181 matches
-
pe ăsta? ― Așa-mi închipui. ― Ce de maimuțe! Și pe scaune, și pe covor... Să stai pe maimuțe! Erau țicniți, nu? Inginerul zâmbi. ― E o copie excepțională. Originalul se află la Versailles. Salonul maimuțelor. Haidem! Pătrunseră într-un hol rotund, pardosit cu marmură. O scară splendidă ducea la etajul superior. Treptele se deschideau într-o spirală îndrăzneață, amintind grația sinuoasă a fustelor spaniole surprinse în mijlocul unei piruete. Raul Ionescu clătină din cap admirativ. ― Fantastic! Și de-afară nu dădeai doi bani
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tâlharii din Soare Răsare și când îi vei pedepsi pentru fărădelegile lor împotriva poporului meu...că ne-au rupt moșia părintească, au semănat bejenie și moarte pretutindeni...ne-au robit părinții și frații și bunicii, ducându-i în Siberii înghețate, pardosind cu trupurile lor întinderile cele nemărginite...”. E clară atitudinea de cetățean patriot a scriitorului. Aceeași rugăminte am adresat-o și noi, cu speranța în Dreptatea divină și a Istoriei noastre milenare. în Satul elogiază satul românesc în general, satul bucovinean
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fata pe care s-ar fi hotărât s-o ia de nevastă. - Nu mă speria! Ia-mă ușor și spune-mi tot și pe rând. Hai să stăm nițeluș pe prispa pivniței. Apoi s-au așezat pe scândura lată care pardosea pridvorul pivnițelor, iar Mașcatu a început să povestească. I-a spus despre puterea neobișnuită a lui Pampu, despre cele două răni de pe gât, despre privirea lui nouă, de om abia trezit din somn. Și-a adăugat mai mult în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
taraf jalnic de lăutari aduși din cetate cântau câte un cântec-două, apoi făceau o pauză lungă. Toți păreau să se cunoască între ei. Cei mai mulți stăteau la masa mare din stejar așezată în mijlocul sălii. Era o încăpere spațioasă, cu bolți și pardosea din cărămidă roșie. Într-o parte erau și câțiva dansatori, câteva perechi care Ghighinei i se păreau inaccesibile. Se așteptase să fie regina unui bal fastuos, când de fapt și-a petrecut aproape toată seara lângă părintele ei, la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de petunii și de asfalt topit. Giulia se îndepărtează puțin, să pună floarea într-un vas, iar Andrei rămâne pironit, cu ochii pe mobila îngrămădită, pe ferestrele acoperite până la podea de storuri și, mai ales, fascinat de scândura nouă care pardosește camera. Giulia se întoarce cu vasul în mână și atunci privirile li se întâlnesc. Zogru se uită prin ochii Giuliei și i se pare că vede până-n sufletul lui Andrei Ionescu și al tuturor Ioniților pe care îi cunoscuse, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de existența acarienilor și a larvelor cu nume de starlete italiene. Totuși, chiar și acum, imaginea sicriului bunicului rămânea o imagine fericită. Bruno o revedea apoi pe bunica În ziua sosirii lor În Marsilia, așezată pe un cufăr În mijlocul bucătăriei pardosite cu gresie. Între dale fojgăiau gândaci. Probabil atunci s-a tulburat mintea bunicii. În răstimp de câteva săptămâni, se succedaseră agonia soțului, plecarea precipitată din Algeria, mutarea, după multă căutare, În apartamentul din Marsilia. Era un cartier murdar din partea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
simțea în creier. -De ce, Doamne, nu mi-ai luat graiul, atunci... de ce a trebuit s-o supăr?!... Și, așa, frângându-și sufletul, o auzi, parcă, murmurând un cântec cu glas tremurat abia șoptit. ”... Mi-ampărăsit mama singură, Intr-o casă pardosită cu necazuri și lut, In noaptea aceea cu zăpadă. îngerii călăreau pe umerii mei Vocea mamei îngheța pe pârău. Si nu vedeam sfârșitul în față. îngerii căzură în urmă pe drum... Mi-am părăsit mama, singură acasă Intr-o casă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu necazuri și lut, In noaptea aceea cu zăpadă. îngerii călăreau pe umerii mei Vocea mamei îngheța pe pârău. Si nu vedeam sfârșitul în față. îngerii căzură în urmă pe drum... Mi-am părăsit mama, singură acasă Intr-o casă pardosită cu necazuri Oaspeții au venit să-mi vadă părinții Dar ei nu sunt acasă... Atunci, Iorgu amuțit în fața acestei tristeți fără margini, o îmbrățișă și o sărută de mai multe ori, cu ochii închiși. Pe obrazul ei apăru o lacrimă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
