385 matches
-
aliați s-au temut însă ca germanii încercuiți să nu secătuiască de resurse populația locală, care se afla în pragul foametei. În aceste condiții, Eisenhower a fost de acord cu semnarea unei înțelegeri cu germanii, cărora urma să li se parașuteze alimente în acordului acestora pentru încetarea focului. Operațiunile de parașutare a alimentelor cunoscute ca „Mana Cerească” și „Haleala” au fost organizate începând cu 29 aprilie, acestea marcând începutul unui efort al aliaților conduși de SUA pentru salvarea Europei devastate de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
de pe navele din larg și de artileriștii care ocupaseră pozițiile defensive ale infanteriei. Unitățile avansate ale ambelor divizii aliate au fost retrase pentru a scurta liniile defensive. Noile poziții au fost apărate și ajutorul Diviziei aeropurtate a 82, care a parașutat în noaptea de 13 septembrie două batalioane (aproximativ 1.800 de oameni) în perimetrul de debarcare, parașutiștii deplasându-se rapid în zonele defensivei. În noaptea următoare, au fost parașutat și regimentul al 505-lea aeropurtat pentru întărirea pozițiilor aliaților. De
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
au fost apărate și ajutorul Diviziei aeropurtate a 82, care a parașutat în noaptea de 13 septembrie două batalioane (aproximativ 1.800 de oameni) în perimetrul de debarcare, parașutiștii deplasându-se rapid în zonele defensivei. În noaptea următoare, au fost parașutat și regimentul al 505-lea aeropurtat pentru întărirea pozițiilor aliaților. De asemenea, pe 15 septembrie au fost transportați în zonă regimentul al 325-lea de infanterie. Noile forțe s-au regrupat și, cu sprijinul artileriei navale și a artileriei terestre
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
urmând să sprijine înaintarea rapidă a Armatei a 18-a. 400 de avioane de transport Junkers Ju 52 urmau să fie folosite la transportarea și lansarea parașutiștilor, precum și la transportul până pe pistă a soldaților germani care nu urmau să fie parașutați sau debarcați din planoare. Forțele destinate atacării fortului și cuceririi celor trei poduri au fost formate din elemente ale Divziei a 7-a aeropurtată și a 22-a de debarcare aeriană și a fost numită „Detașamentul de Asalt Koch”, după
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
copleșească apărătorii belgieni, să preia controlul podurilor, să îndepărteze încărcăturile explozive și să se pregăteacă mai apoi pentru contraatacurile care aveau să urmeze cu siguranță. Patruzeci de minute mai târziu, trei avioane de tranport Ju-52 urmau să survoleze fiecare poziție, parașutând 24 de militari ca întăriri, dar și mitraliere și muniție. Simultan, forța destinată atacării Fortului Eben Emael trebuia să aterizeze pe acoperișul acestuia cu unsprezece planoare, să elimine orice apărător care ar fi încercat să li se opună, să distrugă
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
13/14 august 1940 de către căpitanul Giorgio Graffer, care a descoperit și atacat un bombardier britanic Armstrong Whitworth Whitley în misiune deasupra orașului Torino. După ce mitralierele avionului său s-au blocat, Graffer a acroșat bombardierul britanic mai înainte de a se parașuta. Bombardierul a fost grav avariat și s-a prăbușit în Canalul Mânecii, pe când încerca să se reîntoarcă la bază. Una dintre cele mai de succes interceptări a avut loc în noaptea de 25 august 1942. Locotenentul-colonel Armando François și locotenentul Giulio
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
angajate în luptele din Polonia, o forță germană foarte mică apăra linia Siegfried, de la frontiera cu Franța. De cealaltă parte, pe Linia Maginot, trupele franco-britanice ședeau pe poziții, implicându-se doar în câteva hărțuieli minore. De exemplu, Royal Air Force a parașutat fluturași de propagandă deasupra Germaniei, iar în Regatul Unit au sosit unități canadiene. În general însă, pe frontul de vest a domnit timp de șapte luni un calm straniu. Puterile aflate în conflict s-au ciocnit în schimb în timpul luptelor
Războiul ciudat () [Corola-website/Science/299650_a_300979]
-
operațiunile amfibii, iar în unele cazuri trebuiau să anihileze bateriile apărării germane de coastă sau să participe la etinderea mai rapidă a capetelor de pod atacând dinspte interiorul teritoriului ocupat de inamic. Pe flancul vestic al plajei „Utah” au fost parașutați Diviziile a 82-a și a 101-a aeropurtate americaene, iar pe flancul estic a fost parașutată Divizia a 6-a aeropurtată britanică. La est de zona de debarcare se afla lunca inuntabilă dintre râurile Orne și Dives, care erau
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
