189 matches
-
cu mama, fratele, curtea, casa... Nu, era cu totul altceva. Era ceva paradiziac. Un loc neîngăduit înainte, și, care apoi a devenit din nou neîngăduit... În memoria mea, a rămas un lucru cu totul neobișnuit. L-am numit mai târziu «paradiziac», când am învățat cuvântul. Nu era o experiență religioasă, dar am înțeles că mă aflam într-un cu totul alt spațiu și că trăiam cu totul altceva “ . Neputându-se abține de a nu i se revela și lui acest mister
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
s-ar produce în perioada de sfârșit/început de an, și anume de Crăciun, de Anul Nou și de Bobotează (8, pp. 64-67 ; 29, pp. 334, 339, 345). Or tocmai în aceste momente pare să se restabilească o pierdută stare paradiziacă : omul înțelege graiul animalelor, i se împlinește orice dorință și, mai ales, se reface comuniunea primordială cu divinitatea. Când „cerurile se deschid”, pe de o parte, oamenii pot să vadă „mese întinse, lumânări aprinse” (8, p. 65) și pe „Dumnezeu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
s-o ridica, Pleacă-n codru să rodească ș.a.m.d. (9, p. 24). Arhaice și profunde semnificații par a ieși la lumină. În mod ritual, de Crăciun era restabilită starea întreruptă in illo tempore din cauza păcatelor omenești. O stare paradiziacă în care „cerul era aproape de tot de pământ”, astfel că omul putea ușor să acceadă la cer („dacă te suiai pe gard, dai cu mâna de cer”), iar Dumnezeu și sfinții umblau pe pământ printre oameni (36, pp. 4-6). Colindatul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
2. această îndepărtare a fost uneori însoțită de o întrerupere a comunicațiilor între cer și pământ sau de o foarte mare îndepărtare a cerului ; în anumite mituri, proximitatea inițială a cerului și prezența lui Dumnezeu pe pământ constituie un sindrom paradiziac [...] ; 3. locul acestui deus otiosus mai mult sau mai puțin uitat a fost luat de diferite divinități care au în comun faptul că sunt mai aproape de om și-l ajută sau îl persecută într-un chip mai direct și mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Solomon - înseamnă Sfânta Biserică”). Corabia imputrescibilă a lui Solomon conține, ca elemente principale, un pat (din nou patul, ca în legenda lui Ulise și cea a lui Ghilgameș) și trei fuse (cele trei cruci ?), toate mește- rite din lemnul copacului paradiziac al cunoașterii (cf. Jacques Boulenger, Roma nele mesei rotunde, traducere de Aurel Tita, Editura Univers, București, 1976, pp. 88- 90 și 376-379). Ca și în Cuvânt pentru lemnul crucii, se observă aceeași intenție de a corela evenimente și personaje veterotestamentare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
suveranul Scoției Iacob al IV-lea (1488-1513) a izolat, de asemenea, doi prunci pe insula Inchkeith. I-a lăsat acolo în grija unei femei mute, în speranța că în câțiva ani copiii vor începe de la sine să vorbească în „limba paradiziacă”. Infans „copil” (< in [privativ] + fans [„care vorbește”]) este, și etimologic, „o persoană care nu vorbește”. Și de data aceasta, experimentul a avut o finalitate concretă. Conform tradiției, cei doi copii abandonați pe insulă ar fi început subit să vorbească în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
S-a format un puț fără fund, așa cum turnul urma să fie fără vârf. În acest turn răsturnat al întunericului, sufletul orgoliosului sultan continuă să cadă mereu și mereu.” De la tragicul eveniment al ruinării Turnului Babel, privi legiul folosirii limbii paradiziace a rămas la îndemâna câtorva inițiați, a câtorva poeți, a câtorva nebuni. Într-un poem al lui Tudor Arghezi (Sfântul, 1931), un infirm surdo-mut, o pocitanie de om, atinge gradul de sfințenie pentru că, „sărman cu duhul” fiind, are acces la „limba
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
începutul istoriei pur și simplu, măcar înaintea timpului degradării. (De fapt, putem, în unele cazuri, vorbi chiar despre două timpuri îndepărtate benefice: 1) timpul originar preistoric, cel al originilor umanității - comuna primitivă a marxismului, „omul natural” al lui Rousseau, timpul paradiziac de dinaintea „căderii” pentru protestant; 2) timpul originar istoric - NEP-ul leninist pentru gorbacioviști, Antichitatea romană sau lacedemoniană pentru Revoluția Franceză, timpul evanghelic și apostolic, de dinaintea „uzurpării romane”, pentru protestant. Cel de-alt doilea timp pare a fi o reluare, sau
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de exemplu, pe care acești călugări literați îl studiaseră în școlile bine organizate din Galia. Sihăstria e un paradis terestru, nu numai ca loc unde îți poți găsi liniștea, aflat departe de agitația lumii, ci și ca anticipare a stării paradiziace, fiind locul potrivit pentru exercitarea înțelepciunii, adică a controlului asupra propriilor patimi. Într-adevăr, moartea nu e dorită ca o modalitate de eliberare din lanțurile trupului, ca și cum omul ar fi legat de ceva rău. La Euherie nu există acea ostilitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
