738 matches
-
care ar acoperi, parcă, vinovăția de a nu ști să facă altceva. Covrigi? Sau șaibe? Și asta în condițiile în care mediul în care ar trebui să germineze literatura nouă, mediul universitar dar și cel școlar, sînt la noi niște paragini. Nu risc nimic spunînd că universitățile românești sînt niște bastioane care nu apără cultura națională, ci apără pe studenți de influența culturii în general. Nu mai detaliez, rezultatele se văd în societate. Recent am avut o discuție cu un tînăr
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
trecu încet palmele peste sâni și își șterse monturile transpirate ale palmelor de coapse. După ce se mai obișnui, desluși în umbrele pomilor adierea vântului în crengi. Prinse să soarbă cu nările dilatate mirosurile grele, dospite-n beznă; mirosurile acelea de paragină, de ziduri coșcovite și de vreme hapsână strecurată în crăpăturile pământului, în țărâna ce-i scrâșnea strivită sub tălpile bocancilor. Cu senzația că pașii ei trezesc glasurile grădinii și picioarele ei încălțate în bocancii omului ei se auzeau departe, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pentru editura Larrousse: „Je sème à tout vent”. Ori tocmai poli-simbolismul induce, prin ambiguitate, prin conotativ, ideea de poezie. Textul poate fi citit pe alocuri și ca un pamflet, ca o realitate jurnalistică: „Monumente istorice și de arhitectură aflate în paragină, instituții de cultură la limita supraviețuirii, într-o lume în care banul dictează totul, oameni de cultură umiliți la propriu, prin imposibilitatea de a-și manifesta menirea, într-un cadru adecvat, cărora le sunt minimalizate meritele de o viață... iată
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ei pozitivă, dar, din păcate, linia ce o desparte de cealaltă, numită dependență, e prea subțire și de cele mai multe ori, nici nu ne dăm seama când o depășim.” Și încă: „Un muzeu gata să se prăbușească, un teatru lăsat în paragină în mijlocul unui oraș ce se pretinde a fi european, o revistă culturală care își suspendă activitatea din lipsă de fonduri sunt doar câteva exemple elocvente în ce privește „puterea lucrului bine făcut” la ora actuală, de către autoritățile din România. Și tot atâtea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
culturale. Cel mai dureros: cu premeditare! Cei cărora, având pâinea și cuțitul în mână, ar fi trebuit să le pese, nu au făcut altceva decât să-și urmărească propriile interese. Meschine, din păcate! Monumente istorice și de arhitectură aflate în paragină, instituții de cultură la limita supraviețuirii, într-o lume în care banul dictează totul, oameni de cultură umiliți la propriu, prin imposibilitatea de a-și manifesta menirea, într-un cadru adecvat, cărora le sunt minimalizate meritele de o viață... iată
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
proasta gestionare a unor proiecte mai îndrăznețe sau prin subfinanțarea instituțiilor de cultură, ei bine, pentru acest motiv nu a ieșit, nu iese nimeni în stradă, să vocifereze, pe drept!! Un muzeu gata să se prăbușească, un teatru lăsat în paragină în mijlocul unui oraș ce se pretinde a fi european, o revistă culturală care își suspendă activitatea din lipsă de fonduri sunt doar câteva exemple elocvente în ce privește „puterea lucrului bine făcut” la ora actuală, de către autoritățile din România. Și tot atâtea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
nimeni nu știa unde este; până când, cineva, mi-a spus că este în aripa dezafectată a spitalului „Sf. Spiridon” - fosta clinică dermatologică. Am ajuns acolo și după ce am căutat-o pe la toate etajele, am fost îndrumată la subsol. În toată paragina aceea, scara de la parter în jos era lustruită și era, totuși, curat. Am deschis prima ușă pe stânga și am început să întreb, dar când ușa s-a deschis larg, am văzut-o pe E.A. în mijlocul salonului pe un pat
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
transformase în legendă visul lui de om colțuros și lipsit, i se păruse lui, de bucurii lumești, Alexandre se trezește rătăcind într-un colț al Grădinii Luxembourg pe care nu și amintea să-l mai fi văzut vreodată. Aproape în paragină, complet izolat, într-o ciudată desprindere de restul parcului. Îi amintește de grădina lor de-acasă, de la Béziers, grădina mamei lui, plivită doar pe jumătate, dar mereu împănată de o ciudată îngemănare de culori, de la brun-roșcat la gălbui, ca păpădiile
