7,370 matches
-
mire excesiv faptul că, ilustrînd o întîlnire între credință și lupta de clasă, tînărul Șora visa o revoluție care să repare nedreptățile sociale în consens cu planurile Providenței. Întîmplător, Vladimir Ilici i s-a părut a fi o astfel de paradoxală unealtă a Domnului, o unealtă a restituției condiției ontologice fundamentale a omului, a acelui a fi al omenescului în afara căruia nu e decît falsitate: "De ce, totuși, mi s-a părut providențială figura lui Lenin? - se întreabă și-și răspunde dl.
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
se reduce la câteva birouri de unde răspund la telefon - când răspund - niște doamne și niște domni cu voci afectate, prinți moștenitori ai unei tradiții ce-ar fi putut fi extraordinară, dar care sfârșește, vorba unui înaintemergător, în propriu-i spermanțet. Paradoxal, după deschiderea largă a porților spre Occident, în interior s-au închis cam toate ferestrele prin care circula aerul normalității politice. Mi-a fost suficient să văd amestecul de slugărnicie la adresa șefilor pesediști, de revanșism înecat în ură și de
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
comunicat de presă, lansat în eter, anunța hotărârea liderului de la Kremlin, Putin, de a reveni la imnul de stat al sucombatului URSS, urmând ca textul să fie adaptat la condițiile actuale din Rusia (oare doar atât țintea "reîntoarcerea"?...). Știrea aceasta paradoxală, după mici comentarii temperate, a fost parcă ștearsă cu buretele și nu s-a mai amintit, până acum măcar, dacă a și fost pusă în aplicare sau a fost doar o "testare" a opiniei publice internaționale. Pe noi însă semnificația
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
mediului. Poate părea bizar, dar nu acestea sunt cele care și-au atras respectivul reproș - ci filmele care nu au justificat materialul filmat printr-o coerență epică ori intențională, dacă nu chiar printr-o mizanscenă. Pe de altă parte, un paradoxal efect secundar a fost acela că la asemenea lungimi de film "artistic", faptele s-au integrat parcă singure unei intrigi ficționale - au forțat, cu alte cuvinte, marginile documentului, au intrat într-o relație imaginară unele cu altele, mai mult sau
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
eficiente în activitatea lor de zi cu zi, dacă nu neapărat (dar nici exclus nu este) acel senzațional faptic și emoțional cu care îi hrănesc masiv presa și televiziunea. Acestea fiind zise, aș mai adăuga doar că e un pic paradoxal să susții noutatea, cu orice chip și cu orice preț, crezînd în același timp în capacitatea ei de a fi pe înțelesul tuturor. Noutatea e totdeauna, măcar o vreme, elitistă și dificilă. Nu e corect să visezi la o literatură
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
mult decît atît. Pictorul trăiește în acest exercițiu nu numai voluptatea exprimării, voluptatea directă a limbajului, ci și, într-o măsură chiar mai profundă, pe aceea a materiei fluide, a magmei în plină efervescență, a amorfului elementar. Și chiar dacă pare paradoxal, în următoarele etape, cînd expresionismul lui se ritualizează și motivele coboară către reprezentări totemice, energia exprimării se disciplinează și paroxismul se îmblînzește. îndepărtarea de sursa ,,realistă" nu radicalizează gestul și nu exacerbează vitalitatea, ci, dimpotrivă, le supune unei extrem de subtile
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
Irina Marin Având în vedere că avem de-a face cu un membru al Partidului Liber-Schimbist, "recidiva" domnului Ștefan Cazimir, publicată anul acesta de Grupul Editorial Național și Editură pentru Literatură Națională, poate părea paradoxala. Caragiale Recidivus este o reeditare a textelor sale de exegeza caragialiana elaborate de-a lungul unei perioade de trei decenii - o mai grăitoare dovadă de consecventă nici că puteam primi din partea sa. Retipărirea acestor texte, menționează autorul în cuvântul premegător
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
cele mai alarmante din ultimii treizeci de ani: creșterea excesivă, în toate țările, a forțelor de poliție. Aceasta a fost fatalmente determinată de creșterea socială. Oricât ne-am fi obișnuit, spiritul nostru nu trebuie totuși să-și piardă teribilul caracter paradoxal, faptul că populația dintr-o mare urbe de azi are nevoie să meargă în liniște și să-și vadă de treburi, de o poliție care să reglementeze circulația. Dar este o naivitate a oamenilor de "ordine" să creadă că aceste
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
interesantă și stimabilă", "noi avem o colecție superbă de înjurături care sînt blasfemii". "Și șînț celelalte, utopice, în care se figurează relații erotice cu bunici, cu obiecte - este un suprarealism extraordinar", "babele sînt păstrătoare de civilizație" (Alexandru Paleologu). Oricît de paradoxale ar putea părea, scoase din context, aceste afirmații sînt argumentate, dovadă a jocului inteligent. Exercițiile de memorie nu sînt simple dovezi de indulgență sau, pseudo-memorie, reflex al uitării, ci rezultatele anesteziilor bizare prin care inteligența s-a opus experiențelor-limită.
