194 matches
-
-și petreacă noaptea la o mănăstire, situată în apropierea unui lac. Ca din senin apare un necunoscut care se alătură grupului și, datorită umorului său, devine centrul atenției. Odată cu sosirea bucureștenilor în vacanța de sfârșit de săptămână din acest loc „paradiziac“, cotidianul se retrage treptat într-un plan secund. Diferite „jocuri“, săvârșite în atmosfera de vrajă a pădurii, produc modificări de comportament ale personajelor. Jocul se desfășoară noaptea, sub imperiul întunericului, pădurea devenind un adevărat labirint. Un element important, evocat de
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Asemenea mănăstirii din pădure, și insula este un loc „sacru“, un loc retras, privilegiat, încărcat de simbolism, în care se poate manifesta fantasticul. Astfel, lacul cu insula din mijlocul lui amintesc de miturile cosmogonice proprii multor popoare, este un loc paradiziac, situat în afara timpului, un loc al reîntoarcerii mitice la origini, o altă „insulă a lui Euthanasius“. Eliade pornește, asemenea lui Mihai Eminescu, în Cezara, de la motivul insulei, deoarece aceasta, ca și în mitologia greceasca și indiană, este și un fel
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
zborului, amintim de filosofia indiană, de zborul lui Buddha către misterioasele insule albe. Această transcedere mitică se va repeta întocmai și în roman, tot către o insulă situată în afara timpului. Mircea Eliade afirma despre acest spațiu că: „Este un tărâm paradiziac, calitativ deosebit de zona înconjurătoare, în care beatitudinea vieții adamice nu exclude beatitudinea «morții frumoase»; și una și alta sunt stări în care condiția umană drama, durerea, devenirea a fost suspendată [...]. Insula poate simboliza și un tărâm transcendent, participând la realitatea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
în zbor», adică prin mijloace magice, și către care se îndreaptă yoginii și arhații indieni[...], nu pot ajunge decât cei care au depășit condiția umană întocmai după cum insula lui Euthanasius este inaccesibilă celor care nu se întorc în stare adamică, paradiziacă.“15. În Imagini și simboluri, Eliade afirma că imaginea exemplară a oricărei creații este insula, iar apa simbolizează suma universală a virtuților; cufundarea în apă, simbolizeaza regresiunea în preformal, în vreme ce ieșirea din apă repetă actul cosmogonic al manifestării formale, așadar
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Sorin Alexandrescu, există trei planuri temporale: al vilegiaturiștilor, „robiți clipei“, al Dorinei, trăind o „eternă reîntoarcere“ a evenimentelor, și al lui Andronic, atemporal, veșnic. Primul timp ar fi profan, celelalte două, forme ale sacrului. b) deschiderea într-un spațiu transcendent paradiziac) în: La umbra unui crin, care inițial fusese intitulată Exilul și care este ultima nuvelă publicată pe când Mircea Eliade mai era în viață. Povestirea relatează căutarea unei semnificații pierdute. Ionel Postăvaru își vizitează un fost coleg de liceu, Enache Mărgărit
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
reeditează personalitatea fiecăruia. La Eliade, camera are un înțeles special, pentru că se leagă de o experiență personală, care se înscrie în primele sale amintiri. Ștefan Viziru, personajul principal din Noaptea de Sânziene, își procură un iluzoriu „spațiu privilegiat“, un „loc paradiziac“, prin închirierea în secret a unei camere de hotel pe care o transformă imaginativ într-o „cameră extraistorică și atempolală“. Camera era ținută în mare secret, nu știa de ea nici familia Ioanei, nici prietenii. Aceasta îi amintește de o
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
nouă. Asta s-a întâmplat numai o dată. A doua zi, am încercat din nou să deschid ușa; era încuiată“ . Evocând camera Sambô, autorul se gândește, de fapt, la propria lui experiență, căci: „Ceea ce m-a impresionat, era atmosfera, o atmosferă paradiziacă, acel verde, acel verde auriu. Și apoi liniștea, liniștea absolută. Iar eu pătrund în acea zonă, în acel spațiu sacru. Spun «sacru» fiindcă spațiul acela avea o calitate cu totul deosebită, nu avea nimic profan, nimic cotidian. Nu era universul
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
spațiu sacru. Spun «sacru» fiindcă spațiul acela avea o calitate cu totul deosebită, nu avea nimic profan, nimic cotidian. Nu era universul meu de toate zilele, cu tata, cu mama, fratele, curtea, casa... Nu, era cu totul altceva. Era ceva paradiziac. Un loc neîngăduit înainte, și, care apoi a devenit din nou neîngăduit... În memoria mea, a rămas un lucru cu totul neobișnuit. L-am numit mai târziu «paradiziac», când am învățat cuvântul. Nu era o experiență religioasă, dar am înțeles
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
