163 matches
-
răspunse paracliserul, dar nu-mi aduc bine aminte, pentru că eram ocupat cu aprinsul cădelniței, care se stinsese. Dar voi întreba pe dascăl. Dar nici dascălul nu-și aducea aminte, deoarece în timpul predicii căutase în tipic rânduiala slujbei din duminica viitoare. Paracliserul întrebă pe epitrop, dar nici epitropul nu-și aducea aminte, deoarece în timpul predicii scrisese câteva chitanțe și făcuse socoteala banilor strânși de la credincioși pentru contribuție. Disperat, paracliserul se urcă la cor și întrebă pe dirijor, dar nici acesta nu-și
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
aducea aminte, deoarece în timpul predicii căutase în tipic rânduiala slujbei din duminica viitoare. Paracliserul întrebă pe epitrop, dar nici epitropul nu-și aducea aminte, deoarece în timpul predicii scrisese câteva chitanțe și făcuse socoteala banilor strânși de la credincioși pentru contribuție. Disperat, paracliserul se urcă la cor și întrebă pe dirijor, dar nici acesta nu-și aducea aminte despre ce s-a predicat, pentru că nici el nu fusese atent, ci ieșise afară să se mai aerisească puțin. În cele din urmă paracliserul întrebă
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Disperat, paracliserul se urcă la cor și întrebă pe dirijor, dar nici acesta nu-și aducea aminte despre ce s-a predicat, pentru că nici el nu fusese atent, ci ieșise afară să se mai aerisească puțin. În cele din urmă paracliserul întrebă pe un credincios membru în Consiliul parohial dar acesta îi răspunse că nu-și aduce nici el bine aminte, deoarece, în timpul acela, se gândise în altă parte. Bietul paracliser, ca să nu se întoarcă la părintele fără nici un răspuns, se
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
afară să se mai aerisească puțin. În cele din urmă paracliserul întrebă pe un credincios membru în Consiliul parohial dar acesta îi răspunse că nu-și aduce nici el bine aminte, deoarece, în timpul acela, se gândise în altă parte. Bietul paracliser, ca să nu se întoarcă la părintele fără nici un răspuns, se gândi puțin, deschise ușor ușa Sfântului Altar și zise în șoaptă: Părinte, am aflat: în duminica trecută, părintele celălalt a vorbit despre... Dumnezeu. Din această întâmplare constatăm un dureros adevăr
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
puteau deveni capcane periculoase, ne-am hotărât să mergem. Am pornit noaptea pe un ger năprasnic; luna era în scădere iar umbrele noastre pe zăpadă păreau fantasme din alte lumi. Am ajuns după două ore, înotând prin omăt. Știam că paracliserul sau cantorul vor fi mai devreme la biserică ca să aprindă focul în sobă. În taină, am urcat în cafas și abia după ce urma să înceapă Sfânta Liturghie îl va înștiința pe părintele Ion Pușcașu. Eram doar șapte coriști: Mârza Veniamin
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
intonat „Amin”, lung, plin de înfiorare sfântă, amplificat de rezonanța neașteptată a Sfântului Lăcaș; ni se părea că s-au alăturat coruri îngerești preamărind pe Dumnezeu. Credincioșii, care umpluseră până la refuz Biserica, au întors capetele uimiți și au înțeles de ce paracliserul nu dăduse voie fetelor să urce. Atunci s-au deschis ușile cafasului. Cei ce pătrundeau rămâneau uimiți, credeau că 30-40 de coriști eram în cafas, nu 7. Părintele trimisese un enoriaș să spună maicii preotese să nu mai vină la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
anul 1860. Biserica ortodoxă din satul Pârlita avea hramul "Sf. Voievozi" și a fost construită de către locuitori în anul 1869. În fiecare din cele două biserici serviciul religios era asigurat de câte un preot, ajutat de un cântăreț și un paracliser 999. Populația musulmană din comună avea în satul Beș-Tepe o geamie. Aceasta era întreținută de către locuitorii musulmani, dar primea și finanațare din partea statului român 1000. În comuna Beș-Tepe existau două școli mixte. Școala din satul Beș-Tepe a fost construită în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
lui Hagi Petcu. Debutând, ca autor dramatic, în 1840, cu Farmazonul din Hârlău, A. produce la început scrieri facile, cu o mișcare vodevilistică și bufă, speculând, dar fără multă inventivitate, comicul de situații. Operetele (Crai nou, Scara mâței, Harță Răzășul, Paracliserul sau Florin și Florica) au, cele mai multe, muzică de Al. Flechtenmacher. În localizări, în care infuzează cu destulă finețe realități autohtone, A. recurge la comediografi precum Eugène Labiche, Eugène Scribe, Jean-François Regnard, Émile Augier, Charles Bataille, A. Rolland, Jules Sandeau, Félix-August
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Strasbourg, Lucien Braun, pentru a asculta lecția lui Heidegger la ultimul seminar al lui Gadamer. În ciuda "uriașei lui prostii" politice, opera sa magistrală continuă încă de atunci să irige, în profunzime, gândirea mea. Este acolo, cu rotunjimea sa bonomă, fiul paracliserului din Messkirch. Parcă îl aud chemându-ne la ordine, la austeritate, la asprimea gândirii. Nu mă voi eschiva. Trebuie să abandonez istorioarele. Nu înainte de a aminti, totuși, întâlnirile cu decanul Charles Hauter, pe care Julien Freund mi-l prezentase. A
