828 matches
-
comunist. Apoi din ambiguitatea roboților care, având toate caracteristicile unor oameni obișnuiți din deceniul ubuesc al regimului Ceaușescu, pot trimite cu gândul și la robotizarea generalizată a societății. Există apoi un umor al denumirilor de localități și de instituții care parodiază în chip evident localități și instituții din România comunistă. Imaginarul exploziv și aluziile ironice la unele locuri comune culturale sunt, de asemenea, în măsură să stârnească râsul. Ioan Groșan stăpânește toate ambiguitățile limbajului, fapt ce îi permite, spre satisfacția admiratorilor
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
lăsa această impresie; există însă la nivelul versului o evoluție clară în scrisul lui Pann, faze creatoare succesive prin care autorul a atins marea artă. Poetul și-a intuit de la început specificul. Calendarul lui Bonifatie Setosul, carte tipărită la 1821, parodie de calendar străvechi, îmbina versul cu proza și ilustra vocația moralizatoare a autorului său. Spiritul Poveștii vorbii se află aici anticipat cu aproape trei decenii. Zeci de ani la rînd, versul lui Anton Pann a rămas monoton: fie că era
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
necesar din ideea de Dumnezeu, care nu este alta decît cea a unei ființe perfecte. Așa cum au semnalat însă ulterior mulți filosofi, nu este posibil să se deducă existența unei ființe plecînd de la ideea despre acea ființă. Argumentul a fost parodiat în diverse forme. Una din ele a constat în folosirea unei variante a lui pentru a demostra inexistența diavolului, deoarece, fiind diavolul ființa cea mai imperfectă pe care ne-o putem închipui și dat fiind că inexistența este o imprefecțiune
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
Cosmin Ciotloș Ce construiește temeinic cu o mână, Alexandu Matei parodiază, în felul umbrelor chinezești, cu cealaltă. Că această ironie revine mai adesea între îndatoririle celei stângi sau ale celei drepte, contează, în momentul de față, mai puțin. Important e că Ultimele zile din viața literaturii se dovedește, din aproape toate
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
și Dan Negru, care trec pe canapeaua celor doi simpatici soți. De cealaltă parte, Rozi ajunge să prezinte ”Surprize Surprize”, iar Andreea o admiră, cu lacrimi în ochi, pe micul ecran. Emisiunea produsă la acea vreme de Valeriu Lazarov este parodiată chiar de cea care a prezentat-o cu succes timp de nouă ani, din 1999. Într-o altă secvență, în încurcătura produsă de un Moș Crăciun distrat, Andreea Marin și Dan Negru ajung să joace într-un episod de telenovelă
Dan Negru și Andreea Marin, colegi de platou în urmă cu 15 ani - VIDEO by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/79987_a_81312]
-
titlu de noutate - că în Arhiva Mănăstirii Rohia există un eseu amplu de 117 pagini consacrat lui A. Gide, din care nu s-a editat decât o treime. "Paradoxala Istorie" îl împacă în anii postdetenției cu avangardiștii și cu marii parodiați din volumul În genul tinerilor. Lui Geo Bogza îi dedică studiul apărut la Editura Albatros (1982) și îi publică ample fragmente din Poemul Invectivă pe care nici autorul nu încercase să le reediteze. E împotriva închistărilor și stereotipurilor critice atât
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
avangarda fac din clasa dominantă în epoca interbelică un sac de box, măturând cu iresponsabilitate pamfletară (și cu mari câștiguri expresive) instituțiile care țin societatea, apărătorul acestor instituții obține, prin îngroșare, o imagine caricaturală a tinerimii române de stânga-dreapta. Sunt parodiați, firește, capii generației "bombastice": Eliade, cu voiajul lui inițiatic în India și cu revenirea la matricea instituțională; și P. Comarnescu, americanul care promovează modelul "revoluționarului furios, voluptuos și absent". Într-o notă ironică și mai subtilă, textul caricatural e adaptat
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
la modalitatea lor discursivă, la cadrul textual predilect în care își plasează opțiunile. Eliade este prins în plin monolog maritim, de vorbă cu el însuși, înainte de a-și pune piciorul pe solul prozaic al României burgheze. În schimb, Comarnescu e parodiat, așa-zicând, dialogal, într-un interviu dat (sau luat) dlui Thomas C. Brown din Memphis (South-Dakota). Unele fragmente sunt de un comic nebun și, în contextul noii americanizări, par desprinse din revistele glossy de azi: "- Peter, trebuie să-mi spui
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