identificând în lirica lui G. de după 1972 semnele unei dezrădăcinări inverse, „tradusă într-o alienare față de toposul rural”. Peisajele se obiectivează acum, devin reprezentări ale unui eu aflat în dizarmonie cu ele. Natura nu se mai oferă drept un spațiu paradiziac și ocrotitor. Dimpotrivă, este neliniștitoare, în sens expresionist, criptic-fantomatică uneori, adversă în solitudinea ei rece, primordială. Pe scurt, e o natură de o vitalitate depresivă, surprinsă în imagini de o expresivitate abruptă, sticloasă. Ostilității acestei lumi, poetul îi substituie spațiul
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
evident alter ego, dar și unul foarte complicat, crede În restaurarea umanității prin intermediul electricității trăsnetului (cazul propriu) și al experimentelor de electrocutare la valori supradimensionate (mereu peste un milion de volți), ca metodă de multiplicare a Întineririi și a valorilor paradiziace conexe, dintre care cea mai importantă este hipermnezia, confundată treptat cu o notorie arhimnezie care nu e, nota bene, inutilă. În al treilea rând, acest proces ocult pe care Dominic Matei, profesor de liceu la Piatra-Neamț, În noaptea de Înviere
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a Turkestanului (destul de discentrică față de Tibet), și amândouă sunt spațiile favorite ale magicienilor vidy³dhara, Înveșmântați În alb5. Cu un alt ochi, mult mai critic, Eliade afirmase că aceste ținuturi „trebuie considerate mai degrabă ca o tradiție mitică, a unor locuri paradiziace, la care ajung sfinții sau magicienii, iar nu ca amintirea vaporoasă a unor aventuri geografice”1. La 37 de ani (cel mai probabil În 1611), T³ran³tha va face În vis o călătorie până În Ïambhala, ghidat de un tânăr atlet alb
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
efortul de restituire a călătorului brașovean este infinit periclitat de prestanța unui erudit imbatabil, care a cercetat ani la rând urmele sale pentru a dispărea asemenea bibliotecii lui, adică fără să fi publicat vreun rând despre el. Între dosarele lor paradiziace și umbra unui Honigberger al vremii lui și al istoriei de azi, În care prinde Încet contur, sperăm că cititorul va Înțelege de ce am ales să fim mai modești decât Zerlendi și mai puțin enigmatici decât autorul său. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
indiferent dacă este cu studii superioare sau analfabet, și-a pus, cel puțin, o singură dată întrebarea „de unde am provenit” sau „cum și de unde au apărut lucrurile ce ne înconjoară”. Conform învățăturilor Sfintei Scripturi, Dumnezeu a creat pământul ca locuință paradiziacă pentru om. El a declarat că tot ce a făcut este „foarte bun” și i-a încredințat omului sarcina de a „cultiva [pământul] și de a-l îngriji” (Geneza 1:28, 31; 2:15). Ce simte Dumnezeu când vede în
GRIJA BISERICII FAŢĂ DE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Camelia Apopei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_919]
-
socialiștilor utopici; susținut de descoperiri științifice uimitoare și de utilități economice la care omenirea nici nu visase, părea chiar mai frumos decât acea „Nouă Atlantidă” baconiană sau decât „Civitas Solis” a lui Campanella. S-a văzut însă repede că imaginea paradiziacă era înșelătoare; ea ascundea un infern mai terifiant decât cel biblic: era o brave new world huxleyană care apropia exagerat, dincolo de limitele suportabile, indivizii; global village purta și poartă în sine spectrul „cuibului de termite”, amenință să înlocuiască libertățile individuale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui ating Cerul, devine Arborele Lumii. Pansophia este această înălțare grea și bucuroasă prin care Pământul se împacă liniștit cu Cerul. Cu ce ar putea fi asemănată? Comenius riscă, rozicrucian, o metaforă biblică. Pansophia este năzuința acelui malus edenicus, mărul paradiziac: ...ce crește din rădăcini proprii, dezvoltă ramuri și frunziș, prin forța proprie a vieții înnăscute, și dă fructe ș...ț Noi năzuim după rădăcini vii, după copac viu, după fructele vii ale științelor și artelor; mă gândesc la o pansofie
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
proletarilor antebelici și interbelici a murit. În locul ei a apărut comoda societate tehnologică a „gulerelor albe”, „managerilor”, „experților” și „operatorilor”. „Exploatarea omului de către om” s-a diluat în „societatea de consum”. La mijlocul deceniului, o mulțumire leneșă părea că se așază paradiziac peste toată populația din zona euroatlantică. „Lupta de clasa” teoretizată de Marx a încetat pentru că nu mai erau „clasele sociale” bine delimitate, iar sindicatele și-au pierdut rostul și forța pentru că nu mai aveau pe cine să reprezinte și nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