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
sporea proporțiile salvatorului. Drept care voi opta pentru substantivul comun, restabilit ca atare doar în titlul și în sumarul Integralei prozei literare a lui Voiculescu, îngrijită de Roxana Sorescu. Ultimul berevoi e o proză simbolică al cărei sens subiacent se relevă, paradoxal de simplu și totuși încă netrimis la istoria anilor când a fost scrisă. Ce putea să semnifice, în 1949, debutul de-a dreptul apocaliptic al povestirii, decât amenințarea comunismului? Viziunea terifiantă se compune unitar din sintagme cu subînțeles, creatoare de
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
Mai mult, are geniu." Cam neconvingător. Rămân textele cu propoziții scurte, percutante, implacabile. Oamenii schițați în tușe nervoase, înfrigurate. Rămân exemplarele de vieți aiuritor de ciudate, neverosimile, arestații politic (Pan M. Vizirescu) murind insesizabil după o biografie călcată de istorie. Paradoxalii acestei realități bucureștene citadine, aparent plate, dar cu cotloane de sens, cu frânturi anonime și anodine de viață, cu greutate. Minunate sunt feliile de viață de scriitori, colegi de generație cu autorul și cu o boemă pestriță, jumătate poză, jumătate
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
cititor. Să-l târască pe acesta după sine, în vâltoarea (totuși, a) textului. Îți trebuie o anumită doză de sadism pentru așa ceva, un gust direct pentru bruscarea gusturilor, o certă plăcere de a-ți lega cititorul pe șina de tren. Paradoxal, tocmai această înclinație - de o violență sublimată și subliminală - în a face tabula rasa din artificiile scriitoricești constituie principala și adevărata calitate literară a textului lui Stroescu-Stînișoară. Deși nu e vorba nici un moment despre o sinceritate care cucerește, ci despre
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
problematici și tipologii (care cuprinde parvenitul, picaro-ul, înțeleptul, militarul, sau categorii generice de tip homo duplex), în forme de reprezentare literară și modalități estetice specifice: tehnica variațiunilor, cultivarea arabescului lingvistic, procesul de laitmotivare, oximoronul, limbajul aluziv, exprimarea perifrastică "împletită, paradoxal, cu pamfletul vitriolant" ș.a. Definirea balcanismului literar ca asociere de stări contrastante, ca școală de stil valorificînd în mod original trăsăturile bizantine și orientale și conturînd un baroc sui-generis, lasă numeroase pete gri, delimitări ambigui sau discutabile (o trăsătură importantă
Perspectiva sud-estică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14669_a_15994]
-
vie înseamnă și să știu ce se întîmplă în Irak, în țară, acasă, la redacție? Că fără plăcerea lecturii, organismul meu ar fi invadat de toxina mortală a plictiselii? Că unele deprinderi - așa nesănătoase cum or fi ele - mă abstrag paradoxal din suferință, în timp ce zidul protector aseptic mă înfundă în ea? Că atîta timp cît mă interesează lumea și cărțile e O.K. și dacă, spre binele meu, am renunțat la tutun, carne, dulciuri și o grămadă de alte bunătăți, nu
În Eden, cu un bagaj de cărți by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14066_a_15391]
-
pîntecele matern" (p. 216). Ideile expuse de Dan Stanca în Drumul spre piatră sînt la fel de grave și actuale ca și cele din cărțile lui Patapievici sau Hurduzeu. Impactul lor public a fost însă mult mai mic. Situație cu atît mai paradoxală cu cît, înainte de a fi tipărit în volum, romanul a apărut sub formă de foileton în "Ziarul de duminică". Deci vizibilitatea sa a fost net superioară majorității producțiilor autohtone ale genului. Cum se explică atunci tăcerea din jurul acestei cărți? Cred
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
nume, cu neputință de numit paloarea sub care copilul intră în zi auroral și vede lumea într-o lumină în care se simte singur și străin. Abia mai târziu transparența aceea vastă va coagula prin atingere lăsându-i binefacerile limitei, paradoxal liniștitoare, în care se dumirește și se poate în sfârșit exprima. Pe sine, desigur, învățându-se dur, fără menajamente, să respire aerul plin de surprize, să se orienteze printre propriile-i sentimente ca printre lucruri pe care se poate conta
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
Ontologia se revoltă împotriva limitelor limbajului, ale semnului. E invocat scepticismul lui Ionesco față de literatură, id est față de abordarea creației drept limbaj ("«Filologia duce la crimă» - aceasta este miza pedagogică a rebours, parodiată, din Lecția"), poziție din care derivă o "paradoxală dihotomie" între noțiunea de literatură, "falsă din punctul de vedere al statutului ontologic, fiindcă e bazată pe cuvîntul devitalizat, pe suplimente sau referințe diferențiale, în sensul lui Derrida", și cea de ficțiune, "adevărată, căci bazată pe «viața» imaginarului de tip