și dârzul burghez nu e "contaminat" încă de toleranța descoperită ca virtute supremă, în Jurnalul fericirii), e ușor de observat că țintele autorului sunt numeroase și variate. Aceasta implică, pe lângă mobilitatea intelectuală deosebită, o versatilitate polemică pe măsură. N. Steinhardt parodiază nu numai autori cu nume proprii și un stil personalizat, inconfundabil, ci și categorii socio-profesionale (Unui tânăr profesor sau unui student de la Facultatea de Litere și Filosofie din București, Unui tânăr doctor), formule caracterologice (Unui băiat serios), entități politic confuze
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
unu. Îndoliatul își exteriorizează suferința nu doar dintr-un impuls irepresibil, ci și pentru a demonstra că n-a uitat de îndatoririle ce i s-au impus. Accentuând aceste aspecte, nu înseamnă că punem între paranteze funcția tămăduitoare a doliului. Parodiind, s-ar putea spune că ea reprezintă un fel de cu suferință pe suferință călcând: o încercare de a vindeca durerea sufletească opunându-i durerea fizică. Desfășurarea în colectivitate a ceremonialului ajută la intensificarea și amplificarea senzațiilor. Astfel se ajunge
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
Jumbo Chips, o companie grecească care produce chipsuri și covrigi, a difuzat o reclamă prin care parodiază situația care a dus la arestarea lui Dominique Strauss-Kahn, fostul șef al Fondului Monetar Internațional. Reclama s-a dovedit un adevărat succes în Grecia, scriu jurnaliștii americani de la . O replică din reclamă pare să aibă un substrat ironic și la adresa
Strauss Kahn şi camerista, eroi într-o reclamă la chipsuri în Grecia VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/69741_a_71066]
-
Cele care l-au impus sunt „Romulus cel Mare“ (1950), „Căsătoria domnului Mississippi“ (1952), „Un înger vine în Babilon“ (1954), „Vizita bătrânei doamne“ (1956) și „Fizicienii“ (1962), toate ilustrând înclinația spre absurdul fantomatic și grotesc. A scris lucrări în care parodiază romanul polițist al vremii - „Judecătorul și călăul său“ (1952), „Bănuiala“ (1953), „Făgăduiala“ (1958). A decedat în 1990. VINERI, 6 IANUARIE RODOLPHE KREUTZER În urmă cu 175 de ani a murit violonistul, compozitorul și dirijorul francez Rodolphe Kreutzer, căruia Beethoven i-
Agenda2005-53-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284569_a_285898]
-
medici, fotografi, cameramani etc. ocupîndu-se de cadavru în mod profesional. Între timp, Efimița a luat recuzita unui reporter TV și "transmite" în fața unei camere ca un crainic de la știri care comunică la actualități o crimă. EFIMIȚA (explică pe ton așezat, parodie la știri TV): Azi dimineață întreaga stradă a fost viu emoționată de o sensațională dramă. Această persoană a pierdut de mult un ochi și uzul comod al mîinii drepte și a piciorului drept. Din nenorocire de astă dată amenințarea fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
dintre "motto"-uri aparțin (tot) lui Caragiale: "No, ce-i grămatika?" unul, " Nu despera tănărule! A mai rămas un minister" al doilea și "Mizerabilii își fac de cap" al treilea. Cu sau fără intertext, teatrul este o artă care se parodiază pe sine consideră, nu fără oarecare dreptate, autorul -, ba chiar o artă ironică ("să-ți tai beregata din cauza unei neînțelegeri provocate de un călugăr: curată bătaie de joc" spune Horia Gârbea gîndindu-se, firește, la Romeo și Julieta). Ceea ce autorul are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Troie ale intertextualității, autorul îmi pare a fixa sfera de interes a teatrului său în zona voinței de comunicare interspirituală (nootropică). Pentru domnia-sa, după cum se pronunță în falsul tratat ("Un spectator de școală nouă"): "teatrul este arta care se parodiază pe sine și-n fericirea și-n nefericirea finalurilor. Autorul de texte pentru teatru este un comediant și cu cît își va lua în serios condiția, cu atît va fi mai bine. De nu, va fi un măscărici involuntar. Piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
glumit decît în spiritul ei, coborînd sau urcînd un exercițiu superior de pierdere a iluziilor, de la text la text. "Așadar, ce este o piesă de teatru, se întreabă Horia Gârbea în continuarea falsului tratat. Este parodia unor existențe care sînt parodia altor piese care...", notează el, vizibil intimidat de "viziunea" integralistă a oului lăsat să-și caute singur echilibrul într-un castron și care, eludînd faptul că totul e deja scris, e deja vorbit, ar tranșa problema celebrei dispute a întîietății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
este un comediant și cu cît își va lua în serios condiția, cu atît va fi mai bine. De nu, va fi un măscărici involuntar. Piese mai nostime decît cele proletculte nu cred să existe. Așadar: ironie mereu și mereu parodie!", anunță Horia Gârbea înaintea textelor sale "pentru teatru", strînse în două volume la Editura Phoenix (Colecția Nouăzeci), Doamna Bovary sînt ceilalți și Mephisto * ). Straniu lucru, căutăm cu asiduitate "elementele neintenționale de literatură" în vechile cazanii la capătul unui ev despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