amplificat exploziv. Speranțele s-au multiplicat până la paroxism, iar spaimele s-au cristalizat în paranoia. Am evocat în cartea mea Mitul lui Chiron (2001)4 metamorfozele acestei mentalități paradoxale care se nutrește, în mod egal, cu delicii apocaliptice și spaime paradiziace. Nu voi relua aici hermeneutica acestei sensibilități oximoronice. Este bine să precizăm însă că ea nu a apărut la sfârșit și început de mileniu. Ultimele două decenii ale secolului XX s-au derulat ca o etapă de tranziție, de schimbare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
adică își procură satisfacțiile spirituale cu care se hrănește și se bucură - pe scurt, creierul se slujește pe el însuși și convertește această acțiune în starea pe care o numim generic fericire. Tehnologiile informatice au apropiat condiția umană de cea paradiziacă. Cu ele, am ajuns atât de aproape de Grădina Celestă, încât putem zări bine pomul cunoașterii, plin de fructe coapte, care parcă abia așteaptă să fie mușcate. Șarpele Evei ne ispitește zilnic, necontenit, să îndrăznim. S-a împlinit astfel marele proiect
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ci și la Bulgaria. Celelalte țări, din fericire pentru ele, stau ceva mai bine. Vladimir Tismăneanu: În același timp, să recunoaștem, statele avansate sau fondatoare, În special Germania, se află În momentul de față Într-o situație economică nu neapărat paradiziacă. Desigur că ea este extraordinară În comparație cu situația economică a României. Mircea Mihăieș: Dar nu și În comparație cu ce erau ele În urmă cu câțiva ani. Vladimir Tismăneanu: După cum spunea un studiu sociologic pe care l-am citit mai demult, este cert
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
treime din noi încă nu s-as născut. Fiecare trezire naturală este pentru noi, în aceste condiții, o nouă naștere (Freud, p. 95). Efectul reparator al somnului este, de altfel, în mare parte legat de această întoarcere la «o stare paradiziacă», departe de agitația vieții, de neliniștile și de grijile cotidiene. Este interesant de remarcat cât de fericit și de destins pare cel care doarme. Totul este relaxat: în mod vizibil corpul, dar și spiritul. Acest fenomen este și mai evident
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
omul se străduiește să-l reactualizeze periodic este un Timp sanctificat de prezența divină, și putem spune că dorința lui de a se afla în prezența zeilor și într-o lume desăvârșită (pentru că abia a luat naștere) corespunde nostalgiei stării paradiziace. Această dorință a omului religios de a se întoarce periodic înapoi, strădania lui de a retrăi o situație mitică, cea de la începuturi, ar putea părea nefirești și umilitoare în concepția modernă. Această nostalgie duce inevitabil la repetarea neîncetată a unui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
primitive", este prin excelență un om paralizat de mitul eternei reîntoarceri. Un psiholog din zilele noastre ar încerca să descifreze într-un asemenea comportament spaima în fața noului, refuzul de a asuma responsabilitatea unei existențe autentice și istorice, nostalgia unei stări "paradiziace", tocmai pentru că era embrionară și nu se desprinsese cu totul de Natură. Subiectul este mult prea complex pentru a putea fi abordat aici și depășește de altfel sfera preocupărilor noastre, pentru că pune problema opoziției dintre omul modern și cel premodern
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în "germeni", creatoare. Simbolismul goliciunii baptismale nu este nici el privilegiul tradiției iudeo-creștine. Goliciunea rituală înseamnă integritate și plenitudine: "Paradisul" implică lipsa "veșmintelor", adică lipsa "uzurii" (imagine arhetipală a Timpului). Orice goliciune rituală implică un model în afara timpului, o imagine paradiziacă. Monștrii adâncurilor se întîlnesc în numeroase tradiții: eroii, inițiații coboară în adâncuri spre a înfrunta monștrii marini, într-o încercare inițiatică tipică. Există desigur o mulțime de variante în istoria religiilor: uneori, dragonii păzesc o "comoară", imagine sensibilă a sacrului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Lumea. Muntele avea mai multe peșteri, iar folclorul pe această temă a peșterilor a jucat un rol de seamă în construirea de grădini în miniatură. Peșterile sânt adăposturi tainice, lăcașuri ale Nemuritorilor taoiști, loc de inițiere. Ele alcătuiesc o lume paradiziacă și de aceea se pătrunde greu înăuntru (simbolismul "porții strîmte", asupra căruia vom reveni în capitolul ce urmează). Tot acest complex - apă, arbore, munte, peșteră -, care jucase un rol atât de însemnat în taoism, nu făcea decât să continue și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]