164 matches
-
teoriei structurale waltziene și a versiunilor realist-defensive axate pe teoria jocurilor, se observă că și această tipologie reflectă ideea continuității între orientări. Și în studiile de securitate, neorealismul waltzian a constituit o bază de elaborare a unor demersuri mai puțin parcimonioase, dar poate mai relevante din perspectiva politicii externe. Lucain-Dumitru Dîrdală NEOLIBERALISMUL Programul de cercetare neoliberal s-a conturat, începând cu anii ’80, pe fondul nevoii de reconsiderare și reconfigurare a teoretizărilor liberale și instituționaliste, a căror influență intrase într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
va fi privilegiată abordarea lui Robert Keohane, care apreciază că este nevoie de o abordare multidimensională a politicii mondiale, care să încorporeze mai multe cadre analitice: Unul dintre acestea trebuie să fie realismul structural, care are meritul de a fi parcimonios și clar, deși sfera fenomenelor pe care le cuprinde este limitată. Altul [...] trebuie să fie un program de cercetare structural, modificat, care să relaxeze unele dintre asumpțiile realismului structural, dar să rețină destul din nucleul dur pentru a putea genera
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
evocative (deși personajele sale nu sunt pure transpoziții autobiografice), dar și un prolific eseist care dovedește o vastă cultură poetică datorată, în parte și vocației sale de traducător din poezia franceză, maghiară și rusă. Și nu în ultimul rînd, un parcimonios poet (a publicat 14 poezii), deși mărturisirea sa cum că prin scrisul său toată viața nu a făcut altceva decît să devină poet, este deconcertantă. Iată-l, așadar, pe Danilo Kis ca poet ivit de niciunde, trădînd o depersonalizare voită
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
Luminița Corneanu În 1993, în Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă1, Radu G. Țeposu scria: „De la ei (D. Stelaru, C. Tonegaru, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, nota mea), de la «întârziatul» Leonid Dimov, de la parcimoniosul, mai apoi, Florin Mugur, de la prozaismul calin al lui Petre Stoica, dar mai ales de la redundanța fugoasă, studiată, a lui Mircea Ivănescu, toți poeți evoluați în răspăr cu tonul general al liricii, generația anilor ‘80 a învățat mult: notația cotidianului
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
ispitei de a-și coagula în viteză, din câteva linii de forță doar, un minuscul program sau un manifest mai mult sau mai puțin confuz. Din nou, Decuble se află printre ei. Lucru de mirare la un autor atât de parcimonios cu propriile scrieri și - la urma urmelor - atât de subtil elitist în conținutul lor. Debutând în 2001, la 33 de ani, cu volumul Epistole... și alte poeme, impregnat prozodic de sonoritățile ample ale versului republicii romane și de lapidaritatea epigrafiilor
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
de zorzoane calofile. Prea multe volute și prea dese piruete stilistice, într-o risipire de energie ce nu e răsplătită de mesajul pe care îl transmite. Gazetarul se cheltuiește prea mult ca să spună puțin, fiind logoreic acolo unde poate fi parcimonios, și grafoman acolo unde poate fi lapidar ca un grefier. Îmi vine să spun că Vianu Mureșan e manierist prin temperament și calofil prin deformare profesională. Căci atunci cînd predai toată ziua filozofie, simți la un moment dat nevoia să
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
cărora autoarea ne trimite, printr-o notă, la dicționar) și decît frînturile de replici în grai local, după moda repropusă cu succes în ultimii ani de Camilleri, pe cale de a cădea în manierism. Deși fosta doică îi evocă aleatoriu și parcimonios întîmplări din trecutul ei de martoră, mai rar de protagonistă, fetiței care - tipic - cere date suplimentare, fără să le primească, cititorul află restul pentru că, acolo unde Amalia își întrerupe evocările, intervine relatarea organizată, la persoana a treia, a vocii narante
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
prozatoarea vădește o mentalitate de clinician ce obiectivează sîngerările, tratează suferința cu scrupule aseptice. Clasificările înseși pe care le schițează în cadrul acestui amplu portret de grup denotă o distanțare senin-amară, scutită de comple- zențele factice. Ar fi vorba de „fragilii parcimonioși“ ce s-au repliat „spontan, dar moderat“ în fața chestionarului, de „circumspecții“ ce s-au făcut ghem, „scoțîndu-și țepii ca un arici“, de „logoreicii“ provocatori de suspiciuni, cu o alură cu atît mai „impură“ cu cît mai părelnic „disponibili“. Deoarece Dora
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
se poate plimba cornul Inorogului, atribuit unui candid căluț de bâlci, așezat în spice. În pictura de mari dimensiuni și în planșele grafice (...animula, vagula, blandula...) ale deceniilor șapte și opt din secolul trecut, Ion Nicodim este aproape Ťextrem-orientalť de parcimonios. Cu o sensibilitate zen, el golește suprafețele, fără a le împuțina vibrația gris-pământie sau azurie a fundalului. Așează apoi pe aceste suprafețe, cu discreție și calculată disimetrie, unul dintre motivele sale predilecte: lacul, planta, curcubeul. Pe la mijlocul carierei sale de o
