagerată, ci chiar periculoasă pentru orice așezare religioasă. Ispita politicului nu a ocolit o parte a clerului ortodox care își manifesta dorința de a intra în arena publică, demonstrând o dată în plus că "în sufletul chiriarhilor români hălăduiește duhul papistaș al puterii pentru putere"6. Pătrunderea oamenilor Bisericii pe scena politică are consecințe grave, de la transformarea acesteia într-un instrument în mâna puterii politice, până la crimă 7. Dincolo de aceste cazuri flagrante de intruziune a religiosului în sfera politicului, au existat
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în fiecare săptămână. Dar cap personal, nu! E timpul să ne întrebăm încotro mergem. Într-un așa de scurt timp, trei manifestații caracteristice: BUST patriarhal, MĂNUȘI ROȘII cardinalicești și acum, CAP ALB. Se poate o mai categorică scăldare în apele papistașilor?". 19 Pentru o bună înțelegere a raportului dintre Biserică și stat în contextul actual, vezi lucrarea excepțională a teologului Radu Preda, Biserica în Stat. O invitație la dezbatere, Cluj-Napoca, Editura Scripta, 1999. 20 Nae Ionescu, Duminica, în "Cuvântul", an III
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
iudaiza-re prea străvezie și obraznică a unui text din religia geților cu același nume, descoperit în anul 1928 în Arhivele Secrete ale Vaticanului iar toată antichitatea cunoș-tea mișelia. Faptul că el a stat ascuns aproape 1600 de ani în șărpăria papistașilor, arată pe de o parte importanța pentru teologia creștină a acestui manuscris, iar pe de altă parte, teama de adevăr a celor care au impus în imperiul roman, cultul Sata- nei peste creștinismul arimin. Pe la anii 178, scriitorul grec Celsus
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
lor numită fariseism și nici din acea exaltare fanatică și belicoasă pe care o practicau zeloții, ci rădăcinile și practicile cultului sînt în altă parte - în religia geților - dar ocultate cu multă ură și vrăjmășie pînă în prezent de către catolici papistași și ortodocșii de toate felurile. Împăratul Antonius Pius(138-161) are și el de lucru cu zurba ivriților care se îmbolnăviseră rău de revelații și alte emanații astfel că a trebuit să-i liniștească pe unii cu sabia cum spun autorii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ar putea fi întinat și desfigu- rat, însă nu poate fi niciodată distrus. Aceasta este minunea care îl face pe Om să fie îndrăgit de Dumnezeu pentru el însuși, după gîndirea lui Clement. Oare de ce nu i-au îndrăgit și papistașii lucrările lui pline de minuni așa cum îndrăgise el minciuna și făcătura mozaică? Origene(185-254), era de neam egiptean născut din părinți creștini sau după alte surse era un ivrit care se numea iudeo-creștin. A fost elevul lui Clement iar după
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de la Hristos 1290, fiind în Țara Ungurească un voevod ce l-au chemat Radu Negru voevod, mare herțeg pre Amlaș și Făgăraș, în zilele lui Andriaș craiu, ridicatu-s-au de acolo cu toată casa lui și cu mulțime de noroade: Români, Papistași, Sași și de tot felul de oameni pogorând pe apa Dâmboviții au început a face țară nouă..." Este firesc ca Voevodul, cu toată casa lui, plecând din Țara Făgărașului și pogorând pe apa Dâmboviței, deși nu se evocă Branul sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
primejdie, căci poate să sufle vântul cel tare. În crucile nopții iese știma alburie a lacurilor. Înainte de a bea din cofăiel, suflă asupra apei (Învățătură lui Ionuț dela Ilisafta) Arhimandritul Amfilohie e contra papei și a așa ziselor ajutoare ale papistașilor, care au făcut atâta rău creștinătății răsăritene. Meșterul: Te înșelă muierea, boală ușoară... când știi îți trece; când nu știi, nu-i nimic. O masă sau un praznic. RĂSUNETE DESPRE ÎMPREJURĂRILE ȘI VIAȚA EUROPEI OCCIDENTALE 12 Iulie 1470 flota turcească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
domnești, și că târgușorul aflat aici era locuit de Unguri, care în urma unei holere s-au retras prin păduri până aproape unde este astăzi orașul Huși; probabil că aceștia să fi fost Unguri papiști, din satul Cornii-Unguri” (papiști, adepții Papei, papistași, catolici, n. a.). Pentru Gh. Ghibănescu, problema este pusă sub aspectul naționalității, nu al religiei: în zonă s-au așezat unguri catolici. Se pare că această populație a trăit mai multă vreme neasimilată în majoritatea românească și ortodoxă din zonă, căci
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
nu se descurcă, plictisit probabil de problemă, dă Țara Făgărașului spre administrare boierului Udriște din Țara Românească. Pe de altă parte, încă la 1241 mânăstirea Cistercită a fost prădată și jefuită de tătari în marea invazie din acel an. Călugării papistași și-au luat atunci lumea în cap și împreună cu populația Cârței s-au refugiat pe Bâlea în sus, luând cu ei și bună parte din odoarele mânăstirii pe care se pare că le-au îngropat undeva sub munte în zona
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