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
deschisese energic fereastra cât ea de înaltă și zvâcnise afară, acolo unde (Alexandre abia acum băga de seamă), tentacular, dezordonat revărsat în frunze cu zimți ca de hașură se întindea nu o grădină, ci un parc englezesc veritabil, într-o paragină (romantică și ea) aproape minerală. N-am știut, gândi el. Nu m-am gândit că o să te intereseze, articulă, tresă rind din nou la auzul tonului sigur, atât de rar și de exotic în preajma ei. O auzi râzând, îi simți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
arab.“ Te încrunți. Iar s-a-ncurcat povestea. 42. dar și aici Casa din Intrarea Vâlculului nu era ca toate casele. Nu era vorba de camerele înalte, de scara răsucită ca o bulboană, în sfârșit, de aerul de palat în paragină, pe care Dumnezeu știe cum o fi reușit Lea, de una singură, să-l țină numai pentru ea și pentru noi în vremurile alea. Nu. Erau firidele și ușile care duceau în cămăruțe strâmte, unele de care nici nu știam
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Gurmand Neîndrăgostit adult mizantrop cinic muribund Muribund? Iată un indiciu Aproape romantic Aproape verosimil aproape ești aproape Salut! Eu sunt Alex. Mama a locuit cu Alex aproape până când s-a îmbolnăvit. După care s-a mutat în Intrarea Vâlcului. O paragină de casă, moștenire de la mătușa ei... o știi, ai văzut-o în poza aia alb negru. O femeie tânără, cu o fetiță de mână. Fetița era mama...în sfârșit. Cum spuneam, mama s-a îmbolnăvit. Își programa, întotdeauna, operațiile când
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
E plină fiecare pușcărie De hoți care au șterpelit o butelie Ori două pâini, un cablu, o carcasă N-aveau ce dă copiilor la masă. Iar voi? Întreaga țară ați furat-o Pe buze tot cu UE și cu NATO. Paragina-i regina. Jaf total. Parc-a trecut războiul mondial. Așa fie-mi, dar, îngăduit Să vă disprețuiesc la infinit. Nu sunteți oameni sunteți mărunțiș Pe banii voștri și pe voi: mă pis! 31.12. 2013, Bran, Corneliu Vadim Tudor ACTUL
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
DILEMA Veche de Andrei Pippidi. Impărtășește îngrijorările sale pentru felul în care Capitala noastră se degradează pe zi ce trece, primind lovitură după lovitură tocmai din partea acelora care ar trebui să o gospodărească și protejeze. Centrul istoric este lăsat în paragină, vechile clădiri emblematice, evocate cu atâta har de d-nul Pippidi, sunt fie demolate fie strivite moral, ca să vorbim astfel, de monstruoasele imobile tip zgârie-nori ivite în imediata vecinătate. Dar parcă mai mult decât oricând s-a aflat Cronicarul în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
entuziaste ale prietenilor care rămăseseră să suporte ani mulți de inimaginabile nevoi și suferințe. La o primă impresie, din păcate reconfirmată, capitala țării care s-a întors oficial în Europa e un oraș cam ponosit, într-o pronunțată stare de paragină, neglijență edilitară și haos urbanistic. [...] Progresul, cât este, se vede, dar mi se pare încă timid și, mai ales, dezorganizat. Neonul colorat și strălucitor nu ascunde eficient zidurile cenușii, murdare și coșcovite ale majorității clădirilor, blocurilor și caselor particulare, tencuiala
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
echipa din Ghencea, pentru prima dată de când este construit stadionul. Arena din Ghencea a fost inaugurat în 1974 și de-atunci echipa roș-albastră își dispută meciurile de-acasă pe această arenă. Gigi Becali a declarat că va lăsa stadionul în paragină. Voi face o bază de antrenament în Pipera, că tot îmi strigă lumea să "plec din Ghencea". Ministerul Apărării a schimbat data limită din 2012 pentru iunie 2011. Am notificare de la MApN. Mut echipa pe noul stadion "Lia Manoliu", echipa
Află aici de ce s-a decis Becali să mute echipa din Ghencea () [Corola-journal/Journalistic/77044_a_78369]
-
echipa se va antrena în Pipera. Eu plec din Ghencea că și-așa toți zic să plec de-acolo. O să închei o convenție cu MAPN și în trei luni voi lua tot de-acolo. Veți vedea o arenă Ghencea în paragină, voi lua nocturna, scaunele, tot. Voi lua tot, pentru că am câștigat la licitație. Poate credeți că glumesc, dar o să vedeți că nu-i așa", a spus Becali la gsp tv.
