639 matches
-
cusut, de stopat sau de brodat............................... 2,7 - ( 7319 90 90 - - Altele............................................... 2,7 - 7320 Arcuri și foi de arcuri, din fier sau din oțel: 7320 10 Arcuri cu foi și foile lor : - - formate la cald: 7320 10 11 - - - Arcuri parabolice și foile lor ................................ 2,7 - 7320 10 19 - - - altele ............................................................. 2,7 - 7320 10 90 - - altele ................................................................ 2,7 - 7320 20 - Arcuri elicoidale: 7320 20 20 - - formate la cald .................................................. 2,7 - - - altele: 7320 20 81 - - - Arcuri de compresiune ...................................... 2,7 - 7320 20
32006R1549-ro () [Corola-website/Law/295524_a_296853]
-
latura lungă peste care se suprapune următoarea membrana - fig. 19: - Pentru tangenta la baza - Suprapunerea minimă pe zona fixată mecanic va fi de 15 cm, la curburi cu unghiul la tangenta 30°. 3.4.2. Suprafețe dublu riglate; calote sferice, parabolice, etc.: - pe aceste suprafețe se va lucra în sistem radial, de la partea inferioară spre cea superioară; - membranele hidroizolante, în lungime de maxim 5 m, se vor debita în formate trapezoidale, considerându-se baza mare egală cu lățimea membranei (sau baza
EUR-Lex () [Corola-website/Law/182478_a_183807]
-
a sugerat faptul că un număr mare de scuturi din cupru sau bronz, polizate foarte fin, ar acționa ca o oglindă și ar fi putut fi folosite la concentrarea razelor Soarelei asupra corăbiilor. Adică, ar fi fost folosit principiul oglinzii parabolice într-o manieră similară cu cea a unui cuptor solar. Un test cu aceste raze a fost făcut în 1973 de omul de știință grec Ioannis Sakkas. Experimentul a avut loc la baza navală Skaramagas din preajma Atenei. Cu această ocazie
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
prima viteză cosmică, atunci el urmează o traiectorie de cerc alungit, elipsă. În cazul limită, când punctul cel mai îndepărtat al orbitei eliptice tinde spre infinit (∞), atunci satelitul nu mai rămâne pe o traiectorie închisă, orbitală, și urmează o traiectorie parabolică depărtându-se continuu de planeta de origine în spațiul extraterestru. Este vorba aici de "a doua viteză cosmică". Concret, pentru a putea ieși din sfera de atracție pământeană (gravitațională) și a începe un zbor interastral este nevoie de o viteză
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
ale lui Hill. Înainte de cursa de la Monza cei doi piloți se înțeleseseră că acela care va câștiga în Italia să devină campion mondial, însă tragedia s-a produs în momentul în care von Trips a pierdut controlul volanului în virajul Parabolica, după o coliziune cu Lotus-ul lui Jim Clark, mașina lui luându-și pur și simplu zborul. În urma acelui accident și-au pierdut viața 13 spectactori și pilotul. În 1961 s-a produs o premieră în Formula 1, Giancarlo Baghetti
Scuderia Ferrari () [Corola-website/Science/303609_a_304938]
-
dintr-un singur strat de material. Aceste tipuri de parașute sunt folosite destul de rar de parașutiștii civili. Primele parașute rotunde erau simple și de formă circulară, dar erau destul de instabile. Majoritatea parașutelor rotunde de astăzi tind să fie conice sau parabolice. Unele parașute rotunde pot fi manevrabile, dar nu în aceeași măsură ca parașutele aripă. În imaginea din dreapta se poate vedea o parașută rotundă manevrabilă. Se pot observa pe voalură mici tăieturi de formă dreptunghiulară, care permit aerului să iasă prin
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
paralaxei Soarelui. A participat la o expediție în Cayenne pentru determinarea paralaxei planetei Marte și, împreună cu R. Richet, a determinat distanța Marte - Pământ. Ca și Giovanni Alfonso Borelli și Robert Hooke, a susținut că forma traiectoriilor cometelor este eliptică sau parabolică. A studiat cometele care au apărut în anii 1577, 1665 și 1680 și a presupus că este vorba de una și aceeași, adică ceea ce ulterior va fi denumită cometa Halley. A descoperit patru sateliți ai lui Saturn și Jupiter și
Giovanni Domenico Cassini () [Corola-website/Science/326323_a_327652]
-
și este necesară precizarea "condițiilor la limită" la frontierele domeniului modelat (pt. condiții la limită, v. mai jos). Ecuațiile eliptice sunt adecvate de exemplu pentru modelarea curgerii, a conducției termice staționare, a difuziei, a stratului limită, a reacțiilor chimice. Ecuațiile parabolice se caracterizează prin faptul că există o singură linie caracteristică, perturbațiile se propagă în direcția liniei caracteristice, domeniul soluțiilor este unul deschis și este necesară precizarea unei condiții inițiale și a două condiții la limită. Ecuațiile parabolice sunt adecvate pentru