început remușcările... ”-Voi muri tot paralizată și părăsită, ca și mama... blestemul ei m-a ajuns..!”. Spunea ea printre lacrimi, cu presimțământul vinovăției. Noaptea... după miezul nopții, se trezea și murmura plângând încet... ”...Mi-ampărăsit mama singură acasă Intr-o casă pardosită cu necazuri și lut, In noaptea aceea cu zăpadă. Ingerii călăreau pe umerii mei Vocea mamei îngheța pe pârâu. Si nu vedeam sfârșitul în față, îngerii căzură în urmă pe drum... Mi-am părăsit mama, singură acasă Intr-o casă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu necazuri și lut, In noaptea aceea cu zăpadă. Ingerii călăreau pe umerii mei Vocea mamei îngheța pe pârâu. Si nu vedeam sfârșitul în față, îngerii căzură în urmă pe drum... Mi-am părăsit mama, singură acasă Intr-o casă pardosită cu necazuri...” Incet... tot mai încet, murmura cântecelul de jale al mamei sale până adormea... "Prietenul” le întreținea serile, pe vremea aceea, și la Iași ca și la Bârlad. In seara aceea, transmitea: ”Te-așteaptă un om... Glasul lui Dan
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se oprea sub copacii atinși de moarte și strângea purcoaie-purcoaie straturile uscate care foșneau sub pași, aprindea un amnar cu iască și dădea foc. Trâmbe de fum alb, înecăcios se ridicau drept în sus, sub coroanele pomilor. Toată strada aceea pardosită cu frunze se împînzea într-o lumină în care nu se mai deslușea nimic... Gogu croitorul zăcuse două luni pe patul spitalului și, în cele din urmă, doctorii îl trimiseseră acasă, n-aveau ce-i mai face. - Barim să mor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se umflase și clocotea. Puhoiul se lățise, apăsase pereții de lut, turtise magaziile lucrătorilor și cărase vreo două acoperișuri. Sipcile subțiri se frângeau, purtate de valul greu. Apa urcase până la ferestrele înguste, se strecurase pe sub cercevele și intrase în odăile pardosite cu lut. Femeile aruncau lucrurile pe paturi și pe scaune, plângând, cu copiii de mână. Măritei îi luase preșurile. Lui Matei potopul îi urnise dulapul cu scule. Meșterul, numai în izmene, alerga cu Petre, tinînd niște prăjini în mână, să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
blestemat. În Răzbunarea lui Statu-Palmă dăm, Întîi, peste un peisaj edenic: „CÎte lunci, păduri și codri de cîntări și de flori pline, CÎte paseri vii, măiestre, șoimi și pajuri năzdrăvane, Păuni mîndri, fulgi de sare, dulci minuni aeriene, CÎți lei, pardosi, căprioare, cerbi cu coarnele de aur Cuiburi de privighitoare, cuiburi scumpe de balaur, Frunzi și fructe, umbra dulce și codreana armonie...”, pentru ca, peste cîteva versuri, decorul să se schimbe și pe scena imensă a naturii să apară dezordinea, terifiantul, furia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
erau ferestre. Nici pași nu se auzeau în împrejmuirea aceea unde fiecare șoaptă răsuna ca în Epidaur. Încotro se întorcea, privirile altcuiva, dacă o fi fost, îi veneau din spate, căutând ochiul pe care nu-l mai avea. Atriul era pardosit cu lespezi, printre muchiile cărora răzbăteau smocuri de iarbă și câte o floricică gal benă, răsă rită în primăvara timpurie. În vreo două-trei locuri, Petrache dăduse lespezile deoparte, sădind, în mormintele revene, puieți de gutui. Crescuseră, aveau coroană rotundă și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de interes: biblioteca, jocuri de creație, jocuri de construcții, artă, știință etc. Pereții sunt pictați cu scene din povești, ceea ce Îi atrage și Îi ajută să Înțeleagă mesajele transmise de personaje. Grupurile sanitare, spălătoria, bucătăria, magaziile, oficiile, sunt faianțate și pardosite cu gresie. Clasele sunt multifuncționale, aici se desfășoară atât activitățile didactice cât și somnul de după-amiază a copiilor. Grădinița dispune de o bibliotecă ce conține un număr mare de volume de literatură clasică și universală, cărți de specialitate pentru pregătirea
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
casa lor un purcel pe care-l îngrijesc cu toată dragostea. Când împăratul dă de știre că va da fata și jumătate din împărăția lui aceluia care va face de la casele lui pâna la curțile împărătești, un pod de aur pardosit cu petre scumpe și fel de fel de copaci, pe de-o parte și pe de alta, și în copaci să cânte tot felul de păseri, care nu se mai află pe lumea asta. Celui care se va bizui să
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
și cînd se emigrează spre cluburi vilegiaturiste pentru a trăi într-o economie extra-monetară. Se dezvoltă astfel în anii '60 un neo-arhaism, un neo-ruralism, un neo-naturism24 care, pe măsură ce introduc în vechile construcții de lemn, sub bîrnele grosolane și pe podelele pardosite frigiderul și mașina de spălat, operează prin aceste combinații de vechi și nou restaurări de așezări și obiceiuri care constituie într-un anumit fel o formă de rezistență la degradarea culturală. Ecologie și regionalism Mai tîrziu, după 1970, valul ecologic
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Altă povestire, alt decor. O stradă pustie la Paris, în 1931, o dimineață cenușie de octombrie. Fațada unei case obișnuite, "străpunsă de două ferestre încadrate de bare metalice masive", o curte îngustă întunecată, spre care se deschide o cameră mare, pardosită cu dale. Un mobilier sărăcăcios și mohorît, cîteva scaune, o masă, etajere din lemn înnegrit, în mijlocul cărora se află un glob terestru mare, "cu diametrul de aproximativ patru picioare, așezat pe un suport de stejar masiv": Se puteau remarca pe
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
greutatea să apese oblic pe sfânta masă, într-o poziție care pentru absolut oricine ar fi fost incomodă, dar pentru el, prin metafizica ei, era odihnitoare: era ca și cum jumătate din trupul lui s-ar fi sprijinit pe pământeștile dale care pardoseau altarul, cealaltă jumătate atârnând agățată prin brațe de cerescul mesei sfinte. Evanghelie după evanghelie, toată jalea din sufletul lui Iisus venea spre el, suferea ca și Învățătorul când toți oamenii aceia din mulțime, cu voința subjugată provocatorilor, strigaseră că vor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vânt ce venea dinspre bălți. Înserarea aurie i se păru lui Selin o minune. La Obilești Fuseseră aduși bucătari, cafegii, cofetari și feciori de la Curte pentru ca în sfârșit măria sa să se simtă ca acasă. Doctorul Iacob Pylarino, inspectă sala mare pardosită cu piatră în care căldura zilei nu pătrunsese, apoi cuhnia unde pe plita încinsă bolboroseau la foc scăzut bucatele drese cu fel de fel de mirodenii orientale; de fapt îi fusese până acum frică de molime, dar când simți mirosurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trebuie tolerată. Sultanul, marele meu stăpân, întreabă cum poate fi pedepsit trădătorul după legile Coranului. Toate privirile se întoarseră spre cei doi înțelepți, ulema, care până în acel moment nu scoseseră nici un cuvânt. Tăcerea era obositoare datorită zăpușelii, cu toate că în mijlocul sălii pardosite cu dale de marmură de diferite culori susura o mică fântână arteziană. Cei doi se priviră în ochi și, la un semn abia perceptibil al lui mawlana Ebu Ishak Ismail, secretarul său începu: — A fi judecat de trădare în sine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o curte împrejmuită cu ziduri vechi, părăsită de pe vremea când întreprimderea începuse să ia avânt, și care acum nu mai slujea decât ca depozit de mașini stricate și de butoaie vechi. Dincolo de această curte, despărțită de ea printr-o cărare pardosită cu țigle sparte, începea grădina patronului, în fundul căreia se înălța casa. Era mare și urâtă, dar vița sălbatică și caprifoiul de la intrare îi dădeau o înfățișare veselă. Yvars înțelesese de îndată că porțile atelierului erau închise. În fa'ța lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu care nu se putea lăuda nimeni. Aducîndu-și aminte de această întîmplare, la urma urmei hazlie, Auta râse în sine și ridicîndu-se pe ultima treaptă de sus trecu pe sub arcul de marmură al porții palatului. Intră într-o sală rotundă pardosită cu lespezi pătrate, albe și negre, și înconjurată de stâlpi negri și albi. După stâlpii din fund se ridicau treptele unei scări de piatră verde. Auta urcă acea scară și ajunse într-o sală lungă unde pereții aveau până la sfertul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pot vedea. Îl privi pe Împărat și-i zâmbi cu complicitate tinerească. — Numai inițiații vor înțelege. Granița de răsărit Însă Destinul, care schimbă soarta oamenilor, îl inspiră pe tânărul Împărat să construiască un somptuos cryptoporticus, o galerie lungă și amplă pardosită cu marmură, care să unească noua Domus Gaj și misterioasa sală a Muzicii cu vechile palate augustiniene. Și își luă imediat obiceiul de a se plimba pe acolo în zilele ploioase, în timpul obișnuitelor discuții legate de guvernare. Pe un perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că-i om bun și Îl ajută În toate cele: să care sacii de la moară...” Tu ești prieten cu un tânăr laborant din Buftea, Îl cheamă Horia, care locuiește În centrul orașului, deasupra magazinului Unic; casa lui e tapetată și pardosită cu mii de cărți, trăiești alături de el visul că vei pleca În Iran și Maroc, și pe urmă la Roma cu o bursă la Cinecitta. Asaltul tău asupra orașului caracatiță Începe, este violent și de nestăpânit. Te trezești la căpătâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]