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o asemenea apreciere. Ele vor fi expuse în lucrarea Pedagogia postmodernă și educația ultramodernă. Aici oferim doar câteva repere biografice și bibliografice. Martin Heidegger s-a născut la 26 septembrie 1889 în satul Mebkirch (Baden). Era fiul meșterului dogar și paracliser Friedrich Heidegger și al Johannei Heidegger, născută Kempf. Din 1903 a urmat cursuri gimnaziale la Konstanz și Freiburg. Profesorul Conrad Gröber, viitorul arhiepiscop, i-a recomandat lucrarea lui Franz Bretano Despre semnificația multiplă a ființării la Aristotel (Über die manigfache
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
trecut în bugetul comunei atât la venituri cât și la cheltuieli la Cap. III - fundațiuni și legate, și se plătea personalului Bisericei Comunei Budești numai un salar de 3000 de lei anual pentru întreg personalul compus din preot paroh, cântăreți, paracliser și întreținerea bisericei; cum până la acea dată nu se făcuse nici o reparație bisericei din acea comună, Domnul Primar a hotărât (...) pe 7 februarie 1939 să se înscrie la cheltueli următoarele sume: 58.800 lei pentru plata personalului bisericei și 25
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
bisericești din Slatina. După o perioadă de peregrinări cu tentă aventuroasă (la un moment dat încearcă să se îmbarce la Hamburg, emigrant clandestin, pe un transatlantic cu destinația SUA), în cursul căreia practică diferite îndeletniciri (vânzător de portocale la Craiova, paracliser la Biserica Amzei din București, muncitor la fabrica de ciment din Sinaia și la cea de hârtie de la Letea, vânzător de jurnale în Iași, expediționar în administrația ziarelor „Dimineața” și „Adevărul”, muncitor la o fabrică bucureșteană de mobilă, hamal la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
vestică a bisericii Agoniei este închisă publicului. De departe, ai zice că-i mica grădină a Edenului. O portiță de fier închide trecerea. Hortus conclusus, paradisul terestru, după cum arată și numele, este un loc oprit. La cine-i cheia? La paracliser. Și paracliserul unde-i? Nimeni nu știe. Poate că totuși, dacă-l plătești, e dispus să deschidă. Nu mai insist, însă, și nu eu mă voi face vinovat de spargere (mi-e frică oare să nu fiu izgonit, ca celălalt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bisericii Agoniei este închisă publicului. De departe, ai zice că-i mica grădină a Edenului. O portiță de fier închide trecerea. Hortus conclusus, paradisul terestru, după cum arată și numele, este un loc oprit. La cine-i cheia? La paracliser. Și paracliserul unde-i? Nimeni nu știe. Poate că totuși, dacă-l plătești, e dispus să deschidă. Nu mai insist, însă, și nu eu mă voi face vinovat de spargere (mi-e frică oare să nu fiu izgonit, ca celălalt, cu mult
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sunt abordate în Anteriul lui Arvinte în care bugetul de stat este asemuit cu anteriul vestitului călugăr, care a tot fost scurtat și peticit până când a rămas doar un ilic. Tot în această categorie rețin atenția Buget cu vocație de paracliser, Cu gândul la Țară, La pensii, care va sa zică?!, Solidaritate cu cântec, Lăsata secului la greve, Țara ca o pradă. Nu lipsită de interes este și reconsiderarea memoriei unei personalități bucovinene: Destine sub vremi: Emil Bodnaraș(1904-1976). Republican convins
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ne reprezinte la congresele internaționale, să le asigurăm paza și protecția. Aceștia, mulțipuțini, sunt valori naționale. Ceilalți să se străduiască să ajungă ca ei; să le oferim condiții materiale și morale pentru devenire. 17 februarie 2009 Buget cu vocație de paracliser La noi, unde nu mai sunt „codri verzi de brad”, nici „câmpuri de mătasă”, orice lucru de nimic și orice întâmplare, altfel firească, sunt anunțate cu surle și trâmbițe, ca o mare victorie și, până să-ți dai seama că
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
S. se dezvoltă în paralel cu poezia, prelucrându-i cu mijloace specifice tropismele. Piesele pot fi grupate în câteva cicluri, numai aparent independente. Primul se compune din trilogia republicată în 1974 sub titlul Setea muntelui de sare, alcătuită din Iona, Paracliserul (1970), Matca („Teatru”, 1973), și textele aderente problematic: Pluta Meduzei și Există nervi („Luceafărul”, 1968). În prim-planul lor se află condiția omului, „prins” în tot ce există. Dramaturgul imaginează omul reacționând - uneori surprinzător, în contrasens cu orice soluție convențională
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