cu mama, fratele, curtea, casa... Nu, era cu totul altceva. Era ceva paradiziac. Un loc neîngăduit înainte, și, care apoi a devenit din nou neîngăduit... În memoria mea, a rămas un lucru cu totul neobișnuit. L-am numit mai târziu «paradiziac», când am învățat cuvântul. Nu era o experiență religioasă, dar am înțeles că mă aflam într-un cu totul alt spațiu și că trăiam cu totul altceva “ . Neputându-se abține de a nu i se revela și lui acest mister
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
e o experiență a bucuriei împărtășite și ea iradiază, ca atare, în întregul spațiu din jurul său. Evident, nu am în vedere placiditatea bovină a unei nesimțiri în doi, nu cred în utopia unei exaltări de fiecare clipă, sau în conviețuirea paradiziacă, în care totul e roz, adorabil, ireproșabil. Vreau doar să spun că dacă o întâlnire de dragoste devine prea complicată, dacă emoția, farmecul și plăcerea se umplu, dintr-un motiv sau altul, de cearcăne, ceva în măruntaiele acestei întâlniri e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
n-au deloc un aer muribund, lacuri translucide, sate (austriece) modernizate și totuși patriarhale, familii demodate și trainice, chelneri stilați, domni și doamne, politi cieni inteligenți fără să fie șmecheri, oameni de afaceri cinstiți, dar prosperi, texte bine scrise, vinuri paradiziace, păstrăvi, cremșnituri, chiparoși și stele. Există Șerban Foarță, care se joacă nebunește cu psalmii și cu toate cuvintele lumii, există seri și dimineți, oameni care merg la biserică fără evlavii osten tative și fără să negocieze cu Dumnezeul lor, există
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de la an la an, își modifică discursul, fără complexe: untul e când bun, când rău, vinul roșu e când mai bun, când mai rău decât vinul alb, untura e când bună, când rea, fructele - când bune, când periculoase, lactatele - când paradiziace, când riscante, uleiul de măsline - când bun (pentru greci și italieni), când rău (pentru continen talii nemediteraneeni). Teoriile mi se par la fel de bezmetice ca și sfaturile concrete. Cineva spune, de pildă, că a bea lapte după faza alăptării infantile (când
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vocația pedagogică a opinentului în materie de trecut național. în învățătura marxistă, pe care regimul politic a evocat-o ca autoritate științifică supremă, trecutul este important în măsura în care el folosește pentru a argumenta un proiect social prezent, întărit prin finalitatea sa paradiziacă („visul de aur al omenirii”). Această finalitate va fi anunțată, la Congresul al XI-lea al PCR, din 25-28 noiembrie 1974, de însuși Nicolae Ceaușescu: „putem afirma [...] că exprimând voința și năzuințele întregii noastre națiuni, Programul partidului poate fi denumit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nr. 56 (vara 1999), pp. 107 și urm. Folosesc celebra sintagmă blagiană `ntr-un sens care nu `i este tipic lui Blaga; prin „matricea stilistică” a național-comunismului, `nțeleg constructul cultural `n care erau exaltate excepționalismul etnic (sublinierea `mi aparține) românesc, viziunea paradiziacă de inspirație utopică a regimului comunist și autosuficiența creatoare și imuabilă (sau, `n orice caz, greu permeabilă la schimbările care pot afecta esența etnică). Marc Bloch, The Historian’s Craft, Manchester Universitsy Press, Manchester, 1992, pp. 3-39. G.W.F.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cheamă Tecla și că ea este fiica boierului Rovin. Treptele ascensiunii sociale ale lui Stoicea sunt consumate cu repeziciune: orfanul sărac devine, pe rând, slujbaș, vechil și, în final, ginere al boierului. O vreme, viața i se scurge în liniște paradiziacă. Totuși, într-o zi, Stoicea primește veste de la un vătășel al lui Rovin că tătarii i-au invadat moșia. Ivirea inamicilor constituie un important nod terifiant în diegeză (tabloul este zugrăvit în tușe costiniene): el "văzu, prin ferestruia de deasupra
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se leagă însăși identitatea națională a celor două țări. Legendarul munte Meru, ca și Shambala, culmi ale inițiaților, se află în această regiune. De alt-fel, în limbajul autohton, Kashmir se traduce prin "Paradisul pe pămînt", iar peisajul este într-adevăr paradiziac și pare a corespunde descrierilor biblice. Mai este denumit și "Elveția Indiei", iar luntrașii din Kashmir susțin că sunt urmașii Iui Noe. Alte ipoteze susțin originea evreiască a Kashmirului, vizitat de regele Solomon și considerat de unii ca fiind adevărata
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ci încearcă să trezească și să împrospăteze măreție ignorată a unor forme aparent familiare și resursele nemărginite ale unor structuri pe care nu le mai percepem pentru bunul motiv că ne-am pierdut puritatea privirii și capacitatea primitivă, angelică sau paradiziacă, de a vedea lumea dezinteresat. împletitura, chirpiciul, coșnița, inima, trunchiul de copac, creanga, floarea, animalul, bronzul, lemnul, culoarea, textila etc. etc. nu sînt nici pretexte pentru o meditație implicită, nici materiale sau tehnici cu funcție pedagogică, ci, pur și simplu
