111 matches
-
-n rai! EL: Credeți? EA(autoritară): Tovarășe Lambru! EL: Mă rog, cum ziceți dumneavoastră - așa e bine... ... ...IV.13. ... Trenul s-a oprit. Din vagoane coboară mai întâi valize și geamantane de diferite calibruri și mărimi, apoi sacoșe, plase și papornițe și, la urmă, foștii pasageri. Fluxul uman care se prelinge către ieșire emană un imens torent sonor. “Luași și sacoșa aia de nailon, dom’ le?” “D’apăi cum?” “Ghe ce naiba o fi sosît așe ghe târzîu?” “Fiindc-o avut întârzîiere
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la cașieria regimentului,de unde eram trimis deseori în delegații cu diferite corespondențe la divizia din Iași. Într-una din zile când am plecat în delegație am luat de la un soldat,un lipovan din Roman care lucra în grădina regimentului 2 papornițe cu roșii și în timp ce schimbam trenul la Paș cani am observat 2 țărani care stăteau ca pe bancă pe papornițele mele și zeama roșiilor curgea șiroaie. Dar totuși le-am vândut cuiva din Iași într-o piaă,la preț redus
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
când am plecat în delegație am luat de la un soldat,un lipovan din Roman care lucra în grădina regimentului 2 papornițe cu roșii și în timp ce schimbam trenul la Paș cani am observat 2 țărani care stăteau ca pe bancă pe papornițele mele și zeama roșiilor curgea șiroaie. Dar totuși le-am vândut cuiva din Iași într-o piaă,la preț redus pentru a le folosi la bulion. Povestindu-i prietenului de la grădinărie cele întâmplate acesta s-a cam necăjit deoarece nu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
coboară. Coboară toată lumea, deși încotro au de gând să se ducă în pustietatea asta, cine știe? E capătul liniei, Domnești, autobuzul va poposi aici vreo zece minute, apoi va întoarce, va culege cei doi militari în termen și țăranul cu paporniță care-și suflă toți trei în pumni lângă ghereta de bilete și va porni gâfâind într-o nouă călătorie, spre capătul celălalt, de unde tocmai a venit. Paula Dotty se dă și ea jos, ținându-se bine să nu cadă. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai sus era altă lume, alte probleme. Noi eram, așa, mai populari, cu pumni și șuturi la poponeț, sus era cu diplomație și votcă «Krepkaia», de-aia cu ficatul în doliu, sau coniac «Țărăncuța», sticla cu fata lui Grigorescu cu papornița în cap, după cum era terenul de dispută. Ai grijă, vezi cum o întorci, să nu creadă că am ceva cu ei, că era și colaborare cu ei, ți-o spun și p-asta, da cu oamenii lor de aici am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ieșire În lume, cu tatăl tatălui său. Ce făcea tatăl tatălui său: lovea puternic, unul din câinii legați cu frânghii, pe malul apei, acesta se zbătea nu prea mult, iar după aia bătrânul Îl jupuia, Îi așeza tacticos, pielea, În paporniță, hoitul i-l arunca În valurile apei curgătoare de la picioarele lor și alt câine trecea la rând. Pe nepot, Îndeletnicirea l-a Îngrozit. A rămas halucinat. O milă și o crispare teribile l-au cuprins, l-au doborât, aproape, psihologic
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
unghiile, îngrijorat, dar i-a trecut repede <victor37>: la Varna nu ne aștepta nimeni <victor37>: toți ceilalți: finlandezi, suedezi, nemți... așteptați de trasnlatori, și-au încărcat bagajele în autobuze și au plecat <victor37>: numai noi am ramas pe peron, cu papornița la picioare. Parcă eram români <maria>: lol, chiar așa? <victor37>: ne-am carat bagajele în fața gării. S- a oprit unul, se plimbă cu nevasta și i s-a făcut milă de noi <victor37>: lucrător la Balkantour. A dat telefoane... <maria
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
femei în fuste lungi. Camioane cu osii de fier 19 hurducăiau prin gropile drumului. Căruțașii spătoși suduiau caii nădușiți și-i loveau năprasnic cu bicele. Alături alergau mașinile pline vârf cu precupeți veniți de la Găiești și Pitești. Deasupra automobilelor, în papornițe, țipau curcani și porci legați cu frânghii. Larma îți lua auzul. Priviră prăvăliile așezate una lângă alta: cojocarii cu galantarele pline de căciuli de miel, albe, brumării și negre; ceasornicării, hăinării din pragul cărora te trăgeau de mânecă vânzătorii, strigând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe cei înfumurați, pe vicleni, pe intriganți, cu toate astea era tolerant și, dorind să înțeleagă populația din Napoli, îi primea pe nobili și nu-i ocolea pe cei