întoarcerea către sine a omului, care se împotrivește astfel sensului unic al destinului făcându-l reversibil. Iona se înjunghie cu un cuțit, căutându-și scăparea simbolică înlăuntru, adică, așa cum precizează el însuși, „invers”. Una din căile „inverse” este anamneza. În Paracliserul protagonistul dăruiește trecutul propriei ființe unei catedrale noi - lipsită de memorie - înainte de a pieri claustrat pe vecie în clădire, într-un incendiu purificator. În Matca soluția este continuitatea biologică, realizată cu orice preț. Într-un final sugestiv moartea se confundă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
S. de formulele - numai superficial înrudite - ale teatrului lui Samuel Beckett, Eugen Ionescu, Arthur Adamov. Gesticulația, uneori inexplicabilă, a personajelor nu înseamnă capitulare în fața unor situații absurde și nici o ruptură radicală a insului de existent. Deciziile personajelor prizoniere din Iona, Paracliserul, Matca, Pluta Meduzei nu își află sursa într-o însingurare frustrantă, ci în speranță și chiar în sentimentul solidarității cu speța. O serie de opoziții firești pentru simțul comun - trecut și viitor, zbor și cădere (numită undeva „zbor întors”), înăuntru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
aproape poeme, aproape povești), cu ilustrații de Sabin Bălașa, București, 1966; Poeme, București, 1967; Iona, București, 1968; Tinerețea lui Don Quijote, București, 1968; Teoria sferelor de influență, București, 1969; O aripă și-un picior (Despre cum era să zbor), București, 1970; Paracliserul, București, 1970; Tușiți, București, 1970; Unghi, București, 1970; Insomnii, București, 1971; Rame-Frames, ed. bilingvă, tr. și pref. Roy MacGregor-Hastie, București, 1972; Suflete, bun la toate, București, 1972; 80 poezii - 80 poesie, ed. bilingvă, tr. Marco Cugno, București, 1972; Astfel, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
un grad ierarhic superior sau administrativ; C. Depunerea sau pierderea dreptului pentru totdeauna de a săvârși vreo lucrare sacră, fără pierderea calității de preot, cu putința de a fi întrebuințat în administrația bisericească; D. Caterisirea; E. Destituirea (pentru cântăreți și paracliseri); F. Excluderea din monahism (pentru monahi și monahii).” 16. Vânzarea și cumpărarea bunurilor spirituale numită simonie. Aceasta vizează, în special, tranzacționarea vredniciei de preot. Nu are corespondent penal, însă, potrivit art. 3 lit. r. din Regulamentul de procedură al instanțelor
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
în dulcea picoteală de versuri lungi, cu rimă, scăpări potrivnice limbii: "mahalălii", "rîndunel". Sfîrșitul, însă, de-un firesc deasupra banalului, dar sub orice exagerare, sau emfază, aduce, întotdeauna la Pillat, un fel de argheziană, deși blagoslovită, poantă: "Tușind, mai stă paracliserul bătrîn, cu mîini cutremurate,/ S'aprindă la icoane cerul: sfînt lîngă sfînt, stea lîngă stea." Sau: "E toaca Ta! A început să bată/ Sub cer, prelung, cu inima deodată." O rezolvare care "dezleagă" poezia. Evanghelii înțărate, pe un motiv de
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
final pe care, cu intuiția lucrului bine făcut, Pillat îl păstrează aproape întocmai, coboară, cu tot trecutul lui, în stăpînirea unui nostalgic niciodată: În somnul veșnic bunu-ți preot, de mult, și-a lepădat toiagul/ Și întru Domnul odihnește bătrînul său paracliser." Epilog la un poem regăsit. Aceleași regăsiri, în altă tăietură de vers, la Ștefan Baciu, în Căutătorul de comori. Coperta sobră, negru pe alb, a Fundațiilor Regale. 1939. Înăuntru, lucrări în dantelă, de care se-agață, ironizată, expediată, cîte-o părere
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
la 33 de ani -, cam vîrstă de acum a fiului!) spunînd: "Nu este de ajuns numai talentul. Pentru a realiza, totuși, ceva, mai trebuie o muncă permanentă și perseverența, o osteneală cumplită"... Auzi, pe CD, vocea lui George Constantin, în "Paracliserul": "Toată viața mi-am visat să luminez o aureola. Sfinților, primiti-mă în rîndul vostru, măcar că figurant!"... De acolo, de sus, George Constantin, cel care a luminat o aureola, trebuie să privească înduioșat și mîndru evoluția fiului, forța lui de
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
fructe, cîrciumari, antreprenori de pompe funebre, microbiști, inși suciți, în genul lui Metek, colecționarul de obiecte inutile, încîntat că și le-a putut procura la prețuri convenabile. În prima povestire, Botez 1947, protagoniști sînt un antreprenor de pompe funebre, (fost paracliser, fost cartofor profesionist) și un șofer-braconier; într-o alta - un fost medic și un fost cîrciumar etc. Lumea aceasta măruntă ne-ar putea trimite cu gîndul la povestirile lui Gogol sau chiar Cehov, căci în spatele neistovitei trăncăneli, se ghicește o
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]