145 matches
-
a trăit alături de Eminescu și de Caragiale și de Coșbuc și de Maiorescu. A fost alături de cei ce au întemeiat, din punct de vedere spiritual, România modernă. Cărțile sale au devenit "cărți de învățătură"; au educat națiunea română. E un paricid? În închisoarea de la Vat totul era civilizat; dușmanii s-au purtat frumos cu el. Cei pentru care a purtat bătăliile se poartă ca niște ticăloși. Îi fură manuscrisele, îl jignesc, îl încărca de un șir de păcate. A devenit portretul-robot
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
surprinzător, foarte "rusesc", al starețului, fără să o contest, pe mine nu mă satisface. Da, e adevărat, gestul monahului a fost profetic, peste jovialul și turbulentul ofițer urma să se abată o mare nenorocire, acuza unei crime, cea mai gravă, paricidul, de care nu era vinovat, deși indici serioși pledau în defavoarea sa, dar... în final, se mai întâmplă un fapt, mărunt, pentru un cititor ocazional, dar pentru mine, el, acest detaliu, a prins o maximă importanță; și anume, Mitia, deși profund
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
din timpul războiului, sau de imediat după, trăiesc prin însuși farmecul caducității lor declarate, al nabokovianismului ușor auto-manierizat sau dimpotrivă, persiflat uneori, estetizat poate grosier pe ici-pe colo, dar atît de reconfortant prin inimitabilul său care îi scutește de epigoni paricizi. Dificila, aproape de neimaginat pînă la a o vedea dusă la capăt, misie de a traduce o carte amețitor de complicată lingvistic precum Strigarea lotului 49, i-a revenit Getei Dimitriu, care s-a achitat de ea peste așteptările mele. Nu
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
-l vrea Partidul, pe atât îl vrea Parchetul! Unul câte unul, vechii ciraci se leapădă de el, care ca de Satan, care ca de Căpcăunul gata să înghită partidul. Deocamdată, fiii (ne)naturali ai lui Iliescu - Năstase, Geoană și ceilalți paricizi - se mulțumesc să rămână în defensivă. O defensivă care, presimt, va dura destul de mult. Nu de alta, dar ei știu foarte bine că, atunci când vrea, Iliescu poate fi mai puternic decât Procuratura. Spre deosebire de aceasta, el chiar e capabil să producă
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
dezafectată, cu mațele utilajelor aruncate la ruginit prin colțuri și cu otrăvurile puse în grămezi, la îndemînă, sub cerul liber. În spatele acestei enorme paragini și mizerii întreținute cu obstinație, în culisele acestui apocalips meschin de buzunar, se ghicește delirul unui paricid care și-a măturat, cu un dos de labă, deodată cu Tatăl, și Dumnezeul, înlocuindu-i pe-amîndoi cu haosul în fermentație și oxidare al unei gropi chimice de gunoi. Nu a fost chiar de la început așa. Deși mînia lui Tinu
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
altfel decât sunt eu obișnuită, e drumul posibil pentru teatru în România“, a declarat doamna Ida Gaza, directorul T.G.S.T. Un tânăr piroman într-o relație incestuoasă cu sora sa, o istorie violentă de familie care-și are deznodământul într-un paricid, aceasta este situația dramatică în care sunt distribuiți actorii Georg Peetz, Isolde Cobeț, Ioana Iacob, Alex Mihăescu și Radu Miodrag Vulpe, însă „nu povestea șocantă am căutat-o, ci problematica familiei, am încercat să sondez relațiile dintre membrii ei, să
Agenda2005-06-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283355_a_284684]
-
însușire definitorie a ei, capacitatea de a cunoaște adevărul. Într-un posibil preambul al tragediei eline, Oedip, protagonistul lui Vlad Zografi, caută să împiedice prin imobilitate, prin refuzul de a pleca de la Delfi, îndeplinirea oracolului care îl condamnă la săvârșirea paricidului și incestului. După ce a părut că poate controla evenimentele prezente cu ajutorul informațiilor acumulate, el se vede silit în cele din urmă să fugă din sanctuarul unde s-a refugiat vremelnic și să se îndrepte spre răspântia fatală unde îl întâlnește
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
mistere) și se detașează într-o obiectivitate sarcastică. Pip "narează" iluzii, în vreme ce Jaggers "studiază" realități. Cred că alegoria structurată de Dickens în Marile speranțe devine, în acest punct, mai lizibilă decît oriunde altundeva. La începutul modernității, el scrie despre un paricid literar inevitabil: naratorul (noului roman) îl elimină din joc pe autorul (vechiului roman). Neofitul greșește deocamdată flagrant, dar, chiar și așa, nu poate să nu observe că viața maestrului său s-a apropiat de sfîrșit. Naratorul se naște nietzschean din
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