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
Pavel Șușară Știm, încă din primele pagini ale Genezei, că Dumnezeu a făcut omul după chipul si asemănarea lui, că l-a făcut gol, adică fără J haine, împăcat cu sine și cu luxuria paradiziacă și, mai ales, l-a făcut incapabil să perceapă acel tip de al-teritate în măsură să-i ofenseze intimitatea și să-i impună vreo normă de conviețuire, fie și de conviețuire cu el însuși. Singura interdicție era aceea cu fructul
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
până unde/ parodii de infinituri rotunde/ urcă/ până la proxima stea/ ca și cum astă stea/ ar cădea” (Als ob), și încă: „Prima ontologizare/ e o zare// a doua e tristă/ un trup omenesc adunat într-o batistă// a treia/ dacă/ să fie paradiziacă?” (Trepte) calea duce spre o muzică intimă, acordând fiecărui vers șansa lui, într-o rigoare sintonică. De recurs, Gh. Grigurcu recurge preferențial la obiecte, într-un foarte larg cadru noțional, mereu însă în zona palpabilului („E o poezie desigur făcută
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
al mamei lui Feodor (obiect simbolic al unei copilării privilegiate, împărțite între tandrețea delicată a mamei și fascinanta lume pe care o deschide profesia tatălui, entomologul Konstantin Kirillovici), nici o coordonată a spațiului - unul neomogen, cu numeroase „deschideri”, fie către „sera paradiziacă” a trecutului sanktpetersburghez, fie către pitoreasca și exotica lume din casa copilăriei de pe Cheiul Englezesc - nu e întâmplătoare. Lumea poetului emigrant Cerdîn- țev stă inițial sub semnul unui sentiment al nefamiliarului, reflex al înstrăinării, capricioasa stradă Tannenberg (care „se rotise
Între bulevardul Pușkin și strada Gogol by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2989_a_4314]
-
o Românie sumbră (inevitabil asociată cu un peisaj de iarnă, frig, mizerie, străzi desfundate, spitale de dezintoxicare, "cafeneaua artiștilor", experiențe sexuale dezgustătoare - felației din precedentul roman îi corespund un act sexual efectuat de naratoare în timpul perioadei menstruale) și un Orient paradiziac (soare, vegetație luxuriantă, droguri și băuturi la discreție, oferte sexuale copleșitoare, hetero și homosexuale - nu degeaba este Thailanda țara turismului sexual). Egală cu sine scriitoarea descrie cu seninătate toate experiențele pe care le parcurge (de o atenție cu totul specială
Biruit-au sexul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12531_a_13856]
-
foarte bine lucrurile astea, de la ornamentica populară, adică de la acea situație unică a Banatului de a conserva însemnele aulice ale unui limbaj pierdut. Știi ce era cu acel limbaj, pentru că nu sînt mulți care înțeleg lucrurile astea, era un limbaj paradiziac, un limbaj al începuturilor noastre edenice, însemnele pure ale comunicării nemijlocite cu Dumnezeu. De aici firul strălucitor, acea disponibilitate de a capta în materie lumina ingenuă și necreată, de aici infinitele cîmpuri de aur în care nu se vede nimic
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
de convențiile sociale. Ce au în comun aceste două vieți opuse, dincolo de relația de familie, Flora fiind bunica pe linie maternă a lui Gauguin. Llosa ilustrează prin două cronici paralele lumea utopiilor din secolul al XIX-lea, relatând amănunțit aspirația paradiziacă a celor doi eroi și decăderea lor, inevitabilă când o idee ajunge să fie aplicată mecanic: Paradisul. Mario Vargas Llosa, Paradisul de după colț. Editura Humanitas, 2004. București. Preț: 320 000 lei. Grădina din... fotoliu Să faci înconjurul lumii trecând din
Agenda2004-24-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282540_a_283869]
-
asupra celor care au venit în contact cu el, iată o întrebare greu de epuizat printr-un singur răspuns. Între abandonul definitiv al Sultanei, așa cum era alintată, afectuos, de către localnici, Regina Maria, cea care și-a dăruit inima acestui loc paradiziac, între percepțiile de un lirism exaltat și neobișnuit al unor savanți, altminteri plini de măsură și de sobrietate, precum celebrii geografi I. Simionescu și G. Vâlsan, între entuziasmul nenumăraților scriitori care au trecut pe aici și imortalizarea în imaginile realizate
Între istorie șli proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12291_a_13616]
-
țintele. Absolutul a sucombat, asfixiat în propria lui carcasă de concepte, iar în locul său s-au instalat miturile efemere, gloriile onomatopeice și efigia starului protestatar și insolent. Siluetei vagi de idol neolitic, cu o carnație rozalie, abia extrasă din galantarul paradiziac, i-a luat locul chipul emaciat, mascat și emasculat al rockerului, scheletul grafic al șablonului de pe ziduri, corpurile plăpînde, asexuate și anorexice ale unor biete făpturi, inițial feminine, abia extrase și ele de prin lagărele modelingului. Întîlnirea șevaletului cu șablonul
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]