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
Antisemitismul a cărui victimă a fost Imre Kertész creează această barieră psihică și culturală a sentimentului de ne-apartenență la propria patrie. Și acesta este un mod de "inexistență". Nu-i rămîne decît o identitate negativă, care este un mod paradoxal de a defini destinul, la care se adaugă experiența de la Auschwitz, și care nu se poate defini decît ca negația însăși a oricărui destin uman, ca o reducere absolută a stării de a fi Fără destin. Cum să mai vorbească
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
care "odată acceptat în cetate, sloboade din burta sa soldații separării etnice, enclavizării culturale și ai conflictelor etnice" (p. 88). Se simte în spatele acestei afirmații o gîndire de tip conspiraționist în fața căreia trebuie să ne păstrăm... spiritul critic. În mod paradoxal, deși descrie nenorociri, Sclavii fericiți este o carte cu un final mai degrabă tonic. Autorul consideră că actuala șansă a românilor este dată tocmai de "irealizarea" lor. Românii se pot vindeca de maladiile economice prin asimilarea "realizatului" occidental în domeniul
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
Tudorel Urian Industria cărții din România se află într-o situație paradoxală. Toată lumea căinează soarta cărților în disputa tot mai dură cu noile surse de divertisment și cu mass-media, dar apar peste noapte edituri, iar rafturile librăriilor se cocîrjează sub greutatea munților de noi producții editoriale. Chiar și în cele mai simandicoase
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
zilei/ țanțoș libidinos ofuscat/ cu limba scoasă la stele" (Să te încumeți dincolo de cercul de cretă). Sau: "cinismul/ unei îmbălsămări/ cînd știi că totul este zadarnic" (Copilăria nu mă afectează). Sau: "Mi-e scîrbă de neputință" (ibidem). Trăirea se arată paradoxal incongruentă cu simțirea ei: "de ce nu-i de trăit exact cum simți" (ibidem). Însăși libertatea se videază - dilematic însă - de un conținut ce n-ar putea fi decît repulsiv: "nu am nevoie de o libertate fără de conținut/ de mere fără
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
minate de lipsa unei voințe politice reformiste. În același timp, votându-i pe comuniști, basarabenii au încercat să se autodisculpe, să reintre în pielea (familiară) a argatului abuzat. Resentimentul lor trebuia să-și afle o țintă și ea, doar aparent paradoxal, nu s-a numit ocupația sovietică, ale cărei consecințe au generat privațiunile de după 1989, ci a fost "identificată" la celălalt pol: în persoana intelectualilor democrați și unioniști (e drept că "democrați" și "unioniști" mai mult cu vorba, dar foarte pragmatici
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
convingătoare. Istoria culturii nu este făcută numai din dezertări morale. Au existat în cele două epoci controversate ale secolului XX și scriitori impecabili din punct de vedere moral, care, în împrejurări adesea tragice nu și-au abandonat crezul. În mod paradoxal, nici măcar astăzi atitudinea lor demnă nu este (re)cunoscută la scara societății, iar numele lor au rămas într-un nemeritat plan secund. Spirit justițiar, Iordan Chimet realizează și trei superbe portrete recuperatoare, pentru uzul tinerei generații, ale unor oameni de
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
preocupați să adulmece, avid, prospețimile intelectualiste ale literaturii "de cunoaștere". Dar revanșa entuziastului public, mai "puțin literar", căruia umorul lui T. Mușatescu reușise să-i activeze acea zonă sufletească unde se mai păstrau doze variabile de naivitate neînțărcată, vine, cumva paradoxal, de la E. Lovinescu. Cu o abia perceptibilă notă de reproș referitoare la cantitate în detrimentul calității, Sfinxul din Cîmpineanu compune, în Istoria literaturii contemporane - tom de referință! - un mic elogiu: În literatura umoristică menționăm schițele atît de vioaie, de o vervă
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
cresc din articole prealabile. Ar trebui să ne pună pe gânduri faptul că au apărut în ultima vreme mulți autori de cărți care nu au la activul lor (aproape) nici un articol într-o revistă de specialitate cât de cât onorabilă. Paradoxal, a devenit mai ușor să publici o carte decât un articol într-o revistă care se respectă. Această practică a fost stimulată și de condiția pusă de universități de a avea cărți publicate pentru a putea deveni conferențiar universitar. O
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]