sărmani, atunci când aceștia mergeau să se căciulească având la ei o paporniță cu pește sau un coș cu ouă. Astea sunt vești vagi, trebuie aflat ce mănâncă, ce vin preferă, dacă-i plac femeile, dacă dedică un anumit timp cărților, dacă are slăbiciuni pentru muzicieni sau actori. Tommaso e unul căruia îi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cumpărături (9); merinde (9); ghiozdan (8); grea (7); țăran (7); veche (7); supărată (6); goală (5); lucruri (5); rucsac (5); torbă (5); bunica (4); geanta (4); pachet (4); Păcală (4); tradiție (4); țăran (4); gentuță (3); haine (3); piață (3); paporniță (3); sat (3); sărăcie (3); veselă (3); avuție (2); babă (2); bunică (2); bunici (2); bunuri (2); cartofi (2); călător (2); călătorie (2); colorată (2); drum (2); drumeție (2); hrană (2); împletită (2); lucru (2); mere (2); mică (2); obiect
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
absența vreunor ingrediente ori de condițiile nepotrivite ale actului culinar. Radu Anton Roman a pomenit un fel de ciorbă groasă care, la țară, le era pregătită bărbaților în zilele de coasă; femeile fierbeau în apă cam tot ce aveau în papornițe, de la cârnați și slănină până la lactate, toate de-a valma, singurul scop fiind potolirea unui apetit uriaș și a dorinței de a gusta o mâncare caldă, deși gătitul în plin câmp nu este cel mai potrivit pentru realizarea unor fierturi
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pește afumat, varză acră, ardei, măsline și încă multe altele...), dar în acest caz haosul este voit, căci el provine dintr-un belșug asumat, din refuzul conștient al oricărei posibilități de simplificare, nu din adaptarea la conținutul dezordonat al unei papornițe. Ciorba aceasta este în mod deliberat „împrăștiată“ în bogăția ei. Motivul e unul precis: destinată rușilor obosiți după o noapte bine stropită cu vodcă, ea apare în farfurii într-un moment în care papilele gustative ale mesenilor nu mai reacționează
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
lui, Îl iubești pe Noni cu mustăți à la Stalin, barbă de țap ca a lui Voitec și păr vâlvoi à la Jimmy Hendrix, pentru că umblă Încălțat În bocanci, pe cap poartă melon, iar caietele și le duce Într-o paporniță de rafie. Ăsta, de câte ori Îl Întâlnești, Îți povestește Întâi de profesorul lui de română din liceu, unul MÎrza, pe urmă cum a fost el comandant de pichet de grăniceri, când a făcut armata, că taică-su a lucrat la partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
volan. Atâta doar că, acum, Mihnea îmi stătea alături, iar Maria și tânărul Lupu în spate. Te credeai în studenție, când fugeam în tabără. Permutai timpul și întâmplările, schimbai fețele și numele între ele, și-ajungeai la mare, înghesuit printre papornițele de rafie și rucsacii „Prodcomplex“. Fuseseră vremuri frumoase, nu știai cine te toarnă și cine te iubește, unde ajungeau cuvintele tale și cum erau întrebuințate. Din boxele autocarului se revărsa o muzică relaxantă: Al Bano și Romina Power, Ricchi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Totul e plătit, actele sunt în regulă, ne-am ales cu-o săptămână de vacanță.“ „Cine-a plătit?“, s-a interesat Mihnea. Căra o valijoară mică, neagră, pe role și-o servietă de umăr unde păstra laptop-ul. Trecuse vremea papornițelor turcești, cadrilate, în care călătoreau clandestin sarmalele, murăturile, țuica sau baxurile de țigări fără timbru. „Te crezi în filme?“, i-am întors-o, ocolind întrebarea, „Cine-a plătit? Cine ne-a angajat? În ce poveste ne-am băgat?“ „Mihnea are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe holuri, în picioare sau rezemați de-un sac. Nu le mișca un mușchi, pleoapele rămâneau închise, obrajii relaxați, doar saliva se prelingea uneori într-un firicel pe bărbie. Se trezeau la capăt, exact în gară, își recuperau sacoșele și papornițele și coborau din tren veseli și proaspeți: Paris, Viena, Sudrigiu, oriunde era nevoie. Dacă le-ai fi dat ordin să doarmă în timp ce mergeau, probabil că ar l-ar fi executat fără să crâcnească. Bineînțeles, eu arătam altfel. Nu numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rău, nevrotic, îți spărgea respirația în particole de gheață. Gara atârna deasupra liniilor, invadată de sârbi, ruși, români și câteva patrule mixte ale poliției și jandarmeriei. Jurai că e un sfert din Gara de Nord, acum zece ani. Unde întorceai privirea, zăreai papornițe turcești și uniforme negre sau kaki scotocind prin ele. Am traversat peronul, apoi holul principal, privind în pământ. Cunoșteam regulile. În Paris, o pățisem din cauză că, în mijlocul unei razii, mă uitasem fix la o pereche de grăniceri. Împânziseră peronul de Germania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
