294 matches
-
se-ntîmplă într-adevăr. Când există o clasă istoricește formată, ea se va reflecta într-o serie de idei; aceste clase reprezentate în parlament vor căuta să-și armonizeze printr-un fel de învoială interesele lor și acesta-i tot înțelesul parlamentarismului. Războiul civil se traduce în cuvinte, aspra luptă pentru existență se organizează așa încît o clasă nu este în stare să esploateze prea tare cealaltă. Dar principii ce ni se prezintă sub masca veciniciei adevărului lor, numească-se ele cum
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu masele, situație ce va influența profund atitudinea partidelor politice din întreaga parte austriacă a imperiului, inclusiv din această provincie. În acest sens, se poate spune că alegerile din anul 1907 au reprezentat un moment de ruptură față de toată evoluția parlamentarismului din Monarhia de Habsburg de după anul 1867, constituind un important imbold pe calea democratizării. • Allgemeines VerwaltungsArchiv, Wien, Ministerium des Innern, Präsidiale, 34/2, K. 2240/1907, (1-1500), nr. 1140. • Helmut Rumpler, op. cit., p. 880-881. • Die Ergebnisse der Reichsratswahlen in den
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
față a României este un manual de morală practică. Este cartea cea mai incitantă, mai provocatoare dintre câte a scris generația lui Eliade, Noica, Mircea Vulcănescu. Ea contestă toate valorile lumii românești și contestă, totodată, stilul altor culturi. Respinge democrația, parlamentarismul, pluralismul și consideră că puterea este criteriul valorii și că forța reglează totul în societatea modernă, iar războiul este o necesitate („De sute de ani omenirea privește cerul printr-o gură de tun”). C. vrea să instaureze în România un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
ar trebui, în niciun caz, să ne grăbim să-i credem terminați. Bismarck 104 i-a spus domnului d'Arnin, ambasadorul vostru, să nu întreprindă nimic pentru a ajuta monarhia să se instaureze în Franța, ci dimpotrivă, să se opună. Parlamentarismul agitat al acestei țări, jocul de răsturnări ministeriale vi se par sterile. Dar, contrar părerii lui Alcide Ebray, catolicismul nu a naționalizat niciodată o națiune, și se pare că Republica a reușit. Gândește-te la tot ce a realizat Franța
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
politică și centralizarea instituțională, au cunoscut regimul monarhiei stărilor și funcționarea Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate. 1.1. Parlamentarimul, corporatismul doctrinal și regimul corporativ 3 În istoriografie s-au afirmat două concepții fundamentale cu privire la originea Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate: parlamentarismul și corporatismul 4. Teoria originii adunărilor se conturează cu mai multă precizie în concepția corporatistă care, deși este numită în acest fel de Emille Lousse, aparține școlii istorice germane 5, între ai cărei reprezentanți se numără G. von Below, O.
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
este numită în acest fel de Emille Lousse, aparține școlii istorice germane 5, între ai cărei reprezentanți se numără G. von Below, O. Hintze, G. Oestreich, Werner Näf, D. Gerhard ș.a. E. Lousse distinge particularitățile celor două orientări, subliniind că parlamentarismul pune la baza adunărilor preistoria și istoria instituției parlamentare, pe când corporatismul induce importanța structurării pe stări, într-un sens amplu. El este mai apropiat celei de-a doua orientări. De altfel și Gh. I. Brătianu, cel dintâi istoric român profund
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
6 și publicarea, în aceeași perioadă, a colecției celor mai vechi acte ale Parlamentului Angliei 7. Comisia internațională pentru studiul Adunărilor de stări, din perioada în care era condusă de Helene M. Cam, a susținut cu vigoare linia parlamentaristă 8. Parlamentarismul modern a căutat să-și afle "nobila și vechea origine" conform aprecierii lui E. Lousse pe temeiuri politice, în legătură directă cu Adunările de stări (Parlamente) din Evul Mediu, susținând că nevoile financiare ale regalității ar constitui factorul determinant al
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în împrejurările ce le dau prilejul să-și manifeste voința și să-și afirme cu mai multă continuitate rostul în vieața de stat. De aceea, făcând toate distincțiunile pe care stadiul actual al cercetării internaționale le impune, între corporatism și parlamentarism, între Adunările de Stări ale vechiului regim și adunările legislative în statul modern, trebue totuși să constatăm că aceste organe politice atât de deosebite prin originea și dezvoltarea lor, răspund uneori unor nevoi asemănătoare ale vieții publice". Acest "rost" se
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