Află aici de ce s-a decis Becali să mute echipa din Ghencea () [Corola-journal/Journalistic/77044_a_78369]
-
reamplasată în Piața Palatului din pricina litigiilor existente între moștenitorii lui I. Mestrovic, e emblematic. Altminteri, ce se întâmplă, se cam știe din auzite sau din presă: clădiri vechi și elegante, ținând de memoria culturală a acestui oraș, sunt lăsate în paragină sau ascunse după sediile înalte ale unor companii multinaționale. Pe locul fostului Teatru Național s-a construit un hotel vitros care nu mai respectă decât minimal cerința de a reproduce modelul inițial. Centrala Piață a Revoluției se va procopsi cu
Dramele Bucureștiului istoric by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9718_a_11043]
-
imperiale habsburgice năvălitoare în 1716 îla văleat 7224), își imortalizează victoria prin construcția monumentului Stâlpul lui Vodă pe teritoriul așezării Vama. Cei 143 de ani cât a durat stăpânirea habsburgică inevitabilă asupra Bucovinei î1775-1918), columna a fost lăsată intenționat în paragină, ca și toate mănăstirile, de altfel. După unirea Bucovinei cu vechiul Regat, în data de 28 noiembrie 1918, Stâlpul lui Vodă a fost declarat monument istoric și apoi restaurat în mijlocul parcului amenajat cu sprijinul nemijlocit a doi vămeni patrioți: viitorul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu Întîrziere și neplăcută surprindere, că scopul Întîlnirii lor fusese altul. Am mers pe alee pînă la poarta de intrare În curtea palatului, apoi am luat-o la stînga, pe lîngă zidul Împrejmuitor, spre fostul teatru de vară, acum În paragină. De aici, am pornit pe una din aleile de pe malul lacului. Abia atunci l-am Întrebat: — Și? Ai aflat ceva noutăți? — Se pare că bietul Bazil nu a băut metanol din greșeală sau fiindcă n-ar fi avut ce să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
orașului, și este un cimitir relativ nou, fără monumente funerare fastuoase, alei pavate, mărginite de pomi și de flori, sau bănci curate pe care să te așezi pentru a te reculege. O pădure de cruci, din lemn, unele Într-o paragină mută și mustrătoare, Îți atrage atenția, imediat ce intri În el . Ca să aprinzi o lumânare la mormânul cuiva sau să petreci pe ultimul drum o persoană care și-a terminat conturile cu lumea asta, dacă nu ai mașină proprie, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plină de pericole la orice pas - se micșorase cumplit. O ceață groasă Îi ștersese toate culorile. Priveliștile nu mai aveau pic de adîncime, și erau uniformizate În tablouri lipsite de orice strălucire, În tonuri de gri și maroniu. Clădiri În paragină, ferestre acoperite cu placaje, șanțuri pline de gunoaie, chipuri cenușii Înfrigurate. Totul era scofîlcit, trist și urît. Însă n-am lăsat toate astea să mă afecteze - eram bucuros că mă plimb ca vodă prin lobodă pe străzile Bostonului În buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pîndă. Auzi tic-tacul metalic al unei pendule și clipocitul apei ce picura dintr-un robinet lăsat deschis. Aripa aceasta trebuie să fi fost cîndva destinată servitorimii; pe podeaua de piatră, papucii lui stîrneau un nouraș de praf. Totul era În paragină aici. Lemnăria scării nu fusese lustruită de multă vreme, iar macheta subțire care-o acoperea era uzată și pe-alocuri ruptă. CÎtă deosebire Între aripa aceasta și eleganta casă de sănătate de dincolo de ușă! Aici toate lucrurile erau lăsate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca un bumerang, împotriva noastră iar istoria ne va condamna irevocabil. Știu doar că ei, scriitorii, au și o misiune ingrată de a trage un semnal de alarmă în societate pentru a trezi din nou conștiințele amorțite ori lăsate în paragină. Prin această carte, lansez și eu încă un apel societății civile să se implice mult mai mult în treburile vieții publice și să vegheze asupra modului în care s-a înțeles să se facă politica la noi. Problemele majore ale
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
aceasta ar avea ce să pună pe masa copiilor ei. Dacă fiecare și-ar face singur treburile gospodărești sau și-ar îngriji grădina, ce s-ar mai alege de menajere și grădinari? Prin simplul fapt că-și lăsase grădina în paragină, doctorul Ranta se dovedise a fi egoist, ceea ce n-o surprindea deloc pe Mma Ramotswe. — Prea egoist, remarcă domnul J.L.B. Matekoni. — Exact la asta mă gândeam și eu, replică Mma Ramotswe. Deschise ușa dubiței și coborî. Dubița era un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vreo patruzeci pe puțin. Aici, în patria mea! Și asta fumând un pachet pe zi. Am să gust weltshmertz-ul până la zaț. Ies pe culoar, mi-aprind o țigară și admir prin geamul pătat de muște niște foste cooperative căzute în paragină. S-a terminat inspecția. Profesoara a desenat pe tablă planul lecției, cu cretă colorată, cu pătrățele și săgeți, am mai aflat încă o dată că Ion Creangă reprezintă o comoară de înțelepciune românească, un izvor nesecat, că limba lui e, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]