și în modelul său cosmologic (caracterizat prin "simultaneitatea în nemurire a tuturor operelor de artă, fie ele oameni, note muzicale sau pagini scrise). Inventarul acestor eseuri (divizate în funcție de temă) nu le poate neglija nici pe cele ce urmăresc conflicte arhetipale (paricidul sublimat Freud - Jung), nici pe cele ce schițează lecturi în cheie hermetică (acela dedicat romanului lui Ken Kesey ori cel în care sunt decriptate șapte trepte de combustie prezente în Cartea Oltului ). Demersul critic înregistrează o "cădere "(în nici un caz
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
de istorie lucrurile stau cu totul altfel: în realitate, Marc-Aureliu și-a asociat fiul, pe Commodus, la putere. Iar crudul Commodus n-a fost rapid înlăturat, cum se întîmplă în film, ci a domnit 12 ani. Commodus cel rău, laș, paricid și incestuos (căci are și o soră, care "ar fi fost un împărat bun", dar s-a născut prea devreme pentru asta) e jucat de Joaquin Phoenix, cu sclipiri de copil țîfnos bîntuit de nebunie criminală; proprietarul de gladiatori, Proximo
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
descendentului i-au furnizat) carne și sînge. Nimeni nu poate să se rupă vreodată de portretele strămoșilor fără a-și provoca o rană sîngerîndă veșnic. Acela care alege să își scoată portrete de familie la vînzare e de-a dreptul paricid. Se spune asta chiar în piesă. Între altele, fiindcă se presupune - și, din nou, se spune - că strămoșii - întru totul superiorii noștri, fie în bătălii de seamă, fie în Parlament - nu s-au lăsat vreodată cumpărați. Așa că e o blasfemie
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
dejucat un atac terorist pus la cale de extremiștii arabi. Nivelul de risc maxim al competiției este dat de numărul de accidente înregistrat în fiecare an, din nefericire unele din ele fiind mortale. Devoratoare de vieți, cursa a comis chiar paricid când, la ediția din 1986, printre cele 7 victime s-a numărat chiar francezul Thierry Sabine, inițiatorul raliului. Tributul de sânge a fost plătit și în 2005. În etapa a 7-a motociclistul spaniol Jose Manuel Perez (41 de ani
Agenda2005-04-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283313_a_284642]
-
Laconismul, ca și în filmul lui Zviaghințev, este purtătorul unor tensiuni tectonice, la suprafață apa rămâne ca o oglindă. În absența expresiei directe, a lamentării, durerea se desface ca sufletul de trup și plutește pretutindeni în nemărginirea peisajului. În final, paricidul simbolic este reconvertit în iertare și uitare undeva la marginea lumii, pe Ultima Thule.
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
cu Iocasta - întemeiată de această dată pe atracția instinctivă dintre cei doi -, cea a autorului român include doar consultarea oracolului de la Delphi de către tânărul venit din Corint și încercarea acestuia de a evita săvârșirea sacrilegiilor care i-au fost sortite, paricidul și incestul. Piesa lui Vlad Zografi se desfășoară în totalitate în locul socotit de cei vechi drept buricul pământului, orașul care adăpostește templul lui Apollo, sediul celui mai important oracol al Greciei, unde toți vin să-și afle destinul. Nevoia muritorilor
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
ai presimțirilor, prin care atingem? atragem? gonim? omorîm? iubim? divinitatea ce se apropie. Schizofrenia eternă-a religiilor. Încurcate în rituri și opreliști, mânjite de viziuni și de sânge, înverșunate-mpotriva conștiinței și fericirii, predicând altă conștiință, altă fericire, ca un paricid ce-ar fi vrut ca tatăl său să fi fost rege, și care-l ucide ca să devină. Nebunia religiilor, și totuși singura cale, căci este singura ieșire din lumea noastră pe care mintea (organul cu care detectăm porți și ieșiri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
De altfel, poetul nu urmărește să inventeze vreo scuză. Emil Botta nu își disculpă personajele, chiar dacă acestea nu fac decât să îi urmeze cuvântul. Faptul că Oedip a îndeplinit vorbele oracolului nu îi spală vina de a fi un rege paricid și incestuos. Deci, nu se pune problema vreunei scuze, dar personajele sunt condamnate să exprime un adevăr de nimic, un zero umflat cât toată fața lumii. În aceste condiții, orice discurs devine o gargariseală înșelătoare, dar nu până la capăt, oratorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
prin 1928 (mama mea ZOIȚA DERDENA, cea mai bună sursă-mi documentară, cu o memorie de invidiat, nu-și amintește cu precizie anul În care avu loc acel proces). Plecând ai mei În România (stabilindu-se În Cadrilater), prin 1930, paricidul Gheorghe Casapu continua să-și ispășească pedeapsa În Bulgaria. De atunci nimeni nu mai știe nimic despre Gheorghe Casapu, rămas neînsurat. Astfel, se presupune că ramura Stuilciu a neamului CASAPU s-a stins pe linie bărbătească și după a doua