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
parazitează pe a doua și, în fine, Hawking, cel mai precaut cu declarațiile făcute în marginea lui Dumnezeu, dar nu fiindcă ar avea alte vederi, ci pentru că a învățat că un truc care te face atrăgător e să te pronunți parcimonios asupra unor teme care oricum îți scapă. Din cei șase, trei au simpatii marxiste: Dawkins, Gould și Weinberg, restul fiind fără amprentă ideologică. În fine, toți cei șase sunt atinși de o viziune apostrofică asupra lumii. Așa cum sînt cuvinte cărora
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
de lecturi, de investigații literare și de afirmare în presa literară și culturală. Literatura sa epistolară, atât cât există și cât se cunoaște până acum, oferă oportunitatea pătrunderii în universul biografic și, uneori, creator, al celui mai prudent și mai parcimonios istoric și critic literar în ceea ce privește mărturisirile despre sine și despre ai săi. Biografia lui G. Călinescu, deși cunoscută în bună parte, conține încă unele inexactități, unele neclarități și, de ce nu, unele zone complet albe, care ar necesita reluarea cercetărilor în
Întregiri la bibliografia lui G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/11007_a_12332]
-
bănuiască/tăria invincibilă a cuvântului izbucnit/din meandrele inimii/tăria cuvântului/materie primă a poeziei și a lui Dumnezeu, /cuvântul/care închide și dezlănțuie prin sine/toate forțele/toate dimensiunile enorme ale lumii""). De acum Alexandru Lungu devine tot mai parcimonios cu propria-i prezență în viața culturală postbelică, reușind să supraviețuiască în următoarele două decenii tuturor presiunilor "proletcultismului" în diversele lui variante și etape, fenomenul devenit, de altfel, simptomatic și pentru alți reprezentanți ai acestei "generații a războiului" (Geo Dumitrescu
Vechi poezii de Alexandru Lungu by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12628_a_13953]
-
într-o citire personală, ce le îmbogățește sensul: lujerii unor plante atât de singuratice îndrăznesc să-și caute cerul, peste consistenta lor eleganță, ca și când dincolo de marginea tabloului începe o altă gradină... Nici aici artistul nu face risipă de culoare, lucrează parcimonios și poate că și din cauza asta obține efectul maxim, ca un poet simbolist, ce știe că ar putea sufoca poezia sub prea multe cuvinte...
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]
-
prin stăruință, savoir faire social și abilitate mondenă. Puținul la care a ajuns l-a obținut prin efort continuu, printr-o voință ieșită din comun; e victoria muncii modeste asupra naturii care, în cazul său, s-a arătat mai degrabă parcimonioasă cu înzestrarea nativă. Dacă îl judecăm după modul în care s-a impus pînă la urmă contemporanilor, marea experiență existențială a vieții lui a fost încununată de succes; a reușit să răzbată acolo unde nimeni, probabil nici el însuși, nu
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
de clacă. Astfel de sintagme rostesc o demisie culpabilă, în raport cu gravitatea țelului formator de care nu se poate dezice o radiodifuziune națională. Chef de vorbe, bunăoară, și-a întins destulă vreme programul de lene cronică a gîndirii, pe spații deloc parcimonioase. Nimicuri lăfăindu-se pe câte două ore de emisie erau darul pe care chibzuința conducerii îl rezerva ascultătorilor, ca o destinsă tacla în jurul ceștii de cafea, - căci titulatura, Espresso, obliga la un soi de colportaj, care să ocupe curiozitatea cumetrelor
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
în felul acesta, la ipotetica enciclopedie visată dintotdeauna de mateinii veritabili. Sper ca, prin amplele glose asupra contextului de mai sus, să fi limpezit cât de cât un anume cadru tipologic sub care evoluează, vrând-nevrând, toate comentariile întemeiate pe scrisul parcimonios al acestui - după inspirata formulare aparținându-i lui Ion Barbu - prim și ultim Caragiale. Fiindcă, încadrân-du-se perfect în cerințele acestor imperative exegetice, cartea lui Ion Vianu aduce, în fiecare dintre cazurile puse sub lupă, măcar câte o ipoteză convingătoare. Calculate
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
cu dificultăți, fiecare spectacol de bun nivel din repertoriul european însemnau pînă la urmă tot atîtea acte de rezistență anti-comunistă și tot atîtea păstrări ale legăturii cu Occidentul diabolizat. Dar marea cultură europeană din trecut? Ea a fost treptat admisă, parcimonios și cu o condiție fermă: aceea de a fi cît mai depărtată în timp, de a evoca societăți fără legătură vizibilă cu societatea contemporană și cu problemele ei acute. Se permitea editarea lui Homer ori Shakespeare, dar, pe măsură ce scriitorul se
