1,132 matches
-
mare din toate cele trei puncte de vedere amintite decât colocația și expresia frazeologică, având un sens total non-compozițional. De asemenea, niciun element component al său nu poate fi înlocuit cu un sinonim sau cu un cuvânt de pe aceeași axă paradigmatică. Doar blocajul transformărilor morfosintactice nu este total în cazul lor. Unii autori consideră și caracterul metaforic sau figurat al întregii expresii o condiție necesară pentru ca aceasta să fie idiomatică. Exemple: "a tăia frunză la câini" (metaforă), "a se zbate ca
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
punct de vedere fenomenologic discursul muzical se constituie în cele șase spații acustice menționate (L, T, TB, I, D, IT), conform unor criterii de continuitate și discontinuitate, care împreună definesc domeniul muzicii. Important este să ne concentrăm asupra unor niveluri paradigmatice incluse în lectura unor texte muzicale, superioare sau intim implicate din punct de vedere formativ în configurarea enunțului muzical. Adică să ne punem problema lecturii, a comportamentului performativ în actul comunicării operei muzicale altfel decât prin simbolistica uzuală și în
Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
Cartierul Gării de Nord, un cartier eterogen cu fenomene sociale complexe ce produc (și) opresiune de clasă (sărăcie, trafic de persoane, trafic de droguri, o comunitate largă de PAFA, etc.) este deja de mulți ani un spațiu al tensiunilor sociale și politice paradigmatice pentru București. Un exemplu elocvent ar fi dezbaterile din jurul rezistenței la proiectul urban al tronsonului Berzei-Buzești, însă ce informează situația-i de acum este proximitatea cu cartierul Pieței Victoria. Zona istorică a clasei de mijloc, Piața Victoriei este atat un
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
o incursiune detaliată, comparativă, bogată informațional, prin marile momente ale cosmologiei. De la gânditorii ionieni la cei renascentiști, de la cei premoderni la cei contemporani, Collingwood se apleacă asupra unor concepte fundamentale precum materie-minte, spațiu-timp sau mișcare-nemișcare. El punctează, de asemenea, ecoul paradigmatic peste timp al unor nume precum Pitagora, Aristotel, Copernic, Newton, Kant, Hegel, Einstein sau Whitehead. Filosoful își încheie lucrarea cu propria sa teză asupra studiului cosmologiei: orice demers de înțelegere și abordare a științelor naturii trebuie să fie strâns legat
Robin George Collingwood () [Corola-website/Science/326151_a_327480]
-
Învățăturile lui Platon ajung până la neoplatonicieni mai ales în forma lăsată de el. Printre altele, Xenocrate va redefini noțiunea de Idee, pentru a evita celebra dificultate a „firului de păr” din dialogul Parmenide: Ideile sunt, în noua lui definiție, „cauze paradigmatice ale fenomenelor naturale firești” . Succesorul lui Xenocrate a fost Polemon (350-267 î.Hr), care împinge platonismul spre o sinteză cu influențe stoice. Acestora le urmează reprezentanții așa-numitului Platonism Mediu, o perioadă de vreo cinci secole, caracterizată de sincretism filosofico-mistic
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
apoi la reînființarea Academiei în Atena, de către un anume Ammonius, după anul 50 d.Hr., unde se instruiește Plutarh din Cheronea (45-125 d.Hr.), o figură respectată de către platonicienii secolelor următoare care se vor raporta la el într-un mod paradigmatic . Secolul al doilea după Hristos cunoaște trei tendințe majore ale tradiției platoniciene: Școala ateniană (reprezentanți: Nicostratus, Calvenus Taurus, Atticus, Harpocration din Argos, Severus), Școala lui Gaius (Gaius, inițiatorul, apoi Albinus, Apuleius din Madaura, Galenus) și Neopitagoreicii (Moderatus din Gades, Nicomachus
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