la etinderea mai rapidă a capetelor de pod atacând dinspte interiorul teritoriului ocupat de inamic. Pe flancul vestic al plajei „Utah” au fost parașutați Diviziile a 82-a și a 101-a aeropurtate americaene, iar pe flancul estic a fost parașutată Divizia a 6-a aeropurtată britanică. La est de zona de debarcare se afla lunca inuntabilă dintre râurile Orne și Dives, care erau ideale pentru organizarea unor contraatacuri germane de blindate. Totuși, zonele de debarcare și lunca erau despărțite de
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
de proporții, sistemul de radare traspodere Rebecca/Eureka folosite pentru ghidarea avioanelor de transport fiind total ineficiente. Primele trei regimente ale Diviziei a 101-a au fost lansate între 00:48 și 01:40, urmate de Divizia a 82-a parașutată între 01:51 și 02:42. Fiecare operațiune a presupus implicarea a aproximativ 400 de avioane C-47. Planoarele care au aterizat în zorii zilei au adus tunuri antitanc și trupe de sprijin pentru fiecare divizie. În seara zilei de
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
unități ale Armatei Roșii au forțat râul lat de trei kilometri în mai multe sectoare și au stabilit capete de pod pe care le-au apărat cu înverșunare. O a doua încercare a sovieticilor de a câștiga teren folosind trupe parașutate într-o acțiune la Kanev pe 24 septembrie, s-a dovedit la fel de nenorocoasă ca atacul de la Dorogobuj cu 18 luni mai înainte. Parașutiștii au fost rapid respinși dar, acoperirea asigurată de ei le-a permis unor unități noi de infanterie
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
rapoartele misiunilor britanice în Iugoslavia au dus la creșterea interesului Aliaților occidentali față de partizanii procomuniști iugoslavi și a intensității acțiunilor aeriene aliate în regiune. În septembrie 1943, ca urmare a cererii formulate de Winston Churchill, generalul Fitzroy Maclean a fost parașutat în Iugoslavia și devenit ofițerul de legătură al britanicilor pe lângă cartierul general al lui Tito de la Drvar. În timp ce aprovizionarea cetnicilor a fost redusă drastic, partizanii procomuniști au primit grosul proviziilor asigurate de Aliați. După încheierea Conferinței de la Teheran din 1943
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
sovietice ce invadaseră teritoriul României. Aceasta urma să fie formată din voluntari, prizonieri de război eliberați, legionari si alți refugiați din fața tăvălugului comunist, etc... Au fost de asemenea recrutați voluntari pentru activități diversioniste în spatele frontului. După antrenamente sumare, au fost parașutați în spatele liniilor inamice.Unele acțiuni au reușit, altele au eșuat însă, așa cum a fost misiunea lui Eugen Rațiu, fratele lui Horia Sima, care a fost capturat de sovietici și trimis în Siberia pentru 10 ani. În data de 4 noiembrie
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
cu Jan Kubiš (ceh) după ce s-a rănit la cap la antrenamente, ceea ce a dus la întârzierea misiunii, întrucât Kubiš nu era pregătit și nu se pregătiseră nici documentele false necesare pentru el. Jozef Gabčík și Jan Kubiš au fost parașutați împreună cu șapte soldați ai armatei cehoslovace în exil din Marea Britanie și cu două alte grupuri denumite "Silver A" și "Silver B" (care aveau alte misiuni) de către un avion Halifax al escadrilei 138 a Royal Air Force la ora 10 pm în
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
provizoriu al Republicii Franceze a declarat dorința de a crea o Federație Indochineză în cadrul Uniunii Franceze. Franța a trimis la începutul anului 1945 trei emisari (Pierre Messmer, Jean Sainteny eși Paul Mus) în Indochina, încă sub controlul administrației guvernului Petain. Parașutat de britanici în Colombo, numai Paul Mus a scăpat la Yunnan, ceilalți doi fiind luați prizonier de japonezi. La 2 septembrie 1945, Japonia a capitulat. Conferința de la Potsdam a încredințat dezarmarea trupelor japonez în nord Chinei și în sud Regatului
Primul Război din Indochina () [Corola-website/Science/326980_a_328309]
-
Mordred. A apărut apoi în Emerald Forest(1985), regizat de tatăl său. În Hope and Glory (1987), de asemenea, regizat de tatăl său, el apare într-un rol fără replici ca tânăr pilot german Luftwaffe doborât, care reușește să se parașuteze într-un mic sat. Katrine sora lui, de asemenea, apare în acest film. Filme mai recente includ "Sărutul șarpelui" (1997), unde l-a întalnit Ewan McGregor, și "Bunker" (2001). În 2007, Charley a apărut pe scenă în Newcastle upon Tyne
Charley Boorman () [Corola-website/Science/325432_a_326761]
-
infiltreze pozițiile. S-a cerut parașutarea de muniții. Vremea, favorabilă pentru scurt timp, a permis parașutarea de provizii la orele 08:30 de către trei B-25 din Grupul de Bombardiere 38 american. Patru B-17 din Grupul de Transport Aerian 375 au parașutat fiecare câte trei tone de provizii, inclusiv plasmă, muniții, grenade de mână și sârmă ghimpată. O parte din muniție a căzut în exteriorul perimetrului, dar cei care au fost trimiși să o recupereze nu au fost atacați. Nu existau așteptări