într-o intersecție cu mare vizibilitate. Aici se adună seara puștii cu skateboard-uri și role. De jur împrejur sunt panourile cu picturile lui Gorzo: figuri de țărani, mai ales bătrâni, cu pălării boțite sau cu batic în cap, cu papornițe în mâinile ridate sau cu un lighean de rufe la picioare. Țăranii lui Gorzo poartă, cu naturalețe, întocmai ca în realitate, bascheți sau cizme de cauciuc, ori pulovere cu model. „Îmi plac mult bătrânele“, spune artistul. Într-adevăr, „doamnele“ domină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
șapte dimineața, într-o zi de toamnă tîrzie, moș Mihai, cum îi spunea mai toată lumea, s-a urcat în autobuzul care făcea legătura între Crasnaleuca și Dorohoi. S-a așezat comod pe un scaun slinos, a oftat, a tras o paporniță mai între picioare și a privit în jurul său. Cerceta persoanele care aveau același drum cu el și căuta un om mai deosebit cu care să intre în vorbă. Pe scaunul învecinat stătea un bărbat îmbrăcat ca un orășean, dar a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu mă lua așa, că te dau jos. Moș Mihai tace. Îi este frică. Dacă cinu' Costică chiar nu poate să-l scoată? Georgică a coborît la Darabani și acum n-are cu cine să mai vorbească. La Dorohoi deșartă papornița în bucătăria lui cinu' Costică. Lasă, nănașule, că te scot eu cumva, îl asigură finul. Moșul a fost impresionat de judecător. Ce om de treabă! Ce frumos vorbea! Du-te acasă, moșule! O să primești acasă tot ce trebuie. În autobuz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de împrumut și largi peste măsură. Tîrîie picioarele, așa cum îi stă bine unui bătrîn cu tendoanele sclerozate. În nisip lasă două dîre, așa cum schiorii le lasă în zăpada afînată. Puțină pulbere se ridică în urma lui. În mîna stîngă are o paporniță grea care îl dezechilibrează. De aceea este înclinat spre stînga, dar nu chiar atît de mult încît să se răstoarne pe o parte. Pe cap are un soi de scufiță albă. Nădușește și fața este congestionată ca la o baie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
chiar atît de mult încît să se răstoarne pe o parte. Pe cap are un soi de scufiță albă. Nădușește și fața este congestionată ca la o baie de aburi fierbinți. Din cînd în cînd ridică mîna stîngă, cea cu papornița, și-și șterge picăturile de transpirație de pe nas. Nu reușește însă întotdeauna și uneori picăturile cresc gigante, după care cad în nisipul fierbinte. Bătrînul care își tîra picioarele prin nisip era un turist "italiano" și mîna lui dreaptă, de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
al unei tinere mulatre, închisă binișor la culoare. Fata avea cam pînă într-un sfert de secol și se simțea în apele ei, naturală și... stăpînă pe situație. De aceea moșul nostru își ștergea transpirația cu mîna stîngă, cea cu papornița, pentru că dreapta era ocupată cu prețiosul degețel. Cele două ființe veneau la plajă și nu și-au găsit alt loc decît la umbrarul de lîngă mine. Înainte de a se așeza acătării, moșul scoate o înghețată și mulatra mușcă lacom din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Toflăuță, trântește ușa de perete și bagă un pacient nou în salon: “Patul numărul 4!” Și arată spre mine, după care iese. Omul, un gălățean de bun simț, se rușinează: “Puteți să mai stați dacă tot...” Îmi strâng lucrurile în paporniță și mă așez pe un taburet lângă ușă. Patul lui Zubar este tot gol, dar el a dat “dreptu’” cui trebuie. De unde să știu eu, un prăpădit ghemuit de durere de pe stradă, care-i ierarhia lor din spital? Ce dacă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
spitalul cel mare pentru operație.” “Dacă nu m-am blocat, nu mă primește”... Și apoi, am rămas lefter ca luna trecută, am făcut praf și concediul profesoarei mele, să vezi oră de educație cetățenească... Du-te la cerșit! Îmi iau papornița și ies. Lângă ușă, o bătrână, adusă la 90 de grade, stă pe un cadru metalic ruginit. Ține minte că e tare tonifiantă axioma: totdeauna există cineva mai nenorocit ca tine! “Nu mă primește la dializă doctorul Toflăuță, domne. Zice
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]