și a dezvoltat-o, putîndu-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. A întemeiat și sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelică a științelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.A ridicat raționamentul (inducție și generalizare) la rangul de „cale a cunoașterii” științifice. Omul este perfecțiunea lumii vii, iar politica are drept scop fericirea lui prin justiție. În Evul mediu, ideile filozofilor greci
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârșit este” (Mt. 5, 48). Asemănarea cu Dumnezeu, desăvârșirea sau îndumnezeirea nu înseamnă identificarea cu Dumnezeu, ci un act de participare la atributele lui Dumnezeu pe măsura firii noastre create. În acest sens, paradigmatici pentru noi sunt sfinții. Și Dumnezeu voiește ca toți oamenii să devină sfinți, toți să devină asemenea cu El, căci toți sunt zidiți după chipul Său. Chipul lui Dumnezeu îl avem în noi din natură, însoțindu-ne în continuu; asemănarea
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
pas, crearea celulelor, a introdus paradigma biologiei. Apariția ulterioară a ADN-ului a oferit o metodă digitală pentru a stoca rezultatele experimentelor evoluționare. Apoi, evoluția unei specii care a combinat gândirea rațională cu un membru opozabil a cauzat un salt paradigmatic fundamental de la biologie la tehnologie. Saltul paradigmatic pe cale de apariție este cel de la gândirea biologică la o gândire hibridă biologică și non-biologică. Acest hibrid va include procese inspirate din biologie rezultate din ingineria inversă a creierului biologic. Dacă examinăn poziția
Legea întoarcerilor accelerate () [Corola-website/Science/299315_a_300644]
-
Apariția ulterioară a ADN-ului a oferit o metodă digitală pentru a stoca rezultatele experimentelor evoluționare. Apoi, evoluția unei specii care a combinat gândirea rațională cu un membru opozabil a cauzat un salt paradigmatic fundamental de la biologie la tehnologie. Saltul paradigmatic pe cale de apariție este cel de la gândirea biologică la o gândire hibridă biologică și non-biologică. Acest hibrid va include procese inspirate din biologie rezultate din ingineria inversă a creierului biologic. Dacă examinăn poziția temporală a acestor evenimente, vedem că procesul
Legea întoarcerilor accelerate () [Corola-website/Science/299315_a_300644]
-
examinăn poziția temporală a acestor evenimente, vedem că procesul s-a accelerat continuu. Evoluția formelor de viață a durat miliarde de ani pentru primii pași (de ex. celule primitive); mai apoi, progresul s-a accelerat. În timpul exploziei din Cambrian, salturile paradigmatice majore au avut loc la interval de numai zeci de milioane de ani. Mai apoi, umanoizii au evoluat în decursul a milioane de ani, iar Homo sapiens în decursul unei perioade de sute de mii de ani. Odată cu apariția unei
Legea întoarcerilor accelerate () [Corola-website/Science/299315_a_300644]
-
lăsat așteptați zeci de mii de ani. Pentru oamenii care trăiau atunci, saltul tehnologic era foarte greu de sesizat, chiar în decursul a o mie de ani. Pe la 1000 d.Hr., progresul era deja mult mai rapid și un salt paradigmatic avea loc la fiecare unu sau două secole. În secolul al XIX-lea, saltul tehnologic a fost mai amplu decât în cele nouă secole premergătoare. Iar în primele două decenii ale secolului al douăzecilea, avansul tehnologic a fost mai mare
Legea întoarcerilor accelerate () [Corola-website/Science/299315_a_300644]
-
secole. În secolul al XIX-lea, saltul tehnologic a fost mai amplu decât în cele nouă secole premergătoare. Iar în primele două decenii ale secolului al douăzecilea, avansul tehnologic a fost mai mare decât în întreg secolul premergător. Acum salturile paradigmatice au loc la fiecare câțiva ani. Doar acum câțiva ani, World Wide Web nu exista în forma sa actuală. Acum treisprezece ani nu exista încă deloc. Rata de salt paradigmatic (rata de ansamblu a progresului tehnologic) la ora actuală se