secole și jumătate, care le asigurase controlul deplin asupra structurilor politice ale Transilvaniei, cât și de marea majoritate a populației românești; pentru ea, unirea cu Roma apărea, în lumina diplomei din 16 februarie 1699, ca o tranzacție între cler și «papistași» pentru a se împărtăși de privilegiile celor din urmă. Pentru a elimina rezistența populației față de unire, Curtea imperială a dat, la 19 martie 1701, o nouă diplomă (A Doua Diplomă Leopoldină). Ea confirma clerului unit aceleași privilegii ca și clericilor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
etc. de ani și ani. Întrucât imunitatea diplomatică nu te scutește de plăți, cei de la MAE căutau frenetic o soluție de a-l "debarca" pe Excelența sa din funcția de Decan, și atunci s-a ajuns la "schismă", dându-ne cu papistașii din rațiuni diplomatice. Deci Nunțiul a devenit Decan și, încheindu-și misiunea, conform obiceiului, urma să fie primit la conducerea ministerului și să i se ofere o masă. În ziua "Z" a mesei (care trebuia oferită de ministru sau un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și caracterul meu dezinteresat, bunuri la pachet necunoscute pe cheiul său de pe vremea lui Canning și Rowley! (E-adevărat, un domn caritabil, unul pe nume Colston, a făcut contrabandă cu o cantitate considerabilă din acesta; dar, dovedindu-se că era papistaș, societatea adoratoare a consilierilor orășenești s-a străduit să-l strîngă de gît cu jurămîntul de loialitate.) Las de asemenea religia mea Dlui Dr. Cutts Barton, Protopop de Bristol, prin prezenta împuternicind pe sub-paracliser să-l pocnească în cap cînd
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
aibă un anume interes artistic. Apar descrieri exacte și puternic evocatoare, ca înscăunarea episcopului Atanasie - un tablou amănunțit, plin de mișcare -, pasaje pur narative, precum grozăvia ciumei și a foametei din 1718-1719, o întâmplare cu botezul unor copii de țigani papistași, sau altele, în care povestirea e realizată cu ajutorul dialogului, căpătând tente dramatice: o slujbă a preotului Todor, terminată cu o gâlceavă foarte laică, surprinsă cu umor, anchetarea autorului de către sfatul cetății - autentică pagină dramatică, în care schimburile de replici comunică
TEMPEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290130_a_291459]
-
Vizitiu venit de la Timișoara. Au fost căsătoriți timp de trei ani, în care ea nu a avut nimic de obiectat. În momentul în care relația a început să nu mai meargă, a descoperit instantaneu că Andrei Vizitiu este de fapt papistaș și că este și țigan. Și atunci îl reclamă la mitropolit. Cătălin Avramescu: Ce era mai grav? Mihai-Răzvan Ungureanu: Câte nenorociri. Constanța Ghițulescu: Prima dată... sunt mai multe jalbe; în prima jalbă îl reclamă ca papistaș și spune: eu nici măcar
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Vizitiu este de fapt papistaș și că este și țigan. Și atunci îl reclamă la mitropolit. Cătălin Avramescu: Ce era mai grav? Mihai-Răzvan Ungureanu: Câte nenorociri. Constanța Ghițulescu: Prima dată... sunt mai multe jalbe; în prima jalbă îl reclamă ca papistaș și spune: eu nici măcar nu știu dacă este neamț, dacă este ungur sau dacă este român. În a doua jalbă își aduce aminte că de fapt e și țigan și, atunci, s-a măritat cu un spurcat de țigan. Or
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
dădeau voie să se căsătorească românii și țiganii. Vedeți că de fapt ea utilizează, cunoaște aceste lucruri și, pentru a obține divorțul, le folosește în jalba sa și le oferă mitropolitului. Iată că sunt în căsnicie cu un spurcat de papistaș și cu un țigan. Așadar, dă-mi mie dreptul să mă recăsătoresc - pentru că asta cere - cu un creștin și să duc o viață creștinească. Cătălin Avramescu: Prin urmare, căsătoriile între diferite straturi sociale, naționale, sunt o rețetă pentru marginalitate? Mihai-Răzvan
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
de credință, iar bisericile lor erau la fel de mari și de împodobite ca și bisericile ortodocșilor. "„Armenii se socotesc supuși, la fel ca și târgoveții și neguțătorii din alte cetăți și târguri ale Moldovei și plătesc domnului aceeași dajdie. Ca și papistașii, ei au biserici tot atât de mari și la fel de împodobite ca și bisericile dreptcredincioșilor și își urmează slobozi legea lor.”" Cercetările arheologice efectuate aici în perioada 1954-1956 au atestat că nivelul de fondare al zidurilor bisericii, ale clădirii de vest, precum și zidul
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
de credință, iar bisericile lor erau la fel de mari și de împodobite ca și bisericile ortodocșilor. ""Armenii se socotesc supuși, la fel ca și târgoveții și neguțătorii din alte cetăți și târguri ale Moldovei și plătesc domnului aceeași dajdie. Ca și papistașii, ei au biserici tot atât de mari și la fel de împodobite ca și bisericile dreptcredincioșilor și își urmează slobozi legea lor."" Călătorul armean Simeon Lehați care a vizitat Suceava în 1608 nota în jurnalul său de călătorie că a găsit la Suceava ""trei
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]