Întoarcerea fiului gonit by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9980_a_11305]
-
de fișe critice mereu juste (de altfel) - grăiește cu netulburată superioritate (în Cronica) despre Pompiliu Constantinescu pe care "personal" îl socotește mai prejos decît pe Vladimir Streinu. Deși se vede cît de colo că nu-l prețuiește îi acordă totuși, parcimonios, cîteva merite de ideolog literar". Despre "rezistența" foarte confortabilă a lui Eugen Jebeleanu: "Eugen Jebeleanu, lup cenușiu, tăios în aparență, vorbește dur despre "alții", însă în fond e lipsit de curajul confruntării directe cu cei pe care îi detestă. Se
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
de mai sus. Arbitrarul intertextual e suveran. Exemplele sunt frapante. Mă opresc asupra unuia emblematic. Mulți amatori de poezie vor fi fost consternați de statutul valoric ambiguu pe care-l are aici Ion Mureșan. Despre el, Manolescu notează, exact dar parcimonios: "Cartea lui de debut are o addenda în care autorul relegă Izgonirea din poezie, creația lui cea mai remarcabilă. Poemul este documentul liric extraordinar al neputinței de a scrie. Cineva sau ceva îl izgonește pe Mureșan din poezie, care trăiește
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
vremuri al revistei "unu", frecventat asiduu de Geo Bogza, de Ștefan Roll, de Victor Brauner și întreaga liotă tributară suprarealismului autohton. Numai că antecedentele ilustre vorbeau prea puțin vizitatorului, vag inițiat. Informațiile lui, pe atunci, proveneau strict din Istoria călinesciană, parcimonioasă și parțială cu evoluțiile modernismului. Altele erau motivațiile vizitei. Trecuseră câteva luni numai, de când Sașa Pană dăduse proba că înțelege să încurajeze incipientele tentații ale liceanului de a-și apropia domeniul literelor. Nici mai mult nici mai puțin, îi acceptase
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
câțiva ani mai târziu, judecătorul care îi rostise sentința moare de hemoragie, împlinind, astfel, un blestem. Exemplele ar putea continua, fiind, fiecare, la fel de neașteptat și incitant, stârnind, fiecare, aceeași poftă de a descoperi ce se află dincolo de povestea mereu prea parcimonioasă în amănunte, aproape întotdeauna indiferentă la context și dezinteresată de explicații până la pragul absurdului. Lectura extensivă a colecției pe care o propune, acum, Constantin Eretescu ar putea fi, în acest sens și pe un prim nivel, un fascinant excurs prin
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
mediul academic american m-a surprins, între altele, frecvența și dezinvoltura cu care era folosit cuvîntul writer (scriitor). Protejat încă de misterul romantic al talentului, dacă nu al geniului, mai degrabă decernat decît atribuit, în românește termenul "scriitor" e folosit parcimonios, chiar dacă nimeni nu-l poate feri de cleptomania veleitarilor. Peste ocean, aproape oricine e angajat pe o durată oarecare în actul fizic al scrisului se poate recomanda drept scriitor. Marile concernuri industriale angajează "scriitori" care compun o varietate de texte
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
de enumerarea estetă a plantelor asociate "poeților laureați". Ligurul preferă, polemic, în locul "plantelor cu nume puțin folosite: buxus, ligustru, acant".../ străzile ce dau în ierboasele șanțuri, cum traduce Marian Papahagi, Montale, Dacia, 1988. Mazilescu are o afinitate poate neștiută cu parcimoniosul la scris, agnosticul, pesimistul existențial italian, cu idealul acestuia de simplitate și "descărnare" ("essenziale e scabro") verbală. Dacă nu exagerez versul poetului român (care scoate memorabilul volum amintit chiar acum treizeci de ani) "aliorul și mătrăguna îmi sunt mai aproape
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
cele șase romane noi, patru reeditări, opt volume de teatru și patru cărți de eseuri (am alcătuit o bibliografie exactă cu ajutorul autorului, pentru un profil DRP, apărut în "Familia" nr. 5 din mai 2007), dar receptarea critică a fost extrem de parcimonioasă. A fost o vreme redactor și consilier al Editurii Viitorul românesc, unde i-au apărut câteva dintre volume. Din 1997 este membru corespondent al Academiei Române, din 2006 membru titular, iar din 2005 este director al Editurii Academiei. Prin urmare, este
DRP din 1990 încoace by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9293_a_10618]
-
panoramarea contrariilor, prin negocierea lor (coincidentia oppositorum), își propune să stingă nevroza și isteria obsesivă, să devanseze datele unei experiențe limitate, cantonate la nivelul unui singur palier al limbajului muzical, susceptibil de a fi fixat într-un hic et nunc parcimonios, în egală măsură restrictiv și coercitiv. în plus, Horia Surianu este un muzician laborios, pritocindu-și îndelung lucrările, chiar și atunci când e vorba despre scrierile muzicologice. O strădanie alături de care răgazul pare un rest minor; un foc fără fumul de
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]