Legea întoarcerilor accelerate () [Corola-website/Science/299315_a_300644]
-
fost mai mare decât în întreg secolul premergător. Acum salturile paradigmatice au loc la fiecare câțiva ani. Doar acum câțiva ani, World Wide Web nu exista în forma sa actuală. Acum treisprezece ani nu exista încă deloc. Rata de salt paradigmatic (rata de ansamblu a progresului tehnologic) la ora actuală se dublează aproximativ în fiecare deceniu; cu alte cuvinte, intervalele de salt paradigmatic se înjumătățesc în fiecare deceniu (și rata de accelerație însăși crește exponențial). Astfel, progresul tehnologic în secolul al
Legea întoarcerilor accelerate () [Corola-website/Science/299315_a_300644]
-
Wide Web nu exista în forma sa actuală. Acum treisprezece ani nu exista încă deloc. Rata de salt paradigmatic (rata de ansamblu a progresului tehnologic) la ora actuală se dublează aproximativ în fiecare deceniu; cu alte cuvinte, intervalele de salt paradigmatic se înjumătățesc în fiecare deceniu (și rata de accelerație însăși crește exponențial). Astfel, progresul tehnologic în secolul al XXI-lea va fi echivalent cu 200 de secole asemănătoare ca progres cu secolul al XX-lea. În contrast, secolul al XX
Legea întoarcerilor accelerate () [Corola-website/Science/299315_a_300644]
-
și mentalități. Originalitatea românilor se manifestă în răspunsul lor la problemele caracteristice procesului de construcție națională a socialului. Studiile sale aduc noi interpretări ale unor mari cugetători români. Amintim ideile sale despre sociologia dezvoltării culturale la Kogălniceanu, conceptul de gândire paradigmatică la Eminescu, concepția maioresciană despre modernizarea culturală, gândirea politică a lui Aurel. C. Popovici, etnicitatea la C. Rădulescu-Motru, morfologia națiunii la S. Mehedinți, dimensiunea religioasă a națiunii la Nichifor Crainic, revoluția la Mihai Ralea etc. În acest sens, este combătută
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
identifică apariția liberalismului în contact cu apariția industrializării ca și fenomen social total a cărui reflexie în politic se identifică cu Revoluția Franceză și cu tendințele ideologice ce se nasc din această mișcare uriașă ce pune o frontieră istorică și paradigmatică în gândirea umanității. Ceea ce trebuie reținut este faptul că liberalismul ca ideologie este intim legat, spune această școală, de industrializare și deci de schimbarea raporturilor sociale și economice din interiorul societăților respectivei epoci. În această viziune putem încă de la început
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
romană, din spațiul Renașterii sau din acela, nostalgic și întîrziat, al neoclasicismului, avea drept reper al stabilității absolute, al împăcării cu lumea și al armoniei cu universul, al coabitării cu eternitatea și al victoriei cu duratele mici tocmai nudul, forma paradigmatică, deplină, a umanului, aceea în care se revarsă infinit mai multă contemplație ednică, fie ea și abstractă prin gradul înalt de generalizare, decît substanță tranzitorie culeasă de pe la ospețele orgiastice sau de prin lupanarele istoriei mărunte. Cu alte cuvinte, atunci cînd
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
tematic” secvent disocierilor teoretice identifică „trei tipuri generale de situații fantastice, corespunzătoare interacțiunii între normal și supranormal, mutației peste marginile firii, deci supranormale, a planului prim, respectiv apariției iruptive în normal a planului ultim”, enumeră „temele aferente, împreună cu motivele lor paradigmatice” și notifică „întruchipările lor literare mai cunoscute la scara literaturii române și universale”. A doua secțiune a cărții (Orientări și profiluri) este preponderent analitică, criticul evaluând tipologic și istoric paleta modurilor de exprimare a fantasticului: fabulosul feeric (ilustrat de cărțile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
