192 matches
-
perioada interbelică, orientat spre cultura generală, iar În numele viitorului (care nu știam cum va fi) s-a sacrificat trecutul (care știam cum a fost). Se impunea o regândire a programelor de studiu pentru a veni În Întâmpinarea acestor deziderate de parcimonie, dar și de realism. Dar cine se gândea la așa ceva și avea curajul să o facă? Eram niște fricoși, niște prostiți, niște idioți. Norocul și scuza noastră (!) constau În faptul că pe atunci nu realizam Întreaga dimensiune a acestei stări
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Negruzzi, Începuturile literare ale lui Constantin Negruzzi (t. XXXII, 1909-1910), în care sunt dezvăluite amănunte privind încercările literare ale tatălui său, aproximate să fi început la vârsta de „13, 14, până la 15 ani”. Aceste recuperări documentare oferă indicii valoroase în privința parcimoniei cu care își administra celebrul scriitor patrimoniul literar juvenil, cât și asupra rădăcinilor tematice ale operei sale. Un episod insolit în viața A.A.R. este reprezentat de versurile publicate în paginile ei de Duiliu Zamfirescu (Miriță. Poem eroic, partea
ANALELE ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
trebuie să fi crescut în intervalul dintre cele două perioade”. La baza procesului de acumulare a capitalului se află economisirea - valoarea de schimb a produsului anual, arată Smith, trebuie să o depășească pe cea a consumului. “Capitalurile sunt sporite prin parcimonie și diminuate prin risipă și rea conduită. Oricând o persoană economisește din venitul său, adaugă la capital și fie îl utilizează ea însăși pentru menținerea unui număr suplimentar de brațe productive, fie permite altei persoane să o facă prin împrumutarea
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
la fel capitalul unei societăți care este același cu cel al indivizilor care o compun, poate fi sporit în aceeași manieră”. Smith nu acordă nici o susținere politicii de economisire forțată prin impozitare de către stat. Această înclinație publică era considerată inamicul parcimoniei private: “Întregul sau aproape întregul venit public este folosit în cele mai multe țări pentru menținerea brațelor neproductive.” Acumularea de capital are loc cel mai rapid atunci când capitalul este utilizat în modul care permite cel mai mare venit la locuitorii țării, astfel
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
coerență logică": aceste trăsături arhaice ale lui homo typographicus caracterizează vîrsta tratatelor și a sistemelor, a partidelor și programelor, a catehismelor și manualelor. Nu înseamnă a le devaloriza, cît a vedea în ele măsuri de economie, conduite de prudență sau parcimonie încercînd să optimizeze folosirea și randamentul mijloacelor limitate și ale suporturilor de transmisie încă rigide situate înaintea electronicii. Epoca impresiilor, fragmentelor și notelor, a clipurilor și a "vorbulițelor", a "titlului șoc" și a "minutului" util pentru montajul unui interviu radiofonic
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nu se glumește cu iubirea pentru semeni... XIX LORENZO VALLA și „voluptatea” 1. în sfârșit, veni Valla. Acesta e climatul intelectual și ideologic în care apare Lorenzo Valla îRoma, 1407 - Roma, 1457). Istoria ideilor îi menționează numele cu o extremă parcimonie. Ea trece sub tăcere specificitatea lui de filosof și se mulțumește în cea mai mare parte a timpului să-l reducă la câteva locuri comune confecționate plecându-se de la Donația lui Constantin î1442) - care demonstrează că religia creștină își datorează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pace nu se constituie într-o demonstrație persuasivă a existenței unei caracteristici inerente regimurilor democratice, trăsătură ce ar diminua apetitul pentru război. Astfel, compus dintr-o serie de relații cauzale, pacifismul democratic nu este numai departe de a răspunde cerinței parcimoniei. Am văzut cum pentru Doyle, pacifismul democratic este legat de îndeplinirea simultană a condițiilor derivând din trei dimensiuni: reprezentare republicană, respectarea drepturilor fundamentale ale omului și interdependență economică. Dar un program de cercetare alcătuit dintr-o multitudine de mecanisme cauzale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
practică acest program. Din atelierul lor de lucru, incluzând amintiri, excursuri arhivistice, fișe biografice, M. trece adeseori în propriul laborator de creație, dublându-și ficțiunea cu un text metanarativ discret. Comparativ cu ceilalți prozatori ai generației, el își permite cu parcimonie licențe metatextuale. În Litera albă există una singură: identitatea sugerată între autor și un personaj - scriitorul țăran Achim Beca. Stă dovadă, între altele, și o traducere din Trakl, aparținându-i lui M. și atribuită eroului său. În prozele scurte din
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