adulter. Moment de reflexivitate și mai ales de compasiune pentru Acrivița-Electra, a inspectorului O'Neill, "transferat din State": "Din jale se-ntrupează fata asta. Boboc!". Ar trebui să ne luăm cuvintele din predoslovia lui Horia Gârbea: "ironie mereu și mereu parodie!" și să închidem subiectul. Nu-i pot acorda șansa, necondiționat. Doamna Bovary sînt ceilalți, Pescărușul din livada de vișini din primul volum și Mereu Electra, Pisica de lîngă Baskerville din volumul Mephisto nu sînt parodii, cel puțin eu nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
puțin eu nu le citesc astfel. Sigur că a aduce un personaj vechi în actualitate te trimite cu gîndul în primul rînd la intenția parodică. Tonul lejer și desele alunecări comice intertextuale ale limbajului cer încă o dată: parodie. Este și parodie felul în care tratează Horia Gârbea personajele dramatice și este, fără îndoială, multă ironie, dar eu văd intrările acestora în scenă ca pe un fapt fantastic, nu ca pe o clovnerie trivială. Nu atît năstrușnicia întîlnirii lui Hercule Poirot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Rigor Mortis) ori dulcea și imbecila ipocrizie a bărbatului politic se regăsesc aici descrise cu un spor semnificativ de detalii, tinzînd la epuizarea temelor. Evident, se păstrează atmosfera tipică a pieselor lui Gârbea, în care replica declanșează mici resorturi hermeneutice parodiind citatele celebre sau situațiile standard din literatură & viață socială. Regramaticalizarea limbajului de lemn e ritualică în sine, explorînd traseele programaticii actului de comunicare: how to do things with words valorizează aici situația dramatică cu o fervoare rar întîlnită. Texte ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
om foarte bine informat decât tradiționala voix de Dieu, al cărui stil combină limba din cronicile secolului al XVII-lea cu seva romanelor istorice sadoveniene și stilul popular, ironic-înțelept al Amintirilor lui Ion Creangă. Se poate spune că Dan Perșa parodiază scrierile cronicarilor medievali așa cum Cervantes a parodiat romanele cavalerești. Romanul său poate fi citit în cheie ironică și chiar postmodernă, dar poate la fel de bine să facă deliciul unui cititor "inocent", convins că citește un roman istoric în adevăratul înțeles al
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
de Dieu, al cărui stil combină limba din cronicile secolului al XVII-lea cu seva romanelor istorice sadoveniene și stilul popular, ironic-înțelept al Amintirilor lui Ion Creangă. Se poate spune că Dan Perșa parodiază scrierile cronicarilor medievali așa cum Cervantes a parodiat romanele cavalerești. Romanul său poate fi citit în cheie ironică și chiar postmodernă, dar poate la fel de bine să facă deliciul unui cititor "inocent", convins că citește un roman istoric în adevăratul înțeles al cuvântului. La fel ca în Vestitorul, romanul
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
Ziariștii de la Daily Mirror au susținut, după ce i-au ascultat interpretarea: “Tânărul stoarce începutul piesei precum un cântăreț de restaurant surescitat, înainte de a lansa un falsetto care ar putea să spargă pahare”. De altfel, și jurnalistul CT Popescu l-a parodiat într-o emisiune de radio pe Ouatu pentru melodia care reprezintă România la Malmo. Citește și: Eurovision 2013: Moldova, în finală. Vezi câștigătorii primei semifinale
Cezar Ouatu s-a epilat pe piept pentru Eurovision by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72309_a_73634]
-
cu cît nu semnalează doar o absență a Binelui (Plotin, Augustin, Toma d'Aquino), ci instituie un tip de spiritualitate inversă, un prestigiu bizuit pe concepția diavolului ca simia Dei. Pornind de la arhetipul divin, demonul îl copiază cu sarcasm, îl parodiază în așa fel încît fosforescențele contestării pot deveni atractive. Simulacrul uzurpă meritele originalului, le exploatează în beneficiul său. Reflexelor normale li se substituie un paralelism al pornirilor deviante, asociate cu cruzimea, dictate , spre a-l cita din nou pe autorul
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
citi un fragment relevant din varianta șarjată a scrisorii de dragoste "I kiss your cunt, your sweet wet cunt" care brizează atmosfera mélo. Talentul lui Joe Wright este de a juca melodrama printr-o serie de abateri care n-o parodiază, nu se sustrag complet, ci rafinează dincolo de manierism procedeul. Într-o primă instanță muzica dă tonul, ea indică, prin numeroasle contrapuncte, unde se află rupturile de nivel și unde regizorul trece într-o altă dimensiune, cea a autenticei drame, - filmul
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]