multiplicității nivelurilor, cercetătorul italian nu ezită să sublinieze un aspect crucial: acela că imaginea monoplanară a mozaicului de stiluri în care se înfățișează realul nu trebuie să excludă multiplicitatea nivelurilor. Cu alte cuvinte, orizontalitatea și verticalitatea (axa sintagmatică și cea paradigmatică, în terminologia jakobsoniană) se lasă cu ușurință convertite una într-alta. Din această perspectivă, punctum-ul barthesian transpune sinecdoca într-o metonimie sui-generis: Privirea, (...) care pătrunde într-o realitate prin excelență divizibilă, se conformează principiului sinecdocii: fiecare ansamblu de detalii, al
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
simbol”, „ruptură a sistemului”, care reprezintă, în fond, niște redefiniri, mai nuanțate și mai subtile, ale mai vechilor figuri. Roman Jakobson 194 impune ideea unui limbaj poetic implacabil autoreflexiv, conotativ prin excelență, bazat pe posibilitatea de a transmuta domeniul echivalenței paradigmatice de pe axa selecției pe axa combinării. În concepția lui Tzvetan Todorov 195, transparența, respectiv opacitatea, sunt trăsăturile care separă limbajul uzual și pe cel al poeziei (este deja bine cunoscută analogia cu fereastra și vitraliul), dar nu trebuie totuși să
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
grecii sunt pentru noi un germen, vreau să spun În primul rând că ei nu au Încetat niciodată să-și pună Întrebarea: «care este instituția pe care trebuie să o realizeze societatea?»; iar În al doilea rând, că În cazul paradigmatic al Atenei au adus și răspunsul: una În care ființele umane să trăiască În frumusețe, În Înțelepciune și să iubească binele comun” (Castoriadis, 1986, p. 306). Putem așadar să afirmăm primatul identității cetățenești asupra tuturor celorlalte identități. Totuși, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
dreptul la indiferență. Este adevărat că tendința de repliere comunitară, care subliniază abandonarea ambiției universaliste a cetățeniei, a fost puternic Încurajată chiar de către stat. Exemplele sunt numeroase, dar cel mai semnificativ este cel al evreilor, În măsura În care aceștia reprezintă un caz paradigmatic de integrare individuală În cadrul Republicii. Or, cum remarcă și Pierre Birnbaum, „«comunitatea» evreiască se vede desemnată public de către cea mai Înaltă autoritate din stat, În vreme ce eventuala sa structurare ca ansamblu particularist este contrară principiilor statului-națiune, așa cum este el construit În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
-și imagineze bogăția de argumente care au fost opuse unui astfel de obiectiv. Nu avem intenția să facem aici o trecere În revistă a tuturor reflecțiilor pe această temă, ci doar să amintim câteva dintre ele, care pot fi considerate paradigmatice. Alegerea noastră s-a oprit, În ceea ce privește argumentațiile vechi, asupra lui Blaise Pascal, iar În ceea ce le privește pe cele moderne, asupra lui Friedrich Hayek. Dacă definim dreptatea ca dispoziția de a recunoaște ceea ce li se cuvine altora, trebuie să vedem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sau de exploatare a unei categorii de populație (sclavagism, colonialism). Rasismul produce astfel „indezirabili”, „necivilizabili”, „irecuperabili”, „neasimilabili”, pe scurt, oameni de prisos, oameni-sclavi, sub-oameni, chiar non-oameni cu față umană. În toate aspectele sale observabile, gândirea rasistă apare ca o ilustrare paradigmatică a gândirii esențialiste: ea implică În același timp „esențializarea somato-biologică a celui diferit” și „comportamentul segregaționist pus sub semnul permanenței” (Guillaumin, 1972, pp. 77-78). Clasificările rasiale elaborate de naturaliști (Linné, Buffon, Blumenbach etc.) În secolul al XVIII-lea au fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]