dimensiuni prea mici pentru a avea efectul scontat. Rămas neterminat, romanul autobiografic Slujba din hol este interesant ca frescă parțială a vieții din redacția unui mare cotidian și prin efortul de autoportretizare. Fragmentare, jurnalele și „memorialele” înfățișează cu prea multă parcimonie întâmplări exterioare și lăuntrice prin care ar fi trecut scriitorul. SCRIERI: Interior, București, 1932; ed. îngr. și pref. Ștefan Borbély, Cluj-Napoca, 1981; Râsul morților de aur, București, 1940; Poezia lui Lucian Blaga și gândirea mitică, București, [1940]; Cărți și o
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
acest punct, se poate încerca să se descifreze și specificul contribuției lui la romanul „retro” Femeia în roșu (1990; Premiul Uniunii Scriitorilor), scris împreună cu Adriana Babeți și Mircea Nedelciu. An de an, după 1990, utilizând cu o tot mai severă parcimonie și formalizare uneltele analistului literar în paginile revistei „Orizont”, M. a trecut, impetuos și coroziv, la eseul și pamfletul politic, găzduite în „România literară”, la rubrica intitulată „Contrafort”, adevărată retortă de veninuri politice, mai mult sau mai puțin justificate, scrise
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
lui sau Dumitrașcu Corbeanu) și cu marii ingrați (ungurul Emerich Thököly, Toma Cantacuzino, Ghinea ceaușul, brașoveanul Teodor Corbea, mitropolitul Antim Ivireanul). Tipologic, inepuizabilii inamici ai Brâncoveanului manifestă și unele „calități”. G. nu ostenește totuși a-i veșteji, lasă obișnuita sa parcimonie de-o parte și denunță virulent, anticipează pedepse, moralizează și comentează în duh „învățător” abaterile. Cu totul izbutită se înfățișează „nuvela” ce descrie „visul de mărire” al lui Constantin Bălăceanu, fantastul hrănitor de „vânturi” și „nebunii”. „Clipa” ce se scurge
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
și s-au dus [Alexandru Coconul] la țarigrad cu mumă-sa...”;), de soacre, câteodată („dar Dabijoae, soacra Ducăi Vodă și doamnă-sa au stătut tare pentru dânșăi [Cantacuzinii] și i-au slobozit” - Cronica Bălenilor). Cronicarii și-au ales cu multă parcimonie figurile de prim plan: femei care s-au impus prin exercitarea puterii, precum Elina Basarab („Iar doamna Elena a lui Matei vodă venit-au în scaun în București, marți dechemvrie 18 dni”), regentă în locul soțului ei plecat la Stambul după
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
oasele s-au dus de s-au astrucat unde au lăsat cu sufletul dumisale, toți cu un glas rugând pre Dumnezeu ca să o odihnească în «corturile drepților, la vécinică împărăție aminț”. în cronica lui Radu Popescu, știrea este redactată cu parcimonie, dar alaiul de îngropăciune se conturează: „într-aceaia vréme și muma lui Costandin vodă, jupâneasa Stanca, au murit și cu cinste i-au făcut pogribaniea în București. Deci ridicând-o de aici într-o carâtă, rânduind boiari, jupânese și slujitori o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
discretă a epicului - ca o dublură culturală suplă și fină: istoria străveche a lui Apolo și a flautistului Marsias. Conform adagiului din Ecleziast: „Tot ce a fost va mai fi...”, iterația e dătătoare de profunzime și ecou. Procedeul - aplicat cu parcimonie - amintește de evoluția lui Gheorghe Crăciun, între fabulația lui Longos despre Daphnis și Chloe și propriul său text narativ. Alt roman, Ora păianjenului (1984), pare să fi avut inițial un final deschis căruia, sub presiune, i-a fost lipit un
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
existența a trei tipuri de personalitate obsesională. Acestea sunt următoarele: - personalitatea de tip psihastenic, caracterizată prin introspecție, scrupulozitate, sentiment de neîndeplinire, - personalitatea de tip obsesiv-compulsiv caracterizată prin îndoială, reținere emoțională, perfecționism, reificări repetate, - personalitatea de tip anal caracterizată prin ordine, parcimonie, încăpățânare. 6) Nevroza ipohondriacă Termenul a fost creat de Hipocrate. Boissier de Sauvage (1770) a denumit această afecțiune ca pe o „halucinație a omului privind propria sa sănătate”. J.P. Falret insistă asupra diferenței dintre ipohondria delirantă și ipohondria simplă. S.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un tip de funcționare de natură „magică”. Caracterul anal, descris de S. Freud, este un tip patologic de caracter, care rezultă din formațiile reacționale orientate către pulsiunile anale. Din punct de vedere psihopatologic acesta se caracterizează prin următoarele: economie sau parcimonie, ordine sau punctualitate, încăpățânare sau automatism rigid. Personalitatea anancastă, descrisă de K. Schneider, combină elementele personalității obsesionale cu cele ale caracterului anal. Anancaștii îmbină un caracter exagerat de atent, îngrijit, cu pedanteria, minuțiozitatea, corectitudinea, totul desfășurându-se pe un fond