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
și sintetizînd evenimentele raportate de formațiunile de jandarmi din întreaga țară. În perioada 1943-1944, Eugen Dobrogeanu a fost direct implicat în Operațiunea Autonomous în subordinea generalului Constantin Tobescu, facînd parte din garda militară desemnată pentru paza celor trei ofițeri englezi parașutați în România și luați prizonieri, anume , Ivor Porter și Silviu Mețianu. Cu acest prilej a întreținut relații amicale cu prizonierii aflați în detenție, fiindu-le acestora de ajutor prin diverse facilități incluzînd informații despre evenimentele zilei. În final s-a
Eugen Dobrogeanu () [Corola-website/Science/324032_a_325361]
-
Luptătorii brigăzii au aterizat între Trecătoarea Mitla și partea de est a peninsulei Sinai, și au pătruns în trecătoare, împotriva recomandărilor superiorilor, suferind grele pierderi în luptă. După ce a realizat cu succes prima parte a misiunii sale (reunirea unui batalion parașutat lângă Trecătoarea Mitla cu brigada care se deplasa pe teren), unitatea comandată de Sharon a fost desfășurată în apropierea trecătorii. Nici avioanele de recunoaștere, nici cercetașii nu au raportat existența unor forțe inamice înăuntrul trecătorii. Sharon, ale cărui forțe inițial
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
nicio speranță ca Aliații să ofere condiții mai bune și că dorința împăratului este ca Japonia să capituleze. Pe 13 august, membrii Consiliului Suprem și miniștrii guvernului nu căzuseră încă de acord asupra problemei capitulării. A doua zi, au fost parașutați deasupra teritoriului nipon fluturași în care erau descrise oferta de pace japoneză și răspunsul aliaților. Împăratul și primul ministru au devenit conștienți că la sfârșitul zilei vor trebui să accepte capitularea sau vor trebui să facă față unei lovituri de
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
în SOE a fost să organizeze rezistența pe teritoriul ocupat de germani, să pună la cale acte de terorism și sabotaj împotriva mașinăriei de război germane. Oamenii ei au aruncat în aer poduri și trenuri, au cules informații. Atkins a parașutat oameni, muniție și armament, stații de emisie recepție, a pregătit „ziua Z” a debarcării în Normandia. În 1987, guvernul Franței i-a acordat Verei Atkins Legiunea de onoare pentru activitatea de coordonare și sprijinire a Rezistenței franceze și pentru aportul
Vera Atkins () [Corola-website/Science/331871_a_333200]
-
de Suez. Criza politico-militară a izbucnit ca urmare directă a hotărârii lui Gamal Abdul Naser din 26 iulie 1956 de a naționaliza Canalul Suez, respectiv respingerea ofertei americano-britanice de a construi barajul de la Assuan. La 29 octombrie 1955, au fost parașutate unități de elită engleze și franceze lângă orașele Port Said, Port Suez și Ismaelia, pe malul african al canalului iar Zahal-ul (armata israeliană) a spulberat în 5 zile rezistența armatei egiptene și a ocupat, în totalitate, Peninsula Sinai, oprindu-se
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
ruși prizonieri de război, sau care au citit volantele cu proclamația generalului, s-au arătat interesați să devină membri ai acestei armate. În primăvara anului 1943, Vlasov a scris o proclamație ("Proclamația de la Smolensk") răspândită mai apoi prin foi volante parașutate peste teritoriile controlate de sovietician anti-Bolshevik leaflet. Mai multe mii de soldați sovietici au dezertat și au trecut de partea germanilor ca urmare a acestei acțiuni. Deși nu a existat o adevărată Armată Rusă de Eliberare, departamemtul nazist de propagandă
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
înaintea ei, a descoperit că armamentul greu nu era potrivit pentru un război de gherilă urbană. Câteva avioane utilitare biplan Antonov An-2, folosite pentru stropitul culturilor, au fost utilizate de forțele croate în zboruri pe timp de noapte pentru a parașuta provizii în Vukovar. Avantajul principal al avioanelor An-2 era că puteau decola și ateriza pe piste mici sau improvizate. Cel puțin unul din aceste biplane a fost doborât pe 2 decembrie 1991, deasupra localității Otok, lângă orașul Vinkovci, de rachete
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
nu s-a produs niciodată. O categorie mai redusă de insurgenți dornici să lupte împotriva comunismului era formată din refugiați români recrutați în Europa de Office of Policy Coordination (OPC), antrenați în Franța, în Italia și în Grecia și apoi parașutați în Carpați. Majoritatea dintre ei nu au reușit să creeze contacte locale, care le erau indispensabile pentru supraviețuire, și au fost rapid capturați. Considerate "reacționare" prin naturalor, instituțiile bisericești și mișcările religioase pacifiste au fost verificate și supravegheate atent, dar
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]