II-lea din cea de-a V-a Cruciadă, în Ungaria 38. După dispariția regatului Ierusalimului, regalitatea siriană devenea una de tip electiv, cu autoritate limitată, supusă permanent controlului ordinelor și baronilor, preîntâmpinând "chiar și Anglia Magnei Charta în dezvoltarea parlamentarismului feudal"39. Regatele și senioriile din Orientul latin fiind considerate ca "expresia cea mai completă și cea mai pură a dreptului feudal, în virtutea unei colonizări care, în domeniul instituțiilor, nu avea să împrumute multe elemente orânduirii politice și sociale a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
parte, de faptul că cel ales datora regelui fidelitate și ascultare, iar de altă parte era obligat să-și țină angajamentele față de electori, adică față de cei din starea căreia îi aparținea. S-au întânit foarte rar de altfel în istoria parlamentarismului medieval situații excepționale în care din motive de ordin material electorii au încercat să recupereze de la mandatarii "infideli" repararea prejudiciului ce le-a fost cauzat 124. Se putea întâmpla ca un delegat să fie dezavuat de către comitat, Capitlu sau oraș
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
celor ce nu se supuneau) au trecut drept victorii ale însuși Parlamentului, în fapt înfățișau cel puțin la început un suzeran puternic, care impunea vasalilor superioritatea sa morală și materială. Precedentele create de monarhi se vpr întoarce ulterior în beneficiul parlamentarismului. Nu același lucru se poate spune despre deputații comitatelor, Capitlurilor sau ai orașelor. Cel ales, ca orice supus, datora regelui fidelitate și supunere. De altă parte însă, era dator să-și țină angajamentele față de electori. Motivele morale de opoziție erau
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
fie pe plac". Dreptul electoral pasiv, care se manifesta și aici (laudatio), nu va suferi restricții: el va aparține în continuare poporului, până la 1297. În anul 1268, printr-o reglementare specială, se stabileau cele mai complicate reguli cunoscute în istoria parlamentarismului. Ele vor fi urmate de o memorabilă restricție în anul 1297, care privește Marele Consiliu, organul fundamental de conducere a Veneției: Legea de "închidere a Consiliului" (la serrata del Consiglio)409. Ulterior unele instituții vor suferi modificări, iar altele se
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de sprijinul unei majorități parlamentare; Structura de autoritate dualistă admite diferite echilibre și aranjamente de putere în interiorul executivului, astfel încât să subziste "autonomia potențială" a fiecărei componente a executivului. Pentru Sartori, semiprezidențialismul este mai bun decât prezidențialismul și mai aplicabil decât parlamentarismul dar nu este "cel mai bun". Sartori afirmă că semiprezidențialismul are multe virtuți și prezintă un tip diferit de regim politic, "prezidențialismul alternant", fără a explicita care dintre cele două regimuri ar fi de preferat 31. Alexandru Radu are meritul
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
poate ajuta la punerea în aplicare a programului în baza căruia a fost ales45. Raportul CON este construit pe aceeași logică, a prezentării avantajelor și dezavantajelor celor trei tipuri de regim politic. Terminologia diferă, fiind preferată cea de știință politică (parlamentarism, prezidențialism semiprezidențialism). După o trecere în revistă a definițiilor semiprezidențialismului, este citat și Antonie Iorgovan cu încercarea sa de a defini caracteristicile variantei românești de regim politic. Expresia de "regim semiprezidențial atenuat" nu îi aparține lui Antonie Iorgovan, ci lui
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
46. Spre deosebire de Raportul CPARPCR care nu făcea nici o recomandare în privința schimbării actualului regim politic cu un alt regim, Raportul CON face o astfel de recomandare: "o soluție este modificarea legii fundamentale și trecerea la un sistem de guvernare de tipul parlamentarismului raționalizat"47. Ce se întâmplă însă cu o asemenea recomandare dacă Giovanni Sartori avea dreptate și ne aflăm în fața unui regim parlamentar și nu semiprezidențial? La mai bine de 22 de ani de la adoptarea Constituției din 1991, doctrina de drept
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
titlul de membru onorific extraordinar al Academiei Regale de Pictură (Royal Academy). A deținut de asemenea titluri onorifice la peste 20 de universități. Moare după un atac de tromboză vasculară cerebrală la 24 ianuarie 1965, după 62 de ani de parlamentarism (1900-1964, cu excepția perioadei 1922-1924), una din cele mai lungi cariere parlamentare din istoria Marii Britanii. În 1959 este decretat Father of the House, un titlu care se conferă politicianului cu cea mai lungă activitate parlamentară neîntreruptă. În 1963 președintele J. F.