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nume conspirativ născocit de ofițer pentru uz intern și ale cărui contribuții la activitatea de poliție politică a Securității sunt substanțiale. Nu semnează nimic cu mâna lui, uneori refuză explicit să scrie, dar oferă oricâte informații i se cer, fără parcimonie și fără ezitare - evident, și fără remușcări. Singura urmă pe care o lasă acest gen de turnătorie sunt rapoartele ofițerului, care transcriu cu acuratețe conversațiile prelungite cu sursa, deși aceasta nu a fost nici o clipă recrutată în mod oficial. Opusul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Colaborează cu versuri la „Contemporanul-Ideea europeană”, „România literară”, „Vatra” ș.a. P. face parte din categoria celor pentru care poezia este exercițiu spiritual, tentativă mereu reluată de captare a ființei, într-un limbaj de maximă densitate și rigoare. Debutul târziu și parcimonia aparițiilor lui publicistice și editoriale se explică prin aceste exigențe. Furnicile și oglinda, carte de sertar, însumând poeme scrise în deceniul 1979-1989, a trecut neobservată de critică, poate și din cauză că apăruse în regie proprie și în regim hors commerce. Autorul
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
nume, Ștefan Careja, „poet rimbaldian”, cum îl considera Al. Piru (având doar pe jumătate dreptate). Departe însă de a-l fi „ucis” pe acest adolescentin „frate de umbră”, P. îi dăruie o nouă tinerețe publicându-și producțiile lirice, risipite cu parcimonie prin periodice, în două culegeri de poeme, Bulevardul Șarpe (1997) și Lacul laptelui (2000). O poezie a sentimentelor dulci-amare, oscilând cu grație muzicală între tradiție și modernitate, un spațiu unde poetul pare că descoperă secretul tinereții fără bătrânețe, încheind destinul
PUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289062_a_290391]
-
de ideile legionarismului și conțin adesea formulări puerile, în vreme ce eseurile pe teme culturale vorbesc cu mare respect despre democrațiile europene și ironizează „pasul de gâscă” al militarismului german. Stimat ca exeget al literaturii engleze - G. Călinescu, de pildă, cunoscut pentru parcimonia calificativelor de acest fel, îl considera „un om de fină cultură” -, P. a fost privit cu multe rezerve când a scris proză narativă, schițe, nuvele și mai ales romane. Plasate într-o zonă a absurdului cu consecințe benigne, ele sunt
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
a bucuriei de a trăi („Cine putu prin veac a pătrunde/ Să secere holdele mele?” - Chiot pe câmpie - sau „Ce strămoș aprins de sete/ Sorbi paharul până-n fund?” - În cârciuma bucuriei). Notă distinctă conferă și faptul că sunt folosite, cu parcimonie totuși, lexicul regional („acioi”, „natră”, „obic”, „bașbuzuci”, „parâng”, „zdroncănesc”), o versificație ce se refuză fluidității și melodiei și o imagistică uneori voit apoetică („din sufletul meu și-a făcut pernă /Un străbun”, „casele s-au legat la cap cu prosoape
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
fiecare dintre aceste capcane este util să identificăm rezistențele și reactanțele, să auto-observăm emoțiile și sentimentele, gândurile automate, comportamentele și consecințele lor. Perspectivele, maniera de a conceptualiza problemele, acțiunile terapeutice sunt alese apoi în funcție de două principii: primum non nocere și parcimonia. Aceste principii elimină, sau reduc la maximum riscurile și inconvenientele și favorizează avantajele. Concluzii Metodele terapiei comportamentale și cognitive sunt, în esență, colaborative, și alianța terapeutică cu pacienții este prima etapă indispensabilă pentru a demara procesul. Pacienții participă activ la
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
critică generală, nu un magazin de literatură îndoielnică [...]. Jurnalul nostru va da o icoană integrală a literaturii noastre”, echipa redacționala fiind oricând gata „să îndrumeze și să judece activitatea noastră literară”. J.l. are doar patru pagini și își distribuie cu parcimonie spațiul: pe prima pagină - articole de doctrina, de îndrumare și de poziție literară; pagina a doua - „Documente - istorie literară”; pagina a treia - cronici, recenzii, reviste, iar ultima, „Carnet săptămânal”, cuprinde probleme de ocultism, gastronomie, arta, indiscreții și anecdote. Tot aici
JURNALUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287694_a_289023]
-
în literatura română), Al. Piru (Paul Stapfer și arta cu tendința) ș.a. J.l. duce în epoca o acțiune susținută pentru stabilirea unei ierarhii mai exacte a valorilor literare, supunând literatura anterioară la o serie de „revizuiri” atente și cernând cu parcimonie scriitorii contemporani. G. Călinescu a purtat, în prima serie, polemici cu „Universul literar” și cu alte publicații. M.Pp.
JURNALUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287694_a_289023]
-
cu oarecare regularitate și în colecția editorială a acestuia își publică volumul de însemnări, aforisme și fragmente memorialistice intitulat Cartea cu petece (1978), care evidențiază un real talent narativ, punând în lumină un subtil simț al ironiei. Anecdoticul cultivat cu parcimonie, este dublat aici de schița de portret penetrantă, bazată pe explorarea unui fond memorialistic resuscitat cu un agil spirit de observație, cu obiectivitate și chiar cu o benefică mizantropie, ce topește unda sentimentală subînțeleasă, adesea anulând-o. Aerul vetust al
BURILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285958_a_287287]