80 matches
-
or să-i rămâie copiii pe drumuri” <endnote id="(263, pp. 172-174)"/>. Cinofobia și licofobia Câinele este cel mai bun prieten al omului. Nu și al evreului. Dimpotrivă. Pentru imaginarul colectiv, frica de câini a evreului a devenit proverbială. În paremiologia populară poloneză, un om fricos este „Curajos ca un evreu În fața câinilor” <endnote id="(70, p. 179)"/>. Dar de unde provine cinofobia de care suferă evreii ? La sfârșitul secolului al XIX-lea, folcloristul bucovinean Dimitrie Dan credea că evreul n-ar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu precădere în Transilvania. De altfel, o selecție din basmele coloniei locale, unele povestite în armeană, iar altele în română, a fost publicată, în românește de Ion Apostol Popescu, în două ediții de Basme populare armenești din Transilvania. În sfîrșit, paremiologia a fost și ea intens practicată de armeni, lucru de înțeles pentru eficiența și atractivitatea acestui gen sapiențial, ca și pentru spiritul ascuțit prin definiție genetică al armeanului. Din nou armenii transilvăneni au fost prolifici creînd sau prelucrînd proverbele într-
Tradiții armenești () [Corola-website/Science/308224_a_309553]
-
noastră populară, fiind cercetat în ultimele decenii în lucrări de semiotică, poetică și stilistică semnate de Constantin Negreanu, Cezar Tabarcea, Pavel Ruxandoiu, Dumitru Stanciu. Între anii 1895-1903 a tipărit "Proverbele românilor", în zece volume, realizând cea mai completă operă de paremiologie românească - o culegere care reproduce manuscrisul lui Iordache Golescu "Pilde, povățuri și cuvinte adevărate și povești", proverbele și zicătorile din "Povestea vorbei" de Anton Pann, dar și un foarte bogat material adunat și clasificat de autor, inclusiv de la Băsești (astăzi
Iuliu A. Zanne () [Corola-website/Science/311151_a_312480]
-
adab" care combina proza și poezia - "Colierul porumbiței". Cu privire la poveștile orientale, spațiul andaluz a făcut cunoștință cu acestea prin intermediul lui Pedro Alfonso, a cărui "Disciplina clericalis" a fost inspirată din Kalila și Dimna și Povestea lui Sindbad. În egală măsură, paremiologia a fost un alt domeniu exploatat, avându-l drept exponent pe Ḥunayn Ibn Isḥăq - "Libro de los buenos proverbios". Mai mult decât atât, "adab"-ul s-a dezvoltat și pe latura religioasă, cadru în care misticul Ibn al-‘Arabī a
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
revoltat împotriva suveranului, reușind să-l asasineze. Se spune că din ziua aceea, Imru’ al Qays n-a mai avut altă preocupare în afara strădaniei de a-și răzbuna tatăl. Atunci ar fi rostit și emistihul devenit celebru și intrat în paremiologia arabă: "Al-Yawma khamr wa ghadan’amr" /„"Astăzi vinul și mâine lucrul serios "”. După unii, dictonul ar aparține lui Al-Muhalhil, care l-ar fi rostit la aflarea știrii morții fratelui său.” „Ajutat, la început, de triburile Bakr și Taghlib, Imru’ al
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]