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
41-49 ?), piesele omonime ale lui Corneille (1659) și Voltaire (1718), dramele moderne scrise de Hofmannstahl (Oedip și sfinxul, 1905), Gide (Oedip, 1930) și Cocteau (Mașina infernală, 1934) se raportează, direct sau indirect, la momentele esențiale ale mitului înfățișat de Sofocle : paricidul și incestul comise involuntar de eroul care încerca zadarnic să-și evite soarta anunțată de oracol, precum și automutilarea, sancțiune a crimelor impusă chiar de cel ce le-a săvârșit. În schimb, drama lui Radu Stanca Oedip salvat (1947) ia drept
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
protagonistul lui Sofocle cât și cel al dramaturgului român își proclamă nevinovăția cu privire la crimele din trecut comise în necunoștință de cauză. În Oedip la Colonos, eroul se justifică în fața corului atenienilor reticenți în a-l primi în cetate pe un paricid incestuos : Ce vină am ?/ Am fost lovit și am lovit și eu ! Și chiar/ Cu vrerea-mi de-o făceam și încă n-aș fi fost/ Un ucigaș. Căci eu fără să știu nimic/ Făcut-am ce-am făcut. Mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a se amuza : Cine alții, dacă nu zeii, m-au adus aici ? [...] vor să petreacă pe socoteala mea (I 1). Ideea implicării divine era prezentă de fapt și la Sofocle. După cum subliniază protagonistul din Oedip la Colonos, vina pentru comiterea paricidului și a incestului aparține zeilor nemiloși și înverșunați împotriva Labdacizilor, iar nu omului supus voinței divine : Nelegiuiri, omoruri fel/ Și chip, spurcate-mpreunări pe seama mea/ Tu-mi pui. Dar, vai, silit am fost ca să le-ndur !/ Au vrut-o zeii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
protagonist spre a-și izbăvi cetatea lovită de ciumă prin deconspirarea celui care l-a ucis pe fostul rege Laios. După modelul antic, piesa modernă dezvăluie treptat adevărul că, în pofida eforturilor lui de a scăpa de prevestirea că va deveni paricid și incestuos, Oedip și-a omorât tatăl fără a-i cunoaște identitatea. Personajele scriitorului român folosesc adesea argumente similare celor întrebuințate de eroii lui Sofocle. În ambele piese, Oedip îl acuză pe Creon că uneltește cu Tiresias să-l înlăture
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să se îmbete de iluzia propriilor puteri : Ochii/ îi ațintesc la fulger ! Stau întreg/ și nu sunt zguduit ! (scena 8). După ce amintește că a fugit de la curtea părinților săi adoptivi de teamă să nu se împlinească oracolul care îl menea paricidului și incestului, Oedip se declară victima zeilor invidioși pe tăria neprihănirii lui : acei ce-i socoteam mai sus/ de lamura luminii, zeii puri,/ mă pizmuiesc ? (scena 9). După părerea lui, ciuma din Teba este o dovadă a iritării divine împotriva
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu Iocasta - întemeiată de această dată pe atracția instinctivă dintre cei doi -, cea a autorului român include doar consultarea oracolului de la Delphi de către tânărul venit din Corint și încercarea lui de a evita săvârșirea sacrilegiilor care i-au fost sortite, paricidul și incestul. Piesa lui Vlad Zografi se desfășoară în totalitate în locul socotit de cei vechi drept buricul pământului (I, p. 12), orașul care adăpostește templul lui Apollo, sediul celui mai important oracol al Greciei, unde toți vin să-și afle
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
excelență, căci personajul oferă cea mai cumplită paradigmă pentru căderile și înălțările ființei omenești (p. 122). După ce s-a ridicat prin strălucite virtuți de suflet și intelect până la cunoașterea și acțiunea superioară, el se prăbușește încălcând raporturi sacre când comite paricidul și incestul (p. 123). După dezlegarea enigmei Sfinxului, e convins că poate afla cauza molimei din cetate, socotind actuala taină drept o continuare a celorlalte (p. 127). În căutarea ucigașului lui Laios, el pune un exces de pasiune și îl
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
însușire definitorie a ei, capacitatea de a cunoaște adevărul. Într-un posibil preambul al tragediei eline, Oedip, protagonistul lui Vlad Zografi, caută să împiedice prin imobilitate, prin refuzul de a pleca de la Delfi, îndeplinirea oracolului care îl condamnă la săvârșirea paricidului și incestului. După ce a părut că poate controla evenimentele prezente cu ajutorul informațiilor acumulate, el se vede silit în cele din urmă să fugă din sanctuarul unde s-a refugiat vremelnic și să se îndrepte spre răspântia fatală unde îl întâlnește
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]