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
secularizării. Cum se întâmplă adesea în cazul unor gânditori care fac să vibreze forța elementarului, Schmitt a fost extrem de discutat, iar tezele sale au format obiectul unor controverse exacerbate. Pentru unii, el a întruchipat un decizionism politic care amenință principiile parlamentarismului și ale democrației, cu alte cuvinte cei doi stâlpi pe care se sprijină viața politică a societății moderne; pentru alții a fost teoreticianul unui Stat puternic, capabil să acționeze din punct de vedere politic, cu alte cuvinte să decidă. Oricum
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pe foștii stăpâni fasciști de noii stăpâni creștini democrați (care nu mai au absolut nimic creștin în ei, întrucât au aruncat cu cinism masca) este exercițiul puterii: regimul fascist a fost o dictatură, iar cel creștin-democrat a fost unul parlamentar-polițienesc. Parlamentarismul a fost un lux permis noilor stăpâni (antifasciști!) prin prezența Bisericii. Grandioasa majoritate pe care Creștin-Democrația a obținut-o dintotdeauna la votări în ultimii treizeci de ani datorită maselor de alegători catolici aserviți preoților i-a îngăduit o aparență de
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
atace în mod constant puterea regală, cu scopul de a-și însuși anumite prerogative. Aceasta ar fi echivalent cu războiul civil, ceea ce înseamnă că, în alegerea formei de guvernare, trebuie să se decidă de la bun început pentru monarhie sau pentru parlamentarism. Hobbes a preferat prima variantă 63, și nu fără un motiv întemeiat. Dacă suveranul nu este supus legilor pozitive pe care singur le promulgă și le anulează, el rămâne totuși sub ascultarea legilor naturale al căror autor este Dumnezeu. Monarhia
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Ideea monarhiei mixte a fost atacată simultan de radicali și de regaliști. Astfel, Henry Parker a publicat anonim, în 1642, Observations upon some of His Majesties late answers în care ataca laolaltă Răspunsurile regelui și pamfletul lui Edward Hyde la adresa parlamentarismului radical. Parker se folosea de argumentul legii naturale și susținea că poporul este sursa puterii și are dreptul să-și aleagă forma de guvernare, iar parlamentul se confundă cu statul însuși. Regalistul Dudley Digges a atacat scrierea lui Parker, în
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în slujba lui Shaftesbury ca secretar și medic personal, fără să-și abandoneze oficial poziția de la Oxford. În compania lui Shaftesbury, Locke s-a familiarizat cu doctrina whig, devenind susținător al monarhiei constituționale, al libertăților civile, al toleranței religioase, al parlamentarismului și al expansiunii economice. Din această perioadă (1667) datează primele sale încercări despre toleranță (Eseu despre toleranță), scrise probabil pentru intervențiile lui Shaftesbury în parlament. În acest Eseu, Locke susține, în concordanță cu poziția lui Shaftesbury, că toleranța are o
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
85 Vezi Locke, Al doilea tratat, §§ 223-224, p. 193; § 239, pp. 203-204. 86 Ibidem, § 222, pp.1 91-192. 87 Richard Ahscraft, în special, a atacat interpretarea lui Macpherson pentru că a ignorat relația lui Locke cu tradiția britanică, de exemplu cu parlamentarismul, preferând mai degrabă o interpretare economistă bazată pe apropierea ilicită dintre Locke și Nivelatori. Conform lui Ashcraft, interpretarea lui Macpherson este "neștiutoare" (unwittingly), pentru că încearcă o apropiere forțată între Levellers și Whigs, și "nu este nici o evidență că Locke ar
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
19 noiembrie 1944, Stalin ordonă ca PCF să privilegieze o politică de alianță cu forțele de stânga și să participe la redresarea țării pentru a evita integrarea Franței într-un bloc atlantic. Ca și PCI, PCF va face așadar jocul parlamentarismului și al participării la guvernare. La doi ani de a sfârșitul războiului, bilanțul este pozitiv: chiar dacă nu este nici instituționalizat nici stabilizat, sistemul comunist mondial este pe cale de constituire și se poate deja prevala de poziții forte. URSS a reușit
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
le aservi”. Dacă neîncrederea între cele două curente durează și la începutul secolului XX, ele au în comun anticapitalismul, ura față de societatea „burgheză” și voința de a o distruge din temelii prin violență. Spre deosebire de social-democrație*, favorabilă democrației* parlamentare, anarhiștii recuză parlamentarismul. Totuși, unii - anarhosindicaliștii și cooperatorii - doresc să deschidă, prin greva generală, calea către o societate a libertății - libertară, anarhistă deci - în care producția ar fi autogestionată de către muncitori. Ceilalți vor să provoace, prin „acțiune directă” sau prin „propaganda prin fapte
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de la democratismul „burghez”. Distincția specificată de Jaurès între „principii” și „metode” are valoare de doctrină: dacă „proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producție” este un principiu indiscutabil, el trebuie atins prin metodele democratice, în primul rând al căror figurează sufragiul universal, parlamentarismului și libertățile publice fundamentale. De la triumful la prăbușirea revoluției antidemocratice Nu aceasta va fi calea urmată în Rusia de către Lenin, care despovărează rapid gândirea de tip marxist de posibilele ei virtualități democratice. în ianuarie 1918, el nu ezită să dizolve
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]