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
reacțiilor chimice. Ecuațiile parabolice se caracterizează prin faptul că există o singură linie caracteristică, perturbațiile se propagă în direcția liniei caracteristice, domeniul soluțiilor este unul deschis și este necesară precizarea unei condiții inițiale și a două condiții la limită. Ecuațiile parabolice sunt adecvate pentru modelarea de exemplu a conducției termice nestaționare. Ecuațiile hiperbolice se caracterizează prin faptul că există două linii caracteristice, perturbațiile se propagă în direcția acestor linii, domeniul soluțiilor este unul deschis și este necesară precizarea a două condiții
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
la electronii dintr-o bandă de conducție a unui semiconductor că la un fel de “gaz ideal”, unde electronii zboară în jur liberi fără a se supune Principiului Pauli. În majoritatea semiconductorilor, benzile de conducție au o relație de dispersie parabolica și astfel electronii răspund forțelor (câmpurilor electrice, magnetice etc.) la fel cum ar face în vid, cu mase efective diferite. M. Petrescu (coord) Tratat de știință și ingineria materialelor metalice vol 3 Metale. Aliaje. Materiale speciale. Materiale compozite, Editura Agir
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
expusă și acumularea de pe partea concavă, barcanele au o mobilitate deosebită, deplasându-se în direcția vântului cu câțiva zeci de metri pe an. Abundența lor în Asia Centrală și Mauritania este legată de constanța vânturilor musonice și respectiv a alizeelor. Dunele parabolice reprezintă excavarea prin deflație a unor depresiuni circulare sau ovale, la marginea cărora se depune un val de nisip semicircular sau parabolic. Forma de semilună a dunelor parabolice este opusă barcanelor, având frontul convex abrupt, iar cel concav lin, ultimul
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
an. Abundența lor în Asia Centrală și Mauritania este legată de constanța vânturilor musonice și respectiv a alizeelor. Dunele parabolice reprezintă excavarea prin deflație a unor depresiuni circulare sau ovale, la marginea cărora se depune un val de nisip semicircular sau parabolic. Forma de semilună a dunelor parabolice este opusă barcanelor, având frontul convex abrupt, iar cel concav lin, ultimul fiind situat în bătaia vântului. Fixarea vegetației oprește adâncirea excavațiilor. Dacă vântul este totuși destul de puternic, excavațiile se alungesc și se lărgesc
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
Mauritania este legată de constanța vânturilor musonice și respectiv a alizeelor. Dunele parabolice reprezintă excavarea prin deflație a unor depresiuni circulare sau ovale, la marginea cărora se depune un val de nisip semicircular sau parabolic. Forma de semilună a dunelor parabolice este opusă barcanelor, având frontul convex abrupt, iar cel concav lin, ultimul fiind situat în bătaia vântului. Fixarea vegetației oprește adâncirea excavațiilor. Dacă vântul este totuși destul de puternic, excavațiile se alungesc și se lărgesc mult; la extremitatea lor se formează
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
În locurile unde efectul mai multor turbioane vecine este maxim, pe culmea dunelor se formează niște ridicături piramidale - dune piramidale - caracterizate printr-o mare instabilitate. După forma lor dunele au fost clasificate în cinci categorii: litorale, barcane, transversale (în W), parabolice și longitudinale. Extinderea și dezvoltarea lor sunt legate de existența unor mari cantități de nisip mobil, a cărui origine s-a dovedit a fi foarte variată. Numeroși cercetători ai Saharei au emis părerea că ergurile se localizează pe marile pânze
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
unde se termină una și unde începe cealaltă, atâta vreme cât visul reprezintă pentru vizionar propria realitate. Ștefan Ghidoveanu consideră că "" va intra în istoria genului SF&F autohton, iar Cătălin Badea-Gheracostea laudă volumul pentru că împletește „realismul cu fantasticul, fără magic și parabolic”. Totodată, el regretă faptul că acesta a avut o „neșansă istorică [...] să intre în rafturile librăriilor exact cu o săptămână înainte de Crăciunul lui 1989, când toți eram ocupați cu totul altceva decât cu cititul”.
Moara de apă () [Corola-website/Science/324180_a_325509]
-
tematică a nuvelei a fost remarcată de academicianul Eugen Simion, care considera că „Pe strada Mântuleasa...” este o scriere cu mai multe fire epice, „o capodoperă de limbaj aluziv”, „cea mai complexă dintre narațiunile lui Eliade”. Criticul sus-menționat evidenția caracterul parabolic al scrierii; nuvela este compusă din povestiri care acaparează textul și suprapun un sens fragmentar mitic peste sensul realist inițial existent la început. Bătrânul învățător este comparat cu Șeherezada atât ca stil narativ (povestea care pare să nu aibă sfârșit
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Cuadratura Parabolei este un tratat de geometrie, scris de Arhimede în secolul al III-lea î.Hr. Lucrarea este scrisă sub formă de scrisoare adresată prietenului său Dositheus și cuprinde 24 de propoziții despre parabolă, culminând cu demonstrația că aria segmentului parabolic (aria dintre parabolă și dreapta secantă) este egală cu 4/3 din aria unui anumit triunghi înscris. Demonstrația folosește metoda epuizării. Arhimede împarte aria într-o infinitate de triunghiuri a căror arie formează o progresie geometrică. El calculează suma seriei
Cuadratura parabolei () [Corola-website/Science/322554_a_323883]
-
egală cu 4/3 din aria unui anumit triunghi înscris. Demonstrația folosește metoda epuizării. Arhimede împarte aria într-o infinitate de triunghiuri a căror arie formează o progresie geometrică. El calculează suma seriei și dovedește că rezultatul reprezintă aria segmentului parabolic. Acest lucru reprezintă cea mai sofisticată folosire a metodei epuizării din antichitate și a rămas neîntrecută până la dezvoltarea calculului integral în secolul al XVII-lea, fiind urmată de . Un segmentul parabolic este regiunea delimitată de parabolă și dreapta secantă care
Cuadratura parabolei () [Corola-website/Science/322554_a_323883]
-
suma seriei și dovedește că rezultatul reprezintă aria segmentului parabolic. Acest lucru reprezintă cea mai sofisticată folosire a metodei epuizării din antichitate și a rămas neîntrecută până la dezvoltarea calculului integral în secolul al XVII-lea, fiind urmată de . Un segmentul parabolic este regiunea delimitată de parabolă și dreapta secantă care o taie. Pentru a afla aria unui segment parabolic, Arhimede a considerat un anumit triunghi înscris. Baza acestui triunghi este dată de coarda parabolei, iar cel de al treilea vârf al
Cuadratura parabolei () [Corola-website/Science/322554_a_323883]
-
metodei epuizării din antichitate și a rămas neîntrecută până la dezvoltarea calculului integral în secolul al XVII-lea, fiind urmată de . Un segmentul parabolic este regiunea delimitată de parabolă și dreapta secantă care o taie. Pentru a afla aria unui segment parabolic, Arhimede a considerat un anumit triunghi înscris. Baza acestui triunghi este dată de coarda parabolei, iar cel de al treilea vârf al triunghiului este ales în așa fel încât cele trei drepte verticale care trec prin vârfuri sunt egal depărtate
Cuadratura parabolei () [Corola-website/Science/322554_a_323883]
-
este dată de coarda parabolei, iar cel de al treilea vârf al triunghiului este ales în așa fel încât cele trei drepte verticale care trec prin vârfuri sunt egal depărtate și paralele cu axa parabolei. Teorema afirmă că aria segmentului parabolic este 4/3 din aria triunghiului înscris. Arhimede a dat două demonstrații ale teoremei principale. Prima demonstrație folosește mecanica abstractă, cu care Arhimede argumentează că greutatea segmentului va echilibra greutatea triunghiului când sunt așezate pe o pârghie. Cea de-a
Cuadratura parabolei () [Corola-website/Science/322554_a_323883]
-
Conicelor" (lucrare azi pierdută). Propozițiile patru și cinci stabilesc proprietățile elementare ale parabolei; propozițiile de la șase la șaptesprezece dau demonstrația mecanică a teoremei; iar propozițiile de la optsprezece la douăzeci și patru dau demonstrația geometrică. Ideea principală a demonstrației constă în împărțirea segmentului parabolic într-o infinitate de triunghiuri, după cum se arată în figura din dreapta. Fiecare dintre aceste triunghiuri sunt înscrise în propriile lor segmente parabolice, în același mod în care triunghiul albastru a fost înscris în segmentul cel mare. În propozițiile de la optsprezece
Cuadratura parabolei () [Corola-website/Science/322554_a_323883]
-
teoremei; iar propozițiile de la optsprezece la douăzeci și patru dau demonstrația geometrică. Ideea principală a demonstrației constă în împărțirea segmentului parabolic într-o infinitate de triunghiuri, după cum se arată în figura din dreapta. Fiecare dintre aceste triunghiuri sunt înscrise în propriile lor segmente parabolice, în același mod în care triunghiul albastru a fost înscris în segmentul cel mare. În propozițiile de la optsprezece la douăzeci și unu Arhimede demonstrează că aria fiecărui triunghi verde este 1/8 din aria triunghiului albastru. Din punct de vedere al calcului
Cuadratura parabolei () [Corola-website/Science/322554_a_323883]
-
folosind calculul modern al geometriei analitice. Prin extensie, fiecare triunghi galben are aria egală cu 1/8 din aria triunghiului verde, cel roșu 1/8 din cel galben și tot așa. Folosind metoda epuizării, urmează că aria totală a segmentului parabolic este dată de: Aici "T" reprezintă aria triunghiului albastru, al doilea termen aria totală a celor două triunghiuri verzi, al treilea aria totală a triunghiurilor galbene și tot așa. Simplificând, obținem: Pentru a completa demonstrația, Arhimede a arătat că Expresia
Cuadratura parabolei () [Corola-website/Science/322554_a_323883]
-
diferențială ordinară (funcție numai de z): obținem ecuația Hamilton-Jacobi redusă (după ce multiplicăm cu "2m" și rearanjăm ecuația): care poate fi separată în două ecuații diferențiale ordinare: care rezolvate, conduc la o soluționare completă a lui formula 3. Hamiltonianul în coordonate cilindrice parabolice poate fi scris sub forma: Ecuația Hamilton-Jacobi este complet separabilă în aceste coordonate, demonstrându-se că formula 74 are o forma analoagă cu: în care formula 110, formula 111 și formula 99 sunt funcții arbitrare. Substituind soluția complet separabilă formula 113 în ecuația Hamilton-Jacobi, obținem
Ecuația Hamilton–Jacobi () [Corola